România educată slow motion: președintele Iohannis declară masteratul didactic “urgent”, dar îl aplică “prin pilotare”

“În categoria chestiunilor pe care nu le mai putem amâna este introducerea unei specializări distincte privind pregătirea cadrelor didactice”. “Urme de metodică și pedagogie și un nivel redus de practică nu pot substitui o educație direcționată strict către formarea profesorilor”. “Profesia didactică nu este și nu trebuie să fie o alternativă secundară pentru absolvenții de facultate”. Declarațiile îi aparțin lui Klaus Iohannis, președinte de mai bine de 5 ani, care miercuri a lansat de la Cotroceni, alături de directorul educațional al OECD, patru documente de politici publice realizate de organizația care desfășoară testele PISA. Un eveniment solemn la președinție, organizat cu toată pompa pe care președintele ne-a dovedit că este în stare să o afișeze atunci când vorbește despre Educație. Trădarea vine când ne uităm la faptele președintelui:

• Ce face guvernul Iohannis pentru a introduce specializarea distinctă? Tocmai amână ceea ce președintele spune că e de neamânat: obligativitatea masteratului didactic, prin pilotare.

• Cât face educația în guvernul Iohannis? Minimul istoric: 2,7% din PIB.

Guvernul instalat la Palatul Victoria de Klaus Iohannis și chemat constant la Cotroceni pentru raport are curajul doar să piloteze ruta distinctă pe care, paradoxal, tot un guvern liberal a făcut-o literă de lege, acum 9 ani.

De ce pilotare a masteratului didactic și nu înlocuire totală a DPPD-urilor?

• Pentru că numai prin politica pașilor mărunți poți mișca lucrurile în universități; pentru că universitățile deja au rejectat brutal implementarea masteratului didactic, atunci când legea din 2011 o impunea ca unică soluție, spun specialiștii din Ministerul Educației, la întrebările Edupedu.ro. Tradus, asta înseamnă: nu vrem să deranjăm prea mult mafiile universitare, chiar în an electoral.
• Cine este tradus de pilotare? Generații întregi de elevi, care vor primi în fața lor modele care au făcut DPPD-ul “că mai știi? dacă nu găsesc niciun job în privat?”. Generații tot mai reduse de profesori profesioniști, care sunt tot mai singuri în cancelarii.

(DPPD-urile sunt Departamentele pentru Pregătirea Personalului Didactic, care există în universități și fac pregătirea psihopedagogică a studenților care vor să devină profesori – n.red)

Să ne amintim ce produc aceste Departamente din universități care pregătesc viitorii profesori:

• “urme de metodică și pedagogie și un nivel redus de practică” – spune președintele Klaus Iohannis
• mai exact, aruncă în fața copiilor, în școli, tineri care predau având din școala de profesori “1 maximum 3 ore de predare” (sursa). Deci profesori cu 1 maximum 3 ore de predare.
• întrebați-vă profesorii tineri cât de rușinați de lipsa de pregătire adecvată lucrului cu copiii s-au simțit când au intrat în școală. Întrebați-vă profesorii seniori ce tablou au în fața ochilor când în școală le apare un coleg tânăr.
• întrebați-vă, între voi, câți aveți patalamaua DPPD fără să fi fost vreo oră la cursuri?

Punem profesorii din preuniversitar la zid de fiecare dată când vedem rezultatele tuturor examenelor. Nu atingem, însă, nici în gând profesorii universitari.

Haideți să vedem ce s-a întâmplat în preuniversitar de la aplicarea Legii Funeriu-Miclea (deci din 2011) și până acum: copiii de 6 ani au fost aduși în școală – pentru egalizarea șanselor de start în viața școlară, copiii sunt testați în siguranță la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a pentru a nu mai avea șocul primului examen din viață la 14 ani și pentru ca Ministerul să-și poată calibra politicile educaționale și curriculumul nou, acolo unde acesta dă greș. Pentru a personaliza învățarea și a remedia problemele care apar. Apoi tot profesorii din preuniversitar, după ce au încasat șocul curriculumului nou pentru care nu au fost formați, șocul evaluărilor pe care le resping pentru că, în final, ele oglindesc perfect efortul lor de la clasă, au intrat în jocul simulărilor de la a VII-a și a VIII-a și trebuie să predea aceeași materie în tot mai puține zile – pentru că anii școlari se scurtează dramatic, în tăcere totală.

