România analfabetă: cu școlile încuiate și mall-urile larg deschise, pe contrasensul istoriei. Închiderea parcurilor pe timp de noapte, lovitura de grație dată Covid

Aproape toată Europa intră în lockdown ca să oprească valul de infectări cu Covid, dar își ține școlile și business-urile deschise pentru sănătatea economiei, a elevilor și a părinților. România Educată, cu ochii pe sondaje, și-a ferecat școlile și condamnat copiii la educație second-hand. Suntem pe un contrasens istoric și vom plăti scump deciziile luate doar cu gândul la alegeri.

În locul deciziilor bărbătești, premierul Orban se umple de ridicol, propunând închiderea parcurilor pe timp de noapte la nivel național. Desigur, știm cu toții că noaptea, la 5 grade și sub blândul vânt de noiembrie, în parcuri se dezlănțuie adevărate petreceri care dublează rata infectării.

Practic, guvernul a găsit marile focare de infecție: școlile și parcurile (doar noaptea). Doar nu credeați că infecția se transmite în mall-urile supraaglomerate, în metroul ticsit sau instituțiile de stat în care angajații sunt obligați să vină degeaba la muncă, deși ar putea foarte bine să lucreze măcar parțial de acasă.

De fapt, discuția aberantă despre închiderea parcurilor reflectă perfect modul în care Guvernul Orban doar mimează implicarea în decizie, prin adoptarea unor măsuri aparent dure, dar complet inutile, ineficiente și care nu supără pe nimeni.

În cazul școlilor, România e calul breaz al Europei. E complet absurd modul în care guvernul acceptă închiderea școlilor, deși toate datele interne și externe arată că pericolul e minim în educație. Executivul s-a derobat de responsabilitate, a pasat-o convenabil la autoritatea locală, în loc să țină cu dinții de obiectivul zero de a ține școlile deschise în siguranță. Dezavantajele economice și sociale ale închiderii școlilor sunt semnificative.

Iată câteva dintre ele:

– e un nonsens economic. Pierderi pe linie: ecosistemul din jurul școlilor pierde, bugetul de stat pierde (pentru că trebuie să plătească concediile părinților forțați să stea acasă), mediul privat pierde (pentru că mulți părinți stau acasă și au o productivitate scăzută)

– din punct de vedere social, această închidere prelungită se transformă într-un coșmar pentru copii și părinți. Copiii pierd etape esențiale din educație, pierd cadența socializării și a dezvoltării relațiilor interpersonale, cu efecte nocive pe termen lung. Părinții obligați să stea non-stop acasă se deprofesionalizează, își reduc productivitatea, sunt afectați din punct de vedere psihic de prizonieratul pe termen lung

Toate statele europene au înțeles că închiderea școlilor nu e deloc o soluție după dezastrul din primul val. Și fac tot posibilul să aibă o școală cât mai apropiată de normal. În schimb, confruntate cu creșterea rapidă a infecțiilor, statele vecine au luat decizia dureroasă, dar corectă: un lockdown scurt, soft sau dur, care să elimine exact focarele reale de care vorbeam mai sus: mall-uri, aglomerația din mijloacele de transport în comun, restaurante. Plus investiții masive în testare și întărirea sistemului sanitar.

La noi e exact invers. Nu doar că școala a devenit victima de serviciu a deciziilor guvernamentale, dar calitatea educației se degradează rapid. Ultima găselniță, care nivelează totul în jos, e renunțarea la teze și olimpiade, adică recunoașterea implicită a unui eșec de proporții. Citiți pe larg despre efectele deciziei într-o analiză Edupedu.ro. Merită amintit că România a intrat în pandemie de pe ultimul loc la matematică și penultimul la citire și științe în toată Uniunea Europeană. Sunt rezultatele de la testele PISA 2018, cel mai mare audit al sistemului educațional, pe care România le-a întors atunci când mergea la școală. Între timp, țara închide porțile pentru 1 milion de copii (peste 33% dintre copiii din preuniversitar).

Pe lângă răspândirea comunitară din țară, scăpată acum de sub control, România așteaptă și un nou val de români veniți din străinătate, din țările care au impus lockdown. Adăugați și campania electorală în toi – cete de PSD-iști în geci roșii se foiau ieri în Obor pe culoarele pline de clienți și vânzători, liberala Raluca Turcan împarte ajutoare în biserică – și veți avea imaginea dramatică ce se profilează în decembrie.

Atenție, nu pledez pentru un lockdown dur. Știu ce înseamnă pentru oameni – angajați, antreprenori, funcționari. E vorba despre o formă soft, care să limiteze pe cât posibil deplasările neesențiale și să atenueze pe moment riscurile din câteva focare clare.

Președintele Iohannis, care ne-a astenizat cinci ani cu proiectul său de țară numit România educată, și premierul Ludovic Orban sunt perfect confortabili cu milionul de copii care participă la simulacrul numit școală online. Sub presiunea câtorva patronate din comerț și turism se fac că nu văd adevăratele focare și trag cu toate forțele în aer.

De fapt, realitatea e mult mai prozaică. Alegerile de peste o lună au distorsionat complet comportamentul guvernului și președintelui, așa cum se întâmplase și în primăvară, când Iohannis și Orban visau la anticipate. Nu deschidem școli, dar închidem parcuri goale pe timp de noapte. Purtarea măștii este oligatorie în Ungaria și Bulgaria, nu și în România, unde funcționează un sistem complet stupid de restricții, cu județe verzi care fac doar nouă teste pe zi, deci vor rămâne verzi pe vecie, chiar dacă au și ele spitalele pline. O problemă capitală pentru toată țara, și anume educația, e lăsată la latitudinea autorității locale, în loc ca guvernul să își asume decizia și să oprească batjocura numită școală online.

Sunt convins că, odată oprit dezmățul nocturn din parcurile înghețate, noul coronavirus se va retrage strategic, speriat de riposta guvernamentală fermă. Și ne va lăsa în plata noastră, să ne numărăm analfabeții.