”România se confruntă cu riscuri și vulnerabilități structurale ale cadrului fiscal-bugetar, acumulate în timp/ Statul trebuie să fie primul care să treacă prin filtrul disciplinei și al raționalității”, susține consilierul prezidențial Cosmin Marinescu

Consilierul prezidențial pe probleme de politici economice și sociale Cosmin Marinescu a declarat, în cadrul Forumului Forbesc, că ”România se confruntă cu riscuri și vulnerabilități structurale ale cadrului fiscal-bugetar, acumulate în timp” și că ”statul trebuie să fie primul care să treacă prin filtrul disciplinei și al raționalității”.

Cosmin Marinescu a mai declarat că, de-a lungul anilor, ”sistemul fiscal a fost continuu ciopârțit, prin tot felul de intervenții punctuale de relaxare fiscală, prin favoruri și excepții acordate unor activități și sectoare, sau prin mutarea poverii fiscale de la un segment de contribuabili la altul”.

• ”Toate acestea generează inechități și frustrări în mediul antreprenorial, dar și oportunități de evaziune fiscală, șubrezind astfel și principiul cotei unice de impozitare, care a asigurat competitivitate fiscală și atractivitate investițională pentru România. De-a lungul anilor au fost adoptate sute de măsuri fiscale, multe disparate și disproporționate, iar României i-a lipsit o politică fiscală în adevăratul sens al cuvântului, adică un sistem de taxe și impozite coerent, articulat, care să respecte principiul echității fiscale și să stimuleze performanța economică și disciplina financiară – atât în economie, cât mai ales în relația dintre stat și contribuabil”, a mai spus acesta.

G4Media a arătat, joi seară, într-un editorial al jurnalistului Cristian Pantazi, cum România abandonează atitudinea prietenoasă față de capital, care a adus un boom economic, și trece la populismul stângist de penalizare a performanței în afaceri. 

Mesajul integral:

“Este important să ne asumăm pragmatic nevoia unei schimbări de fond a modului în care sunt gândite și puse în aplicare deciziile de politică economică.

În prezent, economia globală se confruntă cu încetinirea ritmului de creștere, cu precădere pentru economiile avansate. Prognozele macroeconomice indică o creștere a PIB-ului global de sub 3% în 2023. Pentru economia europeană, creșterea economică a fost deja revizuită în scădere, la doar 0,8% pentru anul curent, cu perspective recesioniste în cazul economiei Germaniei. Astfel, așteptările privind consolidarea situației macroeconomice rămân marcate în continuare de incertitudini și riscuri.

În plan financiar, contextul global rămâne dominat de rate persistente ale inflației, care afectează sever puterea de cumpărare a populației, în timp ce băncile centrale par să fi ajuns la apogeul creșterii dobânzilor de politică monetară. În plus, războiul din vecinătate și criza energetică încă nu par să-și fi epuizat efectele asupra economiei.

Doamnelor și domnilor,

Pentru România, creșterea economică de 4,7% obținută anul trecut a  demonstrat reziliența și potențialul nostru de progres. Privind retrospectiv, putem conchide că România a traversat destul de bine crizele suprapuse cu care ne-am confruntat în ultimii ani. Criza energetică a fost ținută în frâu, prin diverse măsuri compensatorii, iar creșterea economică ne-a plasat în 2022 pe locul 10 în Uniunea Europeană, urcând 9 poziții față de anul 2021.

Prognozele actuale indică și pentru România o decelerare a creșterii economice în 2023. Dinamica PIB din prima parte a anului, rămânerea industriei în teritoriu negativ și încetinirea consumului vor atenua estimările inițiale de creștere, însă avansul economic al României va rămâne, în continuare, superior mediei de la nivelul Uniunii Europene.

Deficitele externe par să fi intrat treptat pe culoarul ajustării, în contextul în care creșterea consumului încetinește semnificativ. Pe primele 7 luni ale anului, deficitul de cont curent a scăzut cu aproape 22%, iar deficitul comercial cu 17%, însă prin reducerea importurilor, nu ca efect calitativ dorit în planul competitivității.

În contextul „normalizării” prețurilor la energie și prin consecvența politicii monetare, am ajuns la jumătatea anului la inflație de o cifră. Însă datele recente arată că presiunile inflaționiste sunt în continuare active. În august inflația a stagnat, la același nivel de 9,4% precum în iulie, în ciuda măsurilor guvernului de plafonare a adaosurilor comerciale la anumite produse alimentare.

