România devine stat liber de corupție sub președintele Klaus Iohannis / De ce a dispărut tema din Strategia Națională de Apărare, o premieră în ultimii 15 ani

Lupta împotriva corupției la nivel înalt, declarată obiectiv strategic în 2005 și o amenințare la fel de mare ca terorismul sau alte infracțiuni grave, nu mai face parte din prioritățile statului român, în premieră în ultimii 15 ani. Tema a dispărut atât din discursul politic, din atenția mass media, cât și din documentele strategice.

Strategia Națională pentru Apărare a Țării pentru perioada 2020 – 2024, care reprezintă viziunea președintelui Klaus Iohannis asupra priorităților și trasează instituțiilor-cheie principalele linii de acțiune, nu face nicio referire la lupta anticorupție la nivel înalt. Niciun cuvânt, nici cea mai vagă aluzie.

Ultima referință publică a președintelui Klaus Iohannis la tema care încă frământă societatea românească datează din 9 decembrie 2019. Într-un mesaj cu prilejul Zilei Internaționale Anticorupție, Iohannis declara: ”Am fost și rămân un susținător ferm al luptei împotriva corupției”.

De atunci, liniște. Președintele s-a mai pronunțat miercuri pe tema justiției, amintind despre nevoie de reparare a legilor justiției, dar n-a suflat un cuvânt despre lupta anticorupție. În treacăt fie spus, până și ieșirea de ieri are o explicație banală: pe data de 15 – 16 iunie, experții de la Bruxelles din cadrul MCV vor avea întâlniri online cu entitățile relevante din România.

Altfel spus, șeful statului a simțit nevoia să dea un semnal public că n-a uitat cu totul de angajamentele asumate.

Au trecut mai bine de trei luni de la numirea noilor procurori șefi. Niciun progres. Unele dintre aceste numiri au încălcat recomandările MCV, fiind făcute cu nesocotirea avizului CSM.

Noul șef DNA, Crin Bologa, explică public de ce închide dosare, intră în coliziune cu șeful Curții Constituționale, dar nu  spune de ce nu reușește să pună pe masă nicinu nou caz important.

Unde s-a volatilizat marea corupție, tocmai acum, când au fost suspendate licitațiile două luni? Nici un personaj cu greutate, fost sau actual ministru, fost sau actual parlamentar, primar sau șef de Consiliul Județean, n-a mai trecut pragul DNA de luni de zile.

Nu se mai fură în România din banii publici? A dispărut marea corupție? Nu mai ucide corupția din spitale, din administrație sau din politică? S-au cumințit baronii locali? Din atitudinea oficialilor români și din noua poziționare a statului în documentele strategice de apărare rezultă că nu mai avem de-a face cu un fenomen grav care să necesite mobilizarea instituțiilor cheie pentru a lupta împotriva combaterii corupției.

Totuși, această nouă poziționare a României intră în contradicție cu alte documente strategice, cum ar fi rapoartele MCV, sau cu poziționarea aliaților externi. De pildă, pe data de 20 februarie, ambasadorul SUA la București, Adrian Zuckerman, a atacat într-un discurs programatic ”baronii corupți”, la care a făcut de trei ori referire, ”corupția endemică”, ”oligarhii” și companiile controlate de stat care ”țin corupția vie”.

Pe de altă parte, România și-a asumat, ca obiectiv strategic, la Bruxelles, lupta corupției la nivel înalt (obiectiv de referință nr. 3, potrivit raportulului MCV pe 2019) și lupta împotriva corupției la toate nivelurile (obiectiv de referință nr 4 potrivit raportului MCV pe 2019 pag 15, 16, 17).

Pentru atingerea acestor obiective România ar fi trebuit, între altele, să desființeze Secția Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Guvernul Orban a preferat să mențină Secția Specială, iar noul procuror general a justificat public nevoia menținerii secției, în ciuda faptului că magistrații și experții de la Bruxelles îl consideră un veritabil instrument de control.

Cel mai recent și relevant document, care reflectă noua atitudine a statului român față de problema corupției, rămâne Strategia Națională de Apărare pentru 2020 – 2024, adoptată de CSAT săptămâna trecută și trimisă Parlamentului spre aprobare.

În premieră în ultimii 10 ani, corupția nu mai este definită într-un document strategic drept amenințare sau vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.

”Politica de securitate națională constituie, alături de politica externă, una dintre politicile publice a căror elaborare și punere în practică constituie prerogativa constituțională și legală a președintelui României”, se arată în document.

Prin urmare vorbim despre o nouă viziune a președintelui Klaus Iohannis.

• De notat că în strategia din 2015, la capitolul vulnerabilități era totuși indicată, chiar dacă pe ultimul loc: „corupția vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei si afectează potențialul de dezvoltare a tării, buna guvernanță, decizia în folosul cetațenilor și comunităților, precum și încrederea în actul de justiție și în instituțiile statului. În plan extern, persistența corupției are impact negativ asupra credibilității și imaginii țării noastre”.

În strategia de acum cinci ani, la capitolul „Direcții de acțiune”, apare o singură referință la corupție, în secțiunea „Dimensiunea de informații, contrainformații și securitate”. La punctul doi pe această directie de actiune figura „identificarea si semnalarea actelor de coruptie”.

În strategia din acest an, există o singură referință expresă la corupție, trecută la categoria și altele, la capitolul Riscuri.

• ”Dificultățile de ordin economic, perpetuarea economiei subternane și a corupției, nivelul crescut al evaziunii fiscale coroborat cu gradul redus de colectare a taxelor și impozitelor, infrastructura deficitară, precum și reziliența redusă a sistemului fiscal în raport cu evoluțiile externe limitează perspectivele de dezoltare a României și capacitatea de promovare a obiectivelor sale politico-militare, diplomatice și de imagine în plan extern”.

