România, într-un nou moment critic. Ce se mai poate face?

De azi trebuie găsite soluții. Acum știm exact diagnosticul: Dragnea și Tăriceanu își dau legi pentru ei, distrug instituții întregi din interese foarte personale și pun în pericol parteneriatele strategice ale României, relația cu UE și Statele Unite. Pragmatic vorbind, nu folosește nimănui să ne întrebăm retoric cum s-a ajuns aici, cine e de vină sau sau să ne exprimăm indignarea. Singura întrebare care contează acum este cum poate fi evitată, dacă mai poate fi, orbanizarea României, transformarea țării în poligonul de încercare al infractorilor mari și mici.

Modificările la Codul Penal și Codul de Procedură penală propuse ieri de PSD în comisia Iordache sunt mult mai devastatoare pentru stat decât OUG 13. La ele se adaugă noile legi ale siguranţei, atacul la pensiile private, atacul la toate instituţiile care au mai rămas independente. Liviu Dragnea a ordonat atacul final asupra justiţiei şi PSD îl execută. Câteva posibile soluții:

• Cea mai eficientă pârghie rămâne în continuare presiunea externă. Unul din mecanismele pe care Comisia Europeană se gândește să-l pună în mișcare pentru a sancționa statele care derapează de la statul de drept este legarea fondurilor europene de respectarea valorilor UE, între care și independența justiției. Comisia va face cunoscut pe data de 2 mai acest mecanism, dacă va exista susținere pentru idee. La cum arată însă regiunea, nu doar România, Comisia nu-și mai permite să lase nesancționate atacurile brutale – cum se întâmpla și în România – la esența democrației.
• România este țară  membră UE, NATO și avem un parteneriat strategic cu Statele Unite. Ar fi complet ridicol pentru lumea occidentală, pentru aceste mari puteri, ca România să se prăbușească sub privirile lor indiferente. Pe fondul actualei confruntări dintre Occident și Rusia, eșuarea modelului democratic în România și nu numai ar reprezenta o înfrângere simbolică greu de gestionat pe termen lung.
• Președintele Klaus Iohannis dispune de o putere reală, nu doar formală. Cea mai puternică armă este cuvântul, pe care însă o folosește extrem de rar și uneori neconvingător. Este momentul să iasă public și să expună pericolul la care o putere abuzivă expune o țară întreagă. Să nu uităm că poate utiliza tribuna Parlamentului pentru a transmite mesaje sau chiar să prezideze ședințe de guvern dacă dorește să dea greutate mesajului său. Are cel puțin această datorie în calitate de șef de stat.
• Tot președintele Iohannis, să nu uităm, dispune de un glonț de argint: referendumul. Trebuie să cumpănească dacă nu cumva a venit momentul să-l tragă. Dacă o va face după ce războiul va fi fost pierdut, va fi în zadar. Până una, alta, PSD nu ezită să recurgă la mitinguri pentru susținerea familiei tradiționale, să amenințe cu modificarea legilor siguranței, să facă totul pentru a schimba din temelii arhitectura statului. La un asalt atât de mare, răspunsul ar trebui să fie pe măsură.
• Unele asociații de magistrați au sugerat continuu președintelui să mai facă un pas în ce privește legile justiției, și anume să sesizeze Comisia de la Veneția. Același lucru este valabil și pentru modificările propuse la Codul Penal și Codul de Procedură Penală. Orice demers pentru a alerta organismele europene este mai mult decât nimic, chiar dacă acestea nu pot transmite decât recomandări, așa cum s-a întâmplat cu raportul GRECO, dar aceste poziționări instituționale sunt esențiale pentru a atrage atenția asupra României în plan internațional.
• Opoziția trebuie să se trezească rapid din somn. Au la îndemână o paletă largă de instrumente prin care pot atrage atenția asupra pericolului: de la moțiune de cenzură, conferințe de presă în care să explice neobosit efectele devastatoare ale modificărilor propuse la Codul Penal, până la acțiuni politice reale de opoziție, cu mitinguri și proteste în stradă. Este complet absurd ca ideea în sine a unui mare miting să fie parazitată chiar de putere în aceste momente dificile, în loc să vorbească opoziția despre mobilizarea oamenilor în stradă.
• Asociațiile de magistrați, corpul judecătorilor și procurorilor, au probat deja că sunt o voce puternică și ea contează în dinamica dezbaterilor parlamentare. Este nevoie din nou de implicarea lor în dezbaterea publică.

• În fine, strada. Să ne amintim că ordonanța 13 a fost oprită în iarna anului trecut grație unei mobilizări fără precendent după 89. Este adevărat că acum lipsește sentimentul urgenței, nimic nu pare iminent, dar este o falsă percepție. Aceste modificări propuse la Codul Penal și Codul de Procedură Penală trebuie anihilate din fașă. Altfel, vor fi votate în Parlament exact ca legile justiției, vor trece și de Curtea Constituțională și vor ajunge implacabil la promulgare, situație în care președintelui nu-i vor rămâne prea multe de făcut.
• Trebuie amintit de fiecare dată faptul că, dacă modificările trec de Parlament și intră în vigoare fie și un minut, răul nu mai poate fi reparat! În penal, acționează principiul legii mai favorabile. Vor scăpa toți marii corupți de dosare, chiar dacă următorul Parlament corectează legislația distrusă acum de PSD.
• Pe data de 12 mai este anunțat un protest organizat de Corupția Ucide, Rezistența și Inițiativa România. Acesta ar trebui să fie doar începutul unor mișcări contestatare puternice. Sigur că a intervenit oboseala după atâtea ieșiri în stradă tratate cu sfidare și dispreț de putere, dar observați că ceilalți nu obosesc niciodată.