Riscurile anului 2021 în viziunea Atlantic Council: agravarea pandemiei, un posibil conflict SUA-China din cauza Taiwanului, provocarile Turciei se inmultesc

Organizația cu sediul la Washington, fondată în 1961 cu misiunea declarată de a încuraja continuarea cooperării dintre America de Nord și Europa începută după al Doilea Război Mondial, este cunoscută pentru lista cu cele mai mari riscuri de securitate pentru SUA și restul lumii pe care o realizează anual.

Instituția americană, al cărei președinte este ziaristul și analistul Fred Kempe, a alcătuit și în acest an un Top 10 al celor mai mari riscuri geopolitice globale pentru 2021. Clasamentul a fost realizat de către Robert A. Manning de la Scowcroft Center for Strategy and Security al Atlantic Council, și de Mathew J. Burrows, directorul Foresight, Strategy and Risks Initiative din cadrul aceluiași centru.

Cei doi experți vorbesc despre „anul iadului” reprezentat de 2020 și care a fost martorul pandemiei de coronavirus, ce a făcut ravagii în întreaga lume. (Datele celor de la Center for Systems Science and Engineering din cadrul Johns Hopkins University indicau vineri seara că numărul persoanelor infectate la nivel global a depășit 75 de milioane, cu aproape 42 de milioane care s-au vindecat și 1.7 milioane de decese). Criza medicală a fost însoțită de dificultăți economice majore, de intensificarea diviziunilor politice și de continuarea fragmentării instituțiilor internaționale. Statele Unite s-au retras din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății după ce au acuzat-o că a ținut partea Chinei în eforturile acesteia de a ascunde adevărul despre focarele inițiale de coronavirus. In același timp, cred expertii, americanii au recurs la „un comportament obstrucționist în alte organizații multilaterale.”

Analiștii au remarcat însă și momente pozitive în anul care se apropie de final: „Democrația a prevalat la alegerile prezidențiale din SUA, chiar dacă sistemul politic american rămâne polarizat și disfuncțional.” În plus, „într-un val de inovații spectaculoase, susținute de inteligență artificială și big data, oamenii de știință au creat vaccinuri COVID-19 cu o rapiditate uimitoare.”

Cât privește 2021, cei doi experți cred că vom fi martorii altor șocuri neprevăzute și nu vor lipsi riscurile, în primul rând pentru Statele Unite, dar care vor avea implicații globale. Fiecărui risc potențial prezentat i-a fost atașată o probabilitate, cu „mediu” indicând o șansă de 50/50 ca acesta să aibă loc în anul următor.

Iată lista posibilelor scenarii de risc pentru anul următor, ordonate în funcție de importanța lor (Sursa):

Criza COVID-19 se adâncește pe fondul desfășurării lente și neregulate a operațiunilor de vaccinare. Experții Atlantic Countic sunt de părere că numărul de infecții cu COVID-19 va continua să crească în Statele Unite, Uniunea Europeană și Rusia, afectând industria turistică, adunările de familie și cu prietenii, în timp ce oboseala fizica și psihică cauzată de pandemie se va extinde și în 2021. Acesta mai ales în condițiile în care mulți oameni nu vor mai respecta normele de igienă și distanțare socială în așteptarea primirii vaccinurilor. În acest context, distribuția vaccinului ar putea întâmpina probleme neașteptate de producție, dar și logistice, întârziind și mai mult momentul în care cei mai mulți oameni pot fi vaccinați. Cei doi analiști se referă la situația Statelor Unite, unde sondajele arată că 42% dintre americani nu vor să fie vaccinați, lucru care ar putea reduce șansele de a opri contagiunea până în a doua jumătate a anului 2021. Restricțiile internaționale de călătorie vor rămâne în vigoare pentru o mare parte a anului următor deoarece distribuția vaccinului în străinătate, în special în țările în curs de dezvoltare, va fi cel mai probabil făcută în mod neregulat. De asemenea, virusul continuă să se răspândească și să sufere mutații, limitând eficacitatea vaccinurilor. Probabilitatea acestui risc este considerată între mediu și ridicat.

