Robin Hood de Fortaleza. Periculosul discurs programatic al lui Dragnea, care joacă piesa suveranității a la Viktor Orban

România first! Justiție socială cu orice preț. Așa a vrut să sune discursul – fluviu al lui Liviu Dragnea de duminică seară, construit special ca discurs programatic care să ducă România pe drumul suveranist al lui Trump, Orban ori Le Pen. A ieșit însă un stand up comedy îndoielnic, cu încercări patetice de captare a bunăvoinței sălii, cu amenințări prost disimulate la premier și miniștri. Mai ales, cu o reacție slabă și anemică a activului PSD, și el conștient de caricatura care-i conduce.

Discursul nu trebuie însă subestimat. Dimpotrivă. Așa caricatural cum a sunat, dacă liniile trasate de Dragnea vor începe să fie puse în practică de un guvern obedient, momentul zero va reprezenta o rupere totală de valorile europene și o întoarcere la naționalismul rudimentar, autosuficient dinainte de 1989.

Discursul lui Liviu Dragnea seamănă perfect cu profesiunea de credință a lui Viktor Orban din 2010, când a câștigat alegerile după două mandate în Opoziție. Aceeași obsesie pentru capitalul străin, văzut vinovat pentru starea economică precară și, mai ales, pentru imposibilitatea de a-și pune în practică viziunea economică populistă și coruptă.

Orban a avut succes instantaneu pentru că avea un trecut curat și venea după o criză economică ce scosese în evidență erorile capitalului străin. Populația voia justiție socială, așa că atacurile instantanee ale lui Orban la FMI, Banca Mondială și marile multinaționale au găsit un teren fertil. Supra-impozitarea companiilor străine din retail, sistemul bancar, energie și telecom a găsit imediat susținerea populației. Au urmat naționalizările, apoi schimbările de legislație în media, în sistemul electoral, în justiție. Opt ani mai târziu, Ungaria e o democrație schilodită definitiv, mult mai apropiată de sistemul din Rusia ori Belarus decât de Uniunea Europeană.

De ce e caraghios Liviu Dragnea când vrea să imprime aceeași dinamică României? Pentru că marea schimbare de paradigmă societală vine din partea unui falsificator dovedit de voturi, a unui condamnat penal pentru fraudă electorală, a unui personaj aflat în vârful unui sistem piramidal de corupție și furt calificat. Unii dintre finanțatorii discursului pro-corupție sunt chiar colegii de partid, alții sunt mari oameni de afaceri cu conexiuni în zona coruptă a serviciilor secrete.

Or, acest discurs nu poate fi credibil. Dați la o parte atacurile populiste la multinaționale, la capitalul străin, și veți găsi un scheunat prelung al unui personaj căruia îi e frică de închisoare. Amnistia și grațierea pe care le cere când amenințând-o, când rugând-o pe Viorica Dăncilă, sunt singurele lui ținte reale.

Dar nimeni nu mai cumpără discursul lui obosit despre statul paralel care a făcut mii de victime nevinovate. Năstase, Fenechiu, Voiculescu, Udrea, Bica, Șova, Voicu, Mazăre și ultimul pe listă, cu voia dvs, Dragnea – nimeni nu îi compătimește, nimeni nu îi vede ca pe mielușei inocenți. Vorbim de corupți până în măduva oaselor, hoți care au fraudat bugete uriașe sau alegeri, oameni care au furat șansele românilor la o viață decentă.

Așa a ajuns Dragnea la discursul suveranist. A amenințat capitalul străin cu suprataxarea, l-a învinovățit că ține România subdezvoltată. A amenințat politicienii europeni că vor să transforme România într-o piață de consum. A amenințat că va lua de la străinii bogați și va da la românii săraci. Un soi de Robin Hood, dar unul necredibil, el însuși bănuit că e un multimilionar care scoate banii din România și-i plasează în străinătate. Un haiduc de parodie, Robin Hood cu vacanțe-n Fortaleza, nu la Sovata.

A amenințat UE pentru că a transformat România într-o țară de mâna a doua. Dragnea a amenințat, în subtext, cu ruperea de regulile europene și transformarea într-o democrație iliberală, în care legislația națională primează în fața celei comunitare. Exact ce face Orban, exact ce au vrut declanșatorii Brexit, exact ce vor un Salvini în Italia ori o Le Pen în Franța.

Dar sala, PSD-iștii lui, l-au trădat. Reacția a fost anemică, pentru că oamenii lui știu că dacă România o ia pe acest drum pot spune adio privilegiilor. Pot spune adio fondurilor europene atât de iubite de Plumb, Ghiță & co (Comisia a propus mecanismul de legare a fondurilor de statul de drept), pot spune adio sinecurilor bănoase din Parlamentul European și instituțiile comunitare. Mulți din PSD știu că, fără banii europeni, România se prăbușește într-un an. Și nu vor să riște.

Există însă și aripa dură, a dinozaurilor gregari, gen Oprișan. Exponentul perfect al speciei baronului hrăpăreț, Oprișan a fost cel care a ridicat azi mingea la fileu pentru discursul lui Dragnea. A fost o regie proastă, vizibilă din Brazilia. Sau de pe yahtul parcat în Bulgaria.

Regia a fost stricată de Viorica Dăncilă, care într-un discurs de 15 minute nu a scos nici un cuvânt despre justiție, stat paralel, amnistie și grațiere. Or, Dăncilă e singurul om care poate da OUG-ul izbăvitor.

Până acum, Dragnea s-a izbit de refuzul lui Dăncilă, sprijinită puternic de Paul Stănescu și de soțul său. Pe Stănescu, Dragnea l-a izolat. Dăncilă a rămas singură să-i țină piept, nimeni nu știe pentru cât timp.

Dar discursul violent anti-UE și anti-capital străin e tot ce-i lipsea lui Dăncilă înainte de preluarea președinției rotative a Consiliului UE. Dragnea a vulnerabilizat-o, aș paria că voit. Nu vrea decât s-o tragă în apele murdare pe care le stăpânește, nu vrea decât s-o facă una cu cauza lui.

Climaxul populist al lui Dragnea a fost atacul la străinii care îi ucid pe români cu alimente otrăvite. A fost prea mult până și pentru un monstru care a folosit politic tragedia din clubul Colectiv. Acesta e semnalul pentru oricine s-a lăsat sedus că șeful PSD a ajuns prea departe.

Urmează câteva săptămâni critice, în care doar reacția partidului și a Vioricăi Dăncilă pot opri o catastrofă politică. Dacă guvernul adoptă OUG pentru amnistie și grațiere, dacă începe prigoana capitalului străin, România intră în teritorii necartografiate.

PS: Cât despre erorile capitalul străin, acestea sunt de manual. Ca peste tot în lume, multinaționalele folosesc orice mijloc legal și orice breșă în legislație pentru a-și împărți imoral profitul (citește optimizare fiscală). Nimic nu împiedică însă guvernul să discute cu cifrele și legile pe masă soluții corecte pentru toată lumea, soluții care să împiedice evaporarea profitului și să păstreze capitalul străin în țară. Mă tem însă că Dragnea nu de asta se împiedică, moralitatea fiind ultima lui preocupare.