O posibilă explicație pentru încadrarea corupției la categoria riscuri ar putea fi o decizie CCR din 2018, care a stabilit că „săvârșirea unor infracțiuni determinate, precum cele de corupție sau cele contra patrimoniului nu vor putea fi calificate drept amenințare al adresa securității naționale, chiar dacă faptele aduc atingere gravă anumitor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor români”. Această frază se găsește în paragraful 81 din motivarea Deciziei 91/ 2018. Curtea a admis atunci o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.

Însă nicio decizie CCR nu-l împiedica pe Klaus Iohannis să treacă lupta anticorupție la principalele direcții de acțiune ale instituțiilor-cheie, tocmai pentru a combate riscul identificat mai sus. Nicio decizie CCR nu-l împiedică să pună ca obiectiv strategic în strategia de apărare națională lupta împotriva corupției la nivel înalt.

La capitolul Direcții de acțiune, care trasează practic obiectivele instituțiilor cheie, în Strategia de apărare 2020-2024 apar obiective noi cum ar fi ”Identificarea și semnalarea disfuncțiilor de natură să afecteze asigurarea/ prezervarea valorilor identitar – naționale”.

Apare și o referire la ”identificarea și semnalarea acțiunilor întreprinse de grupuri de interese ilegitime pentru deturnarea actului de decizie” sau se vorbește în clar de ”prevenirea și contracararea activităților de criminalitate organizată, inclusiv transfontralieră, care, prin acțiuni de influențare a capacității de decizie, activi ilegale, trafic de droguri de mare risc și migrație ilegală, pot afecta siguranța națională”, dar lipsește cu desăvârșire orice trimitere la corupția la nivel înalt sau la acte de corupție.

Și din capitolul Obiective naționale de securitate lipsește orice trimitere la problema corupției. Printre obiective se numără ”buna funcționare a justiției și asigurarea ordinii de drept” sau ”prevenirea și combaterea infracționalității de toate felurile”. Nimic despre corupție.

În martie 2005, președintele de atunci, Traian Basescu, a anuntat ca infracțiunile de corupție la nivel inalt se află printre primii cinci principali factori care ar amenința securitatea națională. A fost o decizie luată în prima ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, sub Traian Băsescu.

Corupția era așezată astfel alături de pericole precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă sau situațiile de conflict. În discursul ținut în decembrie 2004, la preluarea primului mandat de președinte, Băsescu anunțase că, în calitate de președinte al CSAT, va introduce în strategia de apărare a țării lupta împotriva corupției la nivel înalt.

E drept că sub Traian Băsescu au existat unele derapaje și abuzuri, însă ele se cereau rezolvate punctual. Klaus Iohannis pare că a trecut cu totul în extrema cealaltă. Aici trebuie spus că inactivitatea DNA din ultima perioadă se explică parțial prin atacurile PSD la adresa justiției, modificarea legilor penale în Parlament și alte acțiuni concertate împotriva procurorilor. Dar PSD nu se mai află la putere de peste jumătate de an, Dragnea este la pușcărie, iar motoarele anti-corupției tot n-au repornit la turație maximă.

Ce importanță are dacă în strategia națională de apărare se face sau nu referire la combaterea corupției la nivel înalt, dacă lupta anticorupție este sau nu înscrisă între priorități? Cine oprește DNA să-și facă mai departe treaba?

În primul rând, este un puternic semnal către instituțiile-cheie că nu mai există voință politică la nivel înalt pentru continuarea luptei anticorupție sau atacarea corupției la nivel înalt. Apoi, prin votarea în Parlament, strategia devine lege pentru instituții (ordin pentru serviciile secrete) și baza legală pentru a mobiliza resurse într-o direcție de acțiune sau alta.

Câtă vreme combaterea corupției la nivel înalt nu mai figurează în documentele strategice ale statului român ca prioritate națională, nici instituțiile-cheie nu vor mobiliza resurse considerabile în aceasta direcție, din simplul motiv că le lipsește baza legală.

Toți cei care susțineau că România vorbește din proprie inițiativă prea mult despre corupție, vulerabilizându-se singură în plan extern (teorie larg răspândită în PSD, cu adepți și în PNL) își văd acum visul cu ochii: România NU mai vorbește despre corupție. Tema a dispărut din narativul oficialilor români, din discursul politic, din media. A dispărut și corupția?

O explicație ar fi, desigur, apropierea alegerilor locale și parlamentare, cu guvernul PNL instalat la putere. Ar fi stupid ca președintele Iohannis să se lupte cu corupția propriului guvern în plină campanie electorală.

O altă explicație ar putea fi tocmai dorința președintelui Iohannis de a scăpa de monitorizarea MCV, considerată o piatră de moară atârnată de gâtul statului român. În absența unor cazuri noi de corupție, nu se mai justifică nici monitorizarea, după modelul Bulgariei.

Dar s-ar putea să fie mai mult decât atât.

S-ar putea să asistăm la Pax Iohanniana, modelul de la Sibiu aplicat la nivel de țară, despre care Cristian Pantazi a scris recent: liniște, zero scandaluri publice, cu negocieri subterane din care toate partidele și grupurile de interese au de câștigat.

România, una dintre cele mai corupte țări din Europa, e pe cale să devină un stat liber de corupție în al doilea mandat al președintelui Klaus Iohannis. Vă amintiți cum eram prin anii 90? O țară coruptă, fără corupți.