Riscul unui război valutar inversat și pericolul recesiunii globale (Le Cercle des économistes)

Creșterea ratelor dobânzilor de către băncile centrale generează un nou tip de război valutar. Lupta împotriva inflației are acum prioritate față de obiectivele de competitivitate. Potrivit lui André Cartapanis, de la think tank-ul francez Le Cercle des économistes, această nouă situație poartă în ea germenii unei posibile recesiuni globale, transmite boursorama.com.

Prin noua majorare a ratelor dobânzii cheie din 21 septembrie, Rezerva Federală (Fed) a confirmat înăsprirea clară a politicii monetare a SUA. La sfârșitul anului 2022, costul banilor în Statele Unite ar trebui să depășească 4,5%. Iar dolarul și-a continuat aprecierea față de toate monedele. În 22 septembrie, euro a atins un minim al ultimilor 20 de ani de aproximativ 0,98 dolari (față de 1,22 la începutul anului 2021).

Acest scenariu complică strategia europeană de combatere a inflației prin adăugarea unui șoc valutar, prin intermediul inflației importate, la șocurile reale rezultate din pandemia și războiul din Ucraina, care a dus la creșterea prețurilor la alimente și energie. În fața revenirii inflației, Banca Centrală Europeană a adoptat o majorare graduală și ponderată a ratelor sale cheie, într-un ritm mai lent decât în Statele Unite, ceea ce alimentează atractivitatea investițiilor în dolari și aprecierea dolarului verde.

Nici o țară industrială nu este imună la acest fenomen, iar țările emergente sunt și ele afectate, ceea ce agravează povara datoriei externe a acestora, în mare parte în dolari. De aici și riscul unui război valutar inversat. Atunci când vorbim despre un război valutar, ne referim de obicei la politicile de depreciere competitivă pe care unele țări le urmăresc, printr-o politică monetară deliberat laxă sau prin intervenții pe piața valutară, pentru a obține un avantaj de preț în comerțul internațional.

Dar unii economiști, precum Jeffrey Frankel, vorbesc acum despre riscul unui război valutar inversat. În loc de o cursă spre devalorizare pe piața valutară, ar fi o cursă spre vârf, prin creșterea tot mai accentuată a ratelor dobânzii sau chiar prin intervenția pe piața valutară pentru a opri deprecierea sau chiar pentru a provoca o apreciere. Și asta nu în ceea ce privește efectele asupra comerțului exterior, ci pentru a ține sub control inflația prin neutralizarea inflației importate și chiar jucând cartea dezinflației importate. Consecința a fost o accentuare a caracterului restrictiv al politicilor monetare și o creștere generalizată și accelerată a ratelor dobânzilor.

O paralelă cu anii 1980

Putem scăpa de un astfel de scenariu? Se poate face aici o paralelă cu situația economiei mondiale din anii 1980. La acea vreme, confruntată cu o inflație de două cifre, creșterea bruscă a ratelor dobânzilor din SUA, împreună cu un deficit bugetar abisal, a provocat o supraevaluare foarte puternică a dolarului, considerată nesustenabilă pentru economia americană, ceea ce a dus la celebrele acorduri de la Plaza, în 1985, și apoi la acordurile de la Luvru, în 1987, sub forma unei strategii coordonate de către țările industriale pentru a determina scăderea dolarului. La inițiativa Statelor Unite, aceste acorduri au combinat intervenții masive ale băncilor centrale, inclusiv ale Fed, și o coordonare mai accentuată a politicilor monetare și fiscale în Statele Unite, Germania și Japonia. Cu un succes dovedit.

În 2022, situația este foarte diferită. Pretutindeni se acordă prioritate luptei împotriva inflației și, deocamdată, autoritățile americane nu par a fi prea deranjate de aprecierea dolarului. Spre deosebire de predecesorul său republican, care a favorizat un dolar slab din motive comerciale, dolarul puternic nu pare să îl deranjeze pe președintele democrat sau pe președintele Fed. Cu toate acestea, nu va exista nicio intervenție coordonată a băncilor centrale pentru a contracara denaturările cursului de schimb față de dolar dacă SUA nu iau inițiativa. Dacă inflația globală nu scade, atunci un scenariu de război valutar invers pare inevitabil, cu o accelerare a creșterii globale a ratelor dobânzilor, după modelul celor din SUA, și un risc foarte mare de recesiune globală la orizont.