România luminoasă. Bilanțul vizitei Papei Francisc, după summitul de la Sibiu și alegerile europarlamentare

În trei săptămâni, România a proiectat o imagine pozitivă, unicat în regiune. Summitul cu baia de mulțime de la Sibiu și victoria forțelor pro-europene la alegeri au avut ecouri semnificative în cancelariile europene. Vizita Papei Francisc, cu primirea călduroasă într-o țară majoritar ortodoxă, care nu a vorbit nimic despre marile controverse din Biserica Catolică, a fost cireașa pe tortul unei luni mai care pus România într-o lumină radical schimbată față de cea a ultimilor doi ani și jumătate.

Bilanțul politic al vizitei Suveranului Pontif atinge multiple planuri.

Poziția României în regiune

Vizita în România a venit la scurt timp după periplul din Balcani (Bulgaria și Macedonia de Nord). Diferențele au fost însă uriașe și net în favoarea Bucureștiului. La Sofia, Papa Francisc s-a lovit de o atitudine ostilă a unor lideri conservatori ai Bisericii Ortodoxe locale, cât și a unor politicieni. Nu a avut băi de mulțime, nu a avut parte de fastul întâlnit la Catedrala Națională din București. În plus, vizita a fost una strict adresată Bulgariei.

În România însă, dimensiunea regională a vizitei a fost vizibilă. Papa Francisc a atras lideri politici atât din Ungaria, cât și din Republica Moldova, veniți la Șumuleu Ciuc și, respectiv, la Iași pentru a asista, ca pelerini, la serviciul religios oficiat de Suveranul Pontif. La fel ca și la Summitul Consiliului European, România a devenit un mic pol regional de putere.

Relația catolici – ortodocși

Vizita a avut un moment critic din punctul de vedere al relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Catolică: beatificarea celor șapte episcopi martiri din Biserica Greco-Catolică, morți după ce au fost prigoniți de regimul comunist. Biserica Ortodoxă nu a admis nicidodată că unii dintre înalții săi prelați au fost complici cu autoritățile comuniste și nici nu a închis definitiv rana proprietăților confiscate ale greco-catolicilor. Problema proprietăților confiscate de statul comunist de la Biserica Greco-Catolică și date BOR rămâne însă una spinoasă, ea nu se stinge de la sine dacă nu a fost abordată la această întâlnire.

Mai mult: aripa ultra-conservatoare din BOR nu avea cum să privească cu ochi buni vizita Papei. Ecumenismul și orice colaborare cu catolicii sau alte religii sunt refuzate constant de această aripă din BOR, iar Patriarhul Daniel nu putea întinde coarda prea mult.

Ca urmare, deși nu a existat o liturghie comună cu Papa Francisc, Biserica Ortodoxă Română i-a acordat Suveranului Pontif maxima recunoaștere posibilă în condițiile date: rugăciuni și cântări pascale consecutive în Catedrala Națională.

Mai mult, Patriarhul Daniel i-a mulțumit Suveranului Pontif pentru ajutorul dat de catolici românilor din diaspora prin punerea la dispoziție a bisericilor pentru slujbe.

Oamenii simpli au fost cei care au dezghețat atmosfera: sute de mii de români, de toate confesiunile, l-au întâmpinat și urmărit pe Papa Francisc la București, Iași, Șumuleu Ciuc, Blaj și Sibiu, arătând că interacțiunea catolici – ortodocși, alături de protestanți și membri ai altor confesiuni, poate fi una de maximă deschidere între cele două aripi ale creștinismului.

Gură de aer pentru Vatican

Biserica Catolică trece de ani buni prin momente dificile: scandaluri de corupție, scandaluri de pedofilie pe bandă rulantă, afaceri financiare suspecte. Presa internațională, dar și cea din Italia scrie pe larg despre toate aceste subiecte, iar presiunea publică pusă la nivel global pe Biserica Catolică e constantă.

În antiteză, vizita din România nu a ridicat niciuna dintre aceste probleme. A lipsit orice referire publică la subiecte delicate, acoperirea mediatică a fost unanim pozitivă, superlativele au curs pe bandă rulantă timp de trei zile. Nu în ultimul rând, au lipsit complet manifestațiile și protestele anti-Papă, întâlnite în unele dintre vizitele sale externe.

Relațiile România – Ungaria

Popasul la Șumuleu Ciuc, la sanctuarul marian din inima secuilor, a fost un alt moment delicat al vizitei Papei. Delicat pentru că au existat încercări din partea unor lideri din Ungaria de a transforma vizita Papei într-un semn de bunăvoință pentru regimul de la Budapesta. Un singur exemplu: ministrul ungar al resurselor umane declara vineri că ”Guvernul Ungariei doreşte să facă memorabilă vizita Papei”.

A existat o adevărată luptă de culise în care diplomația română și cea de la Vatican au rezistat încercării Budapestei de a atașa momentului de la Șumuleu Ciuc simboluri politice nepotrivite și etnice, de la steaguri la inscripțiile pe veșmântul Suveranului Pontif.

Încercările liderilor de la Budapesta erau cu atât mai problematice, cu cât se suprapuneau peste momentul de tensiune din jurul Cimitirului Eroilor de la Valea Uzului.

Papa nu a căzut însă în plasa provocării etnice, pe care sunt convins că, în afara unor lideri înfierbântați, nu și-o dorea niciunul dintre zecile de mii de oameni veniți să-l vadă pe Suveranul Pontif. Toate conotațiile politice și etnice au dispărut, iar evenimentul de la Șumuleu Ciuc a fost exact ce trebuia să fie: o celebrare a unității și păcii, o reverență în fața înțelepciunii care îi face pe români și unguri să trăiască în pace, un refuz al radicalizării etnice.

”Pelerinajul anual aduce cinstire tradiţiilor româneşti şi ungureşti deopotrivă. Evenimentele triste din trecut nu pot constitui un obstacol pentru convieţuirea fraternă”, le-a transmis Papa Francisc celor peste 100.000 de pelerini de la Șumuleu Ciuc.

Comunismul

Punctul culminant al vizitei a fost beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici morți după încarcerarea în lagărele și închisorile comuniste. Papa Francisc a rostit un discurs emoționant la slujba de beatificare în care a vorbit de totalitarism, dar nu a menționat niciodată comunismul.

Și presa italiană a remarcat absența termenului din cuvântările Suveranului Pontif. Nu e prima oară când Papa Francisc ignoră comunismul din discursurile sale. Dar beatificarea în sine a victimelor acestora e gestul suprem de recunoaștere a sacrificiului făcut de cei șapte episcopi care au refuzat să-și abandoneze credința.

Două cuvinte trebuie spuse despre organizarea perfectă a vizitei din punct de vedere logistic. Toate instituțiile implicate au funcționat fără sincope. La fel cum fără greș a fost și atașamentul publicului românesc față de ideea de celebrare în comun a unui moment de mare bucurie spirituală.