România pierde un proces cu Comisia Europeană, care a exclus de la finanțare 80 de milioane de euro, din cauză că a depus acțiunea tardiv

România pierde un proces cu Comisia Europeană la Tribunalul de la Luxembourg din cauză că a introdus acțiunea tardiv, la două săptămâni după expirarea termenului limită, se arată în decizia pronunțată pe 30 aprilie 2019 și consultată de G4media.ro. România contestase o decizie a Comisiei Europene din iunie 2018 prin care erau excluse de la finanțare de către UE anumite cheltuieli efectuate în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Aceste cheltuieli se ridicau la circa 80 de milioane de euro.

Fragment din decizia Tribunalului de la Luxembourg (Vezi aici decizia integral)

”Prin urmare, având în vedere ansamblul consideraţiilor care precedă şi în conformitate cu articolele 58 şi 60 din Regulamentul de procedură, termenul de introducere a acţiunii, inclusiv termenul pentru considerente de distanţă, a expirat la 24 august 2018 la miezul nopţii.

Or, România nu a depus cererea introductivă decât la 7 septembrie 2018.

Rezultă că acţiunea a fost în mod vădit introdusă după expirarea termenului prevăzut şi, prin urmare, este tardivă.

În sfârşit, România nu a dovedit şi nici măcar nu a invocat existenţa unei erori scuzabile sau a unui caz fortuit ori de forţă majoră, care ar permite Tribunalului să deroge de la termenul prescris în temeiul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în faţa Tribunalului în temeiul articolului 53 din statutul menţionat.”

Ce a cerut România Tribunalului

”Anularea în parte a Deciziei de punere în aplicare (UE) nr. 2018/873 din 13 iunie 2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR): a) în ceea ce privește submăsura 1a integral (suma de 13.184.846,61 € aferentă anilor 2015 și 2016); b) în ceea ce privește submăsurile 3a, 5a, 3b, 4b integral (suma de 45.532.000,96 € aferentă anilor 2014, 2015 și 2016) și în subsidiar, parțial pentru perioada anterioară datei de 19 septembrie 2015 (suma de 21.315.857,50 €);

România a susținut că prin aplicarea corecțiilor stabilite prin Decizia 2018/873, Comisia și-a exercitat competența de o manieră necorespunzătoare, cu încălcarea prevederilor articolului 52 din Regulamentul 1306/2013, precum și cu încălcarea principiilor protecției așteptărilor legitime și securității juridice.

România a mai susținut că instituția UE, în urma discuțiilor purtate cu autoritățile române, a aprobat, prin decizie, revizuirea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 (PNDR), exprimându-și consimțământul cu privire la măsurile incluse în PNDR, inclusiv cu privire la metodologiile aferente plăților privind submăsurile 1a, 3a, 5a, 3b și 4b din cadrul măsurii 215 – Plăți în favoarea bunăstării animalelor. Decizia de aprobare a revizuirii PNDR este un angajament juridic și conduce la realizarea plăților din bugetul UE.

Potrivit reclamantei, autoritățile române au efectuat plăți conform aprobării Comisiei. În acest context, decizia de aplicare a corecțiilor este nelegală.

România consideră că decizia atacată încalcă principiul protecției încrederii legitime în contextul în care decizia Comisiei de aprobare a revizuirii PNDR a creat așteptări legitime pentru autoritățile române și pentru beneficiari cu privire la regularitatea metodologiilor de calcul aprobate de Comisie. Respectivul principiu impune ca, inclusiv pentru submăsurile 3a, 5a, 3b și 4b, Comisia să aplice corecțiile începând de la data de 19 septembrie 2015, așa cum a procedat instituția UE în ceea ce privește corecțiile aferente submăsurii 1a.

De asemenea, România consideră că instituția UE trebuia să respecte acest principiu și în ceea ce privește plățile ulterioare datei de 19 septembrie 2015 întrucât, la acel moment, nu mai putea avea loc o nouă revizuire a PNDR.

România consideră că decizia atacată încalcă principiul securității juridice, Comisia având o poziție divergentă cu privire la regularitatea metodologiilor de calcul. Astfel, prin decizia atacată, Comisia a constatat neregularitatea plăților efectuate în baza metodologiilor de calcul pe care le-a aprobat anterior. Mai mult, cu toate că autoritățile române au solicitat clarificări instituției UE cu privire la posibilitatea corectării erorilor plăților compensatorii în condițiile în care o modificare a PNDR nu mai putea fi operată ulterior datei de 19 septembrie 2015, Comisia nu a exprimat poziția sa cu privire la acest aspect.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare prevăzute de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

România consideră că instituția UE a încălcat obligația sa de motivare prevăzută de articolul 296, al doilea paragraf, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât, în cazul submăsurii 1a, Comisia nu a argumentat suficient și adecvat: poziția sa oscilantă în ceea ce privește neregulile constatate și tipul corecției aplicate; respingerea argumentelor și explicațiilor furnizate de autoritățile române în ceea ce privește presupusa supracompensare; de ce a ales să aplice o rată forfetară pentru neregulile constatate, iar nu una calculată.”