Rio Tinto şi Glencore negociază cea mai mare fuziune din sectorul minier, cu scopul de a crea un gigant capabil să rivalizeze cu liderul din industria minieră, BHP Group

Companiile miniere Rio Tinto Group şi Glencore Plc au demarat discuţiile preliminare pentru o posibilă combinare a activităţilor lor, în ideea de a da naştere unui gigant capabil să rivalizeze cu liderul din industria minieră, BHP Group, informează Bloomberg, conform Agerpres.

Potrivit unor surse din apropierea acestui dosar, discuţiile au început încă de la sfârşitul anului trecut. Rio Tinto este a doua cea mai mare companie minieră din lume, cu o valoare de piaţă de aproximativ 104 miliarde de dolari, în timp ce Glencore este evaluată la aproximativ 56 de miliarde de dolari. Comparativ, liderul sectorului minier BHP are o valoare de aproximativ 126 de miliarde de dolari.

O posibilă fuziune între cele două companii ar reprezenta cea mai mare tranzacţie minieră din istorie, însă orice acord s-ar confrunta cu provocări complexe şi numeroase obstacole. Glencore deţine active importante în domeniul cuprului, într-un moment în care cei mai mari producători din lume caută să se extindă pe această piaţă, esenţială pentru tranziţia energetică. Tot Glencore are şi o serie de activităţi considerabile în domeniul cărbunelui, care probabil nu ar fi atractive pentru Rio Tinto. Directorul general de la Rio Tinto şi-a exprimat în mod repetat reticenţa faţă de mega-tranzacţii, iar cele două companii au culturi corporative extrem de diferite.

Industria minieră a fost impulsionată de un val de tranzacţii în ultimii ani, în mare parte datorită dorinţei celor mai mari producători de a se extinde în sectorul cuprului. Atât Glencore, cât şi Rio Tinto deţin unele dintre cele mai bune mine de cupru din lume. Cu toate acestea, profitul Rio Tinto, la fel ca şi în cazul BHP, depinde încă în mare măsură de minereul de fier, într-un moment în care expansiunea construcţiilor din China se apropie de sfârşit, iar piaţa minereului de fier se îndreaptă spre o perioadă slabă prelungită.

Glencore, care a mai propus o fuziune cu Rio şi în 2014, a fost una dintre cele mai agresive firme când vine vorba de tranzacţiile din sectorul minier. Fostul său CEO, Ivan Glasenberg, care a avansat oferta anterioară făcută către Rio, deţine în continuare aproximativ 10% din acţiunile companiei.

„Este amuzant cum istoria se repetă. Mai ales având în vedere că, între timp, cele două companii au luat-o în direcţii diferite”, spune Ben Davis, analist la RBC Capital Markets.

În deceniul care a trecut de la propunerea anterioară de fuziune, Rio Tinto a încercat să se îndepărteze de combustibilii fosili. Compania a renunţat la mineritul de cărbune şi în schimb a încercat să îşi extindă afacerile din domeniul cuprului şi litiului. În contrast, Glencore a cumpărat mai multe mine de cărbune, inclusiv unele care au fost scoase la vânzare de Rio.

La baza valului de tranzacţii din sectorul minier stă cuprul. Cele mai mari companii minere sunt disperate să îşi crească activităţile care au legătură cu o marfă preferată de investitori, însă actualele mine de cupru sunt vechi, în timp ce noi mine de cupru sunt greu de găsit şi scumpe de construit.

Grant Sporre, analist la Bloomberg Intelligence, estimează că o combinaţie între Rio Tinto şi Glencore ar da naştere celei mai mari companii de minerit de cupru din lume.

Însă există şi obstacole clare în calea unei fuziuni. Glencore este cel mai mare furnizor mondial de cărbune şi, în plus, are mine de cupru şi cobalt în Republica Democratică Congo, un loc dificil în care să funcţioneze şi pe care Rio l-a evitat mult timp. O combinaţie cu Rio ar ridica semne de întrebare cu privire la activele Glencore din domeniul mineritului de cărbune. Glencore este de asemenea cel mai mare furnizor de cărbune pentru industria metalurgică şi un mare producător de cărbune cocsificabil. În plus, orice fuziune ar declanşa semnale de alarmă la nivelul organismelor de reglementare.

Însă, unul dintre cele mai clare obstacole are legătură cu culturile diferite ale celor două companii. Glencore a devenit renumit ca trader de materii prime înainte de a intra pe activităţile de minerit. Compania s-a listat în 2011, în mandatul fostului director general Glasenberg, care i-a predat frâiele lui Gary Nagle, un sud-african care şi-a creat reputaţia prin gestionarea de mine de cărbune şi tranzacţionarea combustibilului produs.

În schimb, Rio este mai reticent când vine vorba de fuziuni şi achiziţii, după un şir de tranzacţii dezastruoase încheiate în urmă cu un deceniu. Directorul său general, Jakob Stausholm, este în continuare sceptic cu privire la avantajele unor mari tranzacţii. Chiar luna trecută Stausholm avertiza că investitorii urmează să vadă care sunt consecinţele negative ale unor mega-tranzacţii care au drept scop obţinerea mai multor active în sectorul cuprului.