Președinția lui Biden este scurcircuitată. Capacitatea președintelui Joe Biden de a guverna va fi limitată, mai ales dacă republicanii își vor păstra majoritatea în Senat. De aceea, rezultatul celor două curse electorale din Georgia (unde la 5 ianuarie democrații Jon Ossoff și Raphael Warnock se vor confrunta cu republicanii David Perdue și Kelly Loeffler pentru cele două mandate de senator cruciale) va fi esențial. În ultimele sale zile la Casa Albă, președintele Donald Trump complică lucrurile pentru succesorul său: secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin, a returnat guvernului fonduri de ajutor economic de 455 miliarde de dolari, în timp ce liderul american a amenințat China cu vânzări suplimentare de arme către Taiwan, a avertizat Iranul cu privire la sancțiuni suplimentare și retrage Statele Unite din Tratatul Cer Deschis. Sondajele de opinie indică faptul că aproximativ 70% dintre republicani cred că alegerile au fost furate și că președinția lui Biden este ilegitimă, lucru care, fără îndoială, vor face și mai dificilă misiunea democratului de a unifica si de a guverna tara. Trump ar putea reprezenta o problemă majoră pentru Biden în următorii patru ani, mai ales dacă anunță o nouă candidatură la președinție. De partea lor, progresiștii și radicalii din Partidul Democrat îl vor presa pe Biden din stânga extremă, complicând susținerea pe care moderații din formațiunea liberală i-o oferă administrației sale. Probabilitatea acestui risc este majoră.

Apariția unei noi crize financiare globale. Datoria globală rezultată din cheltuielile de urgență necesare eforturilor anti-COVID, în special în economiile în curs de dezvoltare, este la niveluri record. Datoria totală a crescut cu 15 trilioane de dolari în 2020 și se așteaptă să ajungă la 365 la sută din PIB-ul global până la sfârșitul acestui an. Fondul Monetar Internațional (FMI) a trebuit să acorde deja ajutor financiar către optzeci și una de țări, iar fluxurile de capital către țările cu venituri mici se estimează că vor scădea cu 700 miliarde dolari în 2020 față de nivelurile din 2019. Economiile în curs de dezvoltare au nevoie de 7 trilioane de dolari ca să ramburseze datoriile până la sfârșitul anului 2021. Toți acești factori au creat condițiile perfecte pentru declanșarea unei noi crize financiare globale. Într-un efort de a stopa intensificarea crizei, Grupul celor 20 (G20) a creat un „cadru comun” pentru a gestiona reducerea datoriilor, dar reticența Congresului de la Washington de a aproba orice resurse financiare noi pentru FMI ar putea submina eforturile G20. Acest risc este văzut ca mediu.

Țările occidentale se vor confrunta cu o redresare economică lentă. Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și-au redus recent estimările inițiale pentru 2020 privind daunele economice negative produse Statelor Unite și altor țări de pandemia de coronavirus, dar cea mai mare parte a lumii nu va reveni la PIB-ul înregistrat înainte de izbucnirea pandemiei până la sfârșitul anului 2021.  Doar o singură economie majoră – China – va cunoaște o creștere semnificativă (aproape 2 la sută) în 2020, ajungând cu 10% mai mare până la sfârșitul anului următor. Situația ar putea deveni și mai gravă pentru Occident dacă nu vor exista programe de stimul fiscale adecvate. Mulți economiști cred că redresarea lentă a SUA din criza financiară din 2008 s-a datorat parțial retragerii premature a stimulului financiar și accentului pus pe reducerea deficitului începând din 2010. În Europa, măsurile de austeritate luate după 2008 au exacerbat problema creșterii economice lente. Analiștii au precizat, de asemenea, că criza financiară din 2008 a generat intensificarea mișcărilor populiste care se manifestă chiar și în prezent în Statele Unite și Europa. Perspectivele financiare dificile pentru milioane de oameni ar putea duce la repercusiuni politice pe termen lung și mai grave. Probabilitatea acestui scenariu este ridicată.

