România, lăudată în India pentru ajutorul dat studenților care au fugit din Ucraina: ”Bunătatea românilor mi-a redat încrederea în umanitate”

Reportaj THE TIMES OF INDIA, preuat de Rador:

Sute de studenți indieni întorși din Ucraina le sunt extrem de recunoscători românilor, iar acum vor să facă donații pentru adăposturile în care și-au găsit refugiul în cele mai negre zile din viața lor. Aceste adăposturi sunt gestionate de familii ale localnicilor. Iubirea și grija manifestată de români față de studenții înfometați, îngrijorați și, în multe cazuri, traumatizați, de care s-au bucurat, le-a depășit așteptările. Acum ei vor s răspundă la fel – nu ca o recompensă, ci dovedind doar că nu uită.

”Traversând frontiera ucraineană, am văzut tot ce poate fi mai rău. Încrederea mea în oameni dispăruse aproape cu totul. Au fost vremuri exxtrem de grele. Totuși, bunătatea românilor mi-a redat încrederea în umanitate. Localnicii au pus la dispoziție alimente, încălțăminte și tot felul de lucruri pentru studenții care veneau din Ucraina”, afirmă Nikhil Kumar, student în anul IV la Facultatea de Medicină din Ternopil.

El a trebuit să stea trei zile în adăpost. „A fost ca un balsam. Ne-au făcut să simțim că cineva are grijă de noi și să ne simțim bine”, a spus Nikhil, după care a adăugat: „Vreau să fac și eu ceva. Nu numai eu, ci și cei mai mulți dintre noi, care am fost binecuvântați cu ospitalitatea românilor, să facem ceva pentru cei care ne-au ajutat, Vom strânge bani și îi vom trimite în semn de recunoștință. Nu-i putem răsplăti pentru tot ce au făcut pentru noi, este doar un mod de a le spune că nu vom uita asta niciodată”.

Studenții își aduc aminte cum familii de români i-au vizitat în adăposturi, le zâmbeau și îi întrebau dacă au nevoie de ceva. „Nu vă temeți, aici noi suntem familiile voastre”, le spuneau ei. Abhas Parihar, un student în anul V la medicină, care, vineri, a ajuns acasă, în Bhopal, nu mai contenește să vorbească despre căldura românilor. „Au fost un exemplu, arătând cum pot fi ajutați străinii în condiții atât de grele”, spune el. Mama lui Abhas, Sunita Parihar, a declarat: „N-am să uit niciodată că a existat cineva, de cealaltă parte a lumii, care a avut grijă de fiul meu”.

Sankar Verma, un alt student la medicină, și-a amintit că celor mai mulți dintre studenți le era foame de câteva zile atunci când au trecut frontiera. Unii erau răniți. „Dar, în România, ne-am simțit ca acasă. Localnicii au dovedit că umanitatea este cel mai bun lucru de pe Pământ. Și familiile noastre au vorbit cu ei, și au fost foarte fericiți”, spune Shankar.

Traducerea Rador: Alexandru Danga