România, nepregătită să facă față altor crize de sănătate (P)

Un index al pregătirii sistemului de sănătate pentru pandemie și crize viitoare, care a luat în calcul capacitățile de testare, structura populației și resursele, plasează România pe locuri codașe. Doar Croația și Ungaria se află  în urma noastră în baza acestui index.

Pandemia COVID-19 a avut un impact profund asupra sănătății populației globale și asupra sistemelor de sănătate din întreaga lume. Din martie până în decembrie 2020, au fost înregistrate cu 580.000 mai multe decese în întreaga Uniune Europeană comparativ cu media din  perioada 2016-2019. Acestea au fost generate de virus, dar și de incapacitatea sistemelor sanitare de a oferi îngrijire adecvată în cazul altor boli.

Impactul economic a fost, de asemenea, sever, Banca Mondială raportând că recesiunea COVID19 a generat cea mai rapidă și mai abruptă degradare a proiecțiilor de creștere globală din 1990 și până în prezent.

Fără măsuri care să se uite atent la investiții pe termen lung, cu rezultate concrete, sistemul de sănătate românesc nu va fi pregătit să depășească criza COVID-19 și să răspundă altor amenințări de sănătate care vor veni, arată raportul “Rezultate de sănătate și cheltuieli în Europa Centrală și de Est”, realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC), pentru  Federația Europeană a Asociațiilor şi Industriei Farmaceutice (EFPIA).

Datele aceluiași raport arată că în țările din Europa Centrală și de Est cheltuielile publice cu sănătatea pe cap de locuitor pot fi de până la 5 ori mai mici decât în UE5, așa cum este și cazul României.

Investiții reduse, speranță de viață redusă

Lipsa unei viziuni, a unei finanțări adecvate și a unui acces la timp la inovație medicală duce în final la zile de viață pierdute pentru pacienții români. Speranța de viață din România, de 75 de ani,  este cu aproximativ 7 ani mai redusă față de media celor mai dezvoltate 5 state europene. La ritmul de recuperare actual al diferenței, îi vor fi necesari României 27 de ani pentru a atinge aceeași medie de speranță de viață cu țările dezvoltate și între 40 și 50 de ani în ritmul actual pentru scăderea mortalității prevenibile.

Întârzierile cu privire la accesul la noi tratamente pentru boli cu impact major, printre care cancerul, diabetul, bolile imunologice, infecțioase, se traduc într-o supravietuire mai redusă pentru pacientii români. De exemplu, pentru pacienții români cu cancer de prostată sau sân se înregistrează o supraviețuire mai redusă față de media celor mai dezvoltate 5 state europene (diferențe de 8% și 6%). Datele arată că 40.000 de ani de viață au fost pierduți din cauza dizabilităților la nivelul României, în 2016.

“Raportul PwC identifică și o serie de măsuri care au potențialul de a produce îmbunătățiri semnificative în sistemele de sănătate, prin creșterea eficienței sistemului și concentrarea inovației pe nevoile oamenilor și mai larg, pe nevoile sociale. Printre acestea se numără  facilitarea prevenției și îngrijirii precoce, planificarea din timp pentru ca sistemul să fie pregătit să răspundă unor crize viitoare, stimularea cercetării și a investițiilor relevante, valorificarea beneficiilor digitalizării și concentrarea pe oameni și rezultate. Reconstruirea încrederii în capacitatea sistemelor sanitare de a asigura asistența medicală este o sarcină esențială pentru toate sistemele de sănătate, pe măsură ce acestea ies din pandemie”, a declarat Dan Zaharescu, Director Executiv ARPIM.

Aceste recomandări nu vor putea fi puse în practică fără un parteneriat între toți factorii implicați, fără o prioritizare a sănătății și fără ca industria farmaceutică bazată pe inovare să fie văzută ca un partener strategic.

Dacă ne uităm la alte state, în multe cazuri rolul industriei farmaceutice de partener și contributor strategic este pe deplin recunoscut. Vedem această tendință la nivelul UE: campania de vaccinare împotriva COVID-19 este un exemplu, există un dialog continuu cu industria pe teme majore de interes precum Programele de Reziliență, Planul European de Cancer, Strategia Farmaceutică Europeană, dialog care ar trebui susținut și la nivelul statelor membre.