Declanșarea unei crize de către Coreea de Nord. În cazul amenințării nucleare reprezentate de Coreea de Nord, Biden se va confrunta cu moștenirile diplomatice eșuate ale ultimilor patru președinți americani (inclusiv ale lui Barack Obama, al cărui vicepreședinte a fost timp de opt ani). În ciuda celor trei întâlniri ale președintelui Donald Trump cu Kim Jong-un, Coreea de Nord are acum un arsenal extins de arme nucleare, incluzând 20-30 de bombe și rachete balistice intercontinentale care ar putea atinge în curând inclusiv teritoriul american. Modelul din trecut a fost ca noii președinți americani să fie întâmpinați cu o provocare nord-coreeană sub forma unei rachete sau a unui test nuclear, ceea ce îi face pe experți să afirme că acest lucru ar putea avea loc în primul trimestru al președinției lui Biden. O astfel de demonstrație de forță va spori presiunile asupra democratului în mass-media și în Congres pentru a lua măsuri, exacerbând tensiunile și provocând foarte probabil o pseudo-criză care ar putea scăpa de sub control. Experții cred că măsurile preventive luate de Statele Unite continuă să îl țină la respect pe dictatorul nord-coreean, însă acestea trebuie consolidate în fața capacităților noi deținute de regimul de la Phenian. Administrația Biden ar putea să aibă o eficiență sporită în acest caz dacă va evita confruntările cu nord-coreenii și, în schimb, va urmări să obțină condamnarea internațională a regimului comunist în timp ce va coopera cu Coreea de Sud și Japonia pentru a spori măsurile de descurajare. Acest scenariu este apreciat ca probabil între mediu și ridicat.

Intensificarea confruntării între Statele Unite și Iran. Asasinarea recentă a lui Mohsen Fakhrizadeh, considerat părintele programului nuclear iranian, precum și posibile noi sancțiuni impuse de Administrația Trump  împotriva regimului de la Teheran în ultimele săptămâni ale mandatului republicanului la Casa Albă ar putea complica relația lui Biden cu Iranul, inclusiv promisiunea sa de a reînvia acordul nuclear. Experții de la Atlantic Council remarcă faptul că în Iran există o stare de furie generală împotriva Statelor Unite și a Europei și o dezbatere cu privire la următorii pași înainte de alegerile prezidențiale programate pentru luna iunie a anului viitor. În cazul în care liderul suprem, ayatollahul Khamenei, își va îndeplini promisiunea de a riposta – împotriva Israelului, Emiratelor Arabe Unite sau a instalațiilor petroliere saudite – înainte de 20 ianuarie, acest lucru ar putea declanșa o reacție puternică din partea Administrației Trump, inclusiv bombardarea instalației nucleare de la Natanz. Acest lucru ar putea, la rândul său, să declanșeze un ciclu de confruntări între Washington și Teheran, subminând aspirațiile diplomatice ale lui Biden. Revenirea SUA la acordul nuclear Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA) din care au fost retrase de Trump se bazează pe o revenire iraniană la status quo-ul anterior plus la o dorință din partea iranienilor de a extinde vechiul acord. Scenariul imaginat de analiști prevede negocieri pentru prelungirea termenelor privind oprirea activităților nucleare iraniene, înghețarea dezvoltării rachetelor și oprirea vânzărilor de rachete, împreună cu încheierea războiului din Yemen, în schimbul ușurării sancțiunilor ONU împotriva Iranului. Cei doi experți recunosc că acest scenariu, menit să reconstruiască un minim de încredere între părțile semnatare ale acordului nuclear, este departe de a fi o certitudine. Probabilitatea apariției acestui risc este considerată între scăzut și mediu.

SUA și China se vor confrunta din cauza Taiwanului. Taiwanul ar putea fi motivul declanșării unui conflict între SUA-China, ale căror relații traversează un moment tensionat. Beijingul a reacționat imediat la toate inițiativele americanilor de a arăta sprijin Taiwanului – cum ar fi vânzarea de arme, vizite oficiale la nivel înalt și exerciții militare. China a intensificat presiunea asupra Taiwanului cu incursiuni aeriene și navale aproape zilnice. Atlantic Council reamintește că Taiwanul este o problemă existențială pentru Partidul Comunist Chinez. Dacă confruntarea SUA-China se înrăutățește, Xi Jinping s-ar putea simți obligat să realizeze unificarea Taiwanului cu China continentală. Aceasta nu va însemna neapărat o invazie militară chineză, deși ciocnirile accidentale reprezintă un risc major. Analiștii pariază mai degrabă pe o strategie de „tip Sun Tzu” prin presiunea puternică exercitată asupra economiei Taiwanului, lucru care va provoca reacția Statelor Unite. Orice intervenție militară americană ar declanșa un conflict direct între cele două superputeri, cu consecințe dramatice pentru restul globului. Probabilitate medie de materializare a acestui scenariu.