Ce s-a întâmplat în tot acest timp în universități? Profesorii de profesori au respins în masă dispariția programelor falimentare educațional pe care le produc, dar care sunt o mare sursă de venit pentru universități. Aproape orice student poate face cursurile DPPD, deci gândiți-vă câți bani de la buget se scurg în această rută care nu trece nici măcar unul dintre examenele din preuniversitar.

Profesorii universitari de profesori – adică experții în științele educației pe care ar trebui să îi citim în jurnalele internaționale sau în presă, dar pe care în realitate cu greu îi identificăm în departamentele cu această titulatură – și-au protejat feudele. Și au fost ajutați de universitarii de alte discipline, cărora le e frică de falimentul propriilor masterate, în concurență cu cel didactic.

Guvernele social-democrate care s-au perindat la putere începând din 2012 au înlăturat din legea 1/2011 obligativitatea școlii de profesori care produce rezultatele pe care le vedem în Finlanda, Estonia și statele asiatice, și despre care vorbește astăzi președintele Klaus Iohannis.

• În 2012, Ecaterina Andronescu a amânat aplicarea masteratului, printr-o Ordonanță de Urgență promovată în ultimele zile ale celui de-al treilea său mandat (Sursa). Lovitura finală a venit tot printr-o Ordonanță de Urgență, în 2014, promovată în mandatele de miniștri ale lui Remus Pricopie și Mihnea Costoiu. OUG a prevăzut că masterul didactic nu este unica rută de formare a profesorilor, ci pot continua să funcționeze și Departamentele pentru Pregătirea Personalului Didactic (Sursa). Realitatea arată că au continuat numai DPPD-urile (Sursa).

La nouă ani după ce guvernul democrat-liberal condus de Emil Boc a introdus masteratul didactic ca obligatoriu pentru a deveni profesor – masterat didactic la care puteau intra numai cei mai buni studenți (prin examen de admitere pe un număr redus de locuri, prin atragerea celor mai buni prin burse condiționate de prezența strictă la cursuri și practică), care urma să facă practică în liceele pedagogice, sub supravegherea angajatorului (Ministerul Educației) -, președintele liberal Klaus Iohannis cere Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) analize dedicate pe educația din România și – stupoare! – citește din ele că România chiar are nevoie de masteratul acela didactic.

Deci acum știm ce avem de făcut nu numai din raportul prezidențial realizat de echipa Miclea (în 2007), dar și din raportul OECD făcut la comanda Iohannis (în 2019-2020).

Va deranja Guvernul Iohannis universitățile să și facă obligatoriu masteratul didactic? Cam cât din timpul copiilor va fi de acord președintele să fure mafiile universitare?

Ce șochează, la președinte, este prăpastia dintre corectitudinea declarațiilor și inexistența acțiunilor. A declarat Educația prioritate a mandatelor sale, lansând amplele dezbateri din cadrul proiectului “România educată”. Faptic, raportul cuprinde două filosofii educaționale complet distincte, care nu s-au concretizat în nimic, timp de 5 ani.

Tot faptic, guvernul Iohannis a alocat Educației doar 2,7% din PIB – adică cea mai mică alocare din istoria recentă, după ce guvernele PSD alocaseră 2,8-2,9% din PIB.

Acum, în mod corect, președintele Klaus Iohannis a chemat experții internaționali din educație să facă un audit în România, la încheierea primului său mandat la Cotroceni. Și a lansat o temă de gândire care arată profunzime și strategie în direcția corectă:

• “Nu putem, în epoca inteligenței artificiale, să avem o problemă endemică de analfabetism funcțional în rândul populației noastre. Și nici nu putem, în contextul unei îmbătrâniri și așa pronunțate a populației, să lăsăm sute de mii de tineri nepregătiți pentru rigorile unei economii globalizate și aflate în schimbare continuă, dar și ale unei societăți care, dacă nu se va dezvolta sustenabil, va înceta pur și simplu să mai existe în forma actuală” – a afirmat Iohannis.

Avertismente corecte, spuse inteligent.

Dar domnule profesor Iohannis, cât mai avem de așteptat până când veți aplica ceea ce predicați?