Apariția celei mai grave crize alimentare din ultimele decenii. Organizația Națiunilor Unite (ONU) a avertizat că lumea se află în pragul celei mai grave crize alimentare din ultimii cincizeci de ani. Pandemia de coronavirus a perturbat lanțurile globale de aprovizionare cu alimente, iar acestei situații i s-a adăugat intensificarea sărăciei extreme și creșterea prețurilor la alimente. ONU prognozează acum că mai multe persoane vor muri din cauza malnutriției legate de COVID și a bolilor asociate acesteia decât din cauza coronavirusului. La aceasta se adaugă și alte efecte asupra a sute de milioane de oameni, între care malnutriția la copii, care are repercusiuni mentale și de sănătate semnificative. World Food Programe consideră că Yemenul, Sudanul de Sud, Nigeria și Burkina Faso ar putea fi afectate deja de foamete, în timp ce Afganistan, Camerun, Republica Centrafricană, Congo, Etiopia, Haiti, Liban, Mali, Mozambic, Niger, Sierra Leone, Somalia, Sudan, Siria, Venezuela și Zimbabwe nu sunt departe de aceste situații dramatice. Chiar și în economiile avansate, cei săraci suferă din cauza prețurilor mai mari la alimente într-un moment în care se înregistrează rate ridicate ale șomajului. În Statele Unite, mai mult de una din cinci gospodării au acum probleme la asigurarea hranei zilnice. Acest scenariu este deja prezent la nivel global.

Extinderea clasei de mijloc la nivel global a luat sfârșit. Atlantic Council consideră că poate că cea mai importantă realizare din ultimele trei decenii la nivel mondial a fost ieșirea a milioane de oameni din sărăcie extremă și creșterea unei clase mijlocii globale. Acest lucru poate fi pus în pericol, cu excepția cazului în care va există o recuperare puternică de pe urma pandemiei în 2021 și în anii care urmează. Experții consideră că, pentru prima dată în jumătate de secol, clasa de mijloc a început să se micșoreze. Doar în America Latină acest număr s-a redus cu 52 de milioane de oameni. În același timp, Banca Mondială prezice că până la sfârșitul anului 2021 până la 150 de milioane de persoane suplimentare vor ajunge în sărăcie extremă, aceasta fiind atunci când o persoană trăiește cu mai puțin de 1.90 dolari pe zi. Creșterea economică mai mică decât se aștepta în anul viitor ar putea spori aceste statistici sumbre. Din punct de vedere istoric, eroziunea clasei de mijloc este corelată cu instabilitatea politică, eroziunea democratică și un risc mai mare de conflict. Probabilitatea acestui risc este ridicată.

Provocările Turciei cresc în intensitate. În mandatul lui Recep Tayyip Erdogan, Turcia a devenit din ce în ce mai autoritară, islamistă și expansionistă. Turcia neo-otomană, cum o numesc experții, fie a intervenit militar, fie și-a desfășurat trupe în Somalia, Qatar, Libia, Irak, Siria și în Balcani. Ankara s-a confruntat cu Rusia în Siria, Libia și Azerbaidjan, în timp ce a atacat aliații kurzi ai SUA care luptă împotriva Statului Islamic. Pe de altă parte, Turcia a desfășurat pe teritoriul său sistemul rusesc de apărare antiaeriană S-400, care reprezintă o amenințare pentru NATO și a determinat sancțiuni din partea Administrației Trump. În plus, regimul Erdogan a efectuat mai multe acțiuni navale provocatoare în estul Mediteranei, încălcând Convenția privind dreptul mării și amenințând securitatea Ciprului. Multe state arabe văd Turcia ca pe o amenințare, în timp ce Erdogan a criticat vehement și Franța în legătură cu modul în care a gestionat recentele atacuri teroriste islamiste. Agresivitatea militară a Ankarei, vizibilă pe mai multe fronturi, ar putea declanșa mai multe conflicte și ar putea duce la o revizuire a statutului de membru al Turciei în cadrul NATO.

Sursă: Atlantic Council