Dacă ne referim la datoria publică a României, aceasta se menține în limite sustenabile, chiar dacă cifrele recente s-au intersectat și cu pragul de 50% din PIB. Date fiind măsurile fiscal-bugetare avute în vedere, sperăm să se adeverească proiecțiile programului de guvernare actual, care prevede reducerea la 46% a ponderii datoriei publice în PIB la sfârșitul anului 2024.

Pentru perioada următoare, așteptările în materie de performanță se bazează, într-o măsură semnificativă, pe investițiile din fonduri europene, realizarea reformelor structurale și rezultate sustenabile ale politicilor fiscal-bugetare.

În acest sens, stabilitatea politică în planul guvernării este o condiție esențială inclusiv pentru parcursul de creștere economică al României.

Stimați invitați,

România și-a asumat, în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, reforme structurale importante, investiții de anvergură, obiective clare privind reducerea evaziunii fiscale, îmbunătățirea guvernanței întreprinderilor de stat, digitalizarea și modernizarea administrației publice – pentru a ține astfel pasul cu vremurile. Toate aceste obiective, cu realizările, întârzierile sau nerealizările lor, se reflectă mai devreme sau mai târziu în bugetul statului.

În condițiile în care ținta de deficit bugetar de 4,4% din PIB devenise incertă, încă din primele luni de execuție bugetară, consolidarea finanțelor publice este cea mai serioasă provocare a deciziei de politică economică din prezent.

Nevoia de ajustare bugetară este reală, cu implicații semnificative pentru stabilitatea macroeconomică și financiară. România se confruntă cu riscuri și vulnerabilități structurale ale cadrului fiscal-bugetar, acumulate în timp, la care se adaugă și posibile efecte de contagiune economică în plan european și regional, deși contextul economic actual nu este comparabil cu criza financiară din 2009-2010, atunci când România a apelat la asistența Fondului Monetar Internațional.

Sunt însă ajustări care se impun, iar statul trebuie să fie primul care să treacă prin filtrul disciplinei și al raționalității, pentru ca economiile bugetare să aibă impact nu doar ca cifre în buget, ci și ca exigență în utilizarea cu chibzuință a banilor publici, ca responsabilitate majoră de bună guvernare.

Să luăm ca exemplu companiile cu capital majoritar de stat. Unele au avut rezultate excepționale, au contribuit chiar și la dinamizarea pieței bursiere. Altele însă, mai mult de jumătate, au obligații fiscale restante de aproape 20 de miliarde lei în total, din care aproape 70% de la companii aflate în insolvență sau administrare specială. Această situație reflectă nevoia unei intervenții de fond, cu viziune economică, dincolo de guvernanța corporativă și calitatea managementului.

Pe de altă parte, în planul veniturilor bugetare, trebuie să recunoaștem că, de-a lungul anilor, sistemul fiscal a fost continuu ciopârțit, prin tot felul de intervenții punctuale de relaxare fiscală, prin favoruri și excepții acordate unor activități și sectoare, sau prin mutarea poverii fiscale de la un segment de contribuabili la altul.

Toate acestea generează inechități și frustrări în mediul antreprenorial, dar și oportunități de evaziune fiscală, șubrezind astfel și principiul cotei unice de impozitare, care a asigurat competitivitate fiscală și atractivitate investițională pentru România.

De-a lungul anilor au fost adoptate sute de măsuri fiscale, multe disparate și disproporționate, iar României i-a lipsit o politică fiscală în adevăratul sens al cuvântului, adică un sistem de taxe și impozite coerent, articulat, care să respecte principiul echității fiscale și să stimuleze performanța economică și disciplina financiară – atât în economie, cât mai ales în relația dintre stat și contribuabil.

Din aceste motive ne confruntăm, de atâta timp, cu o colectare slabă a veniturilor fiscale, în jurul a 27% din PIB, procent care pare să fi devenit un blocaj pentru veniturile fiscale în România. De aceea modernizarea ANAF trebuie privită ca interes strategic pentru sustenabilitatea noastră fiscală.

România are nevoie de reforme fiscal-bugetare autentice, care să emane din principii și obiective naționale de dezvoltare, mai puțin din calcule electorale ce pot sfârși în contrapunerea unor sectoare sau segmente de contribuabili împotriva altora, a întreprinzătorilor mici contra companiilor mari, sau în perpetuarea unor măsuri fiscale preferențiale – toate acestea fiind incompatibile cu principiul echitații fiscale și al șanselor egale la dezvoltare.

Doamnelor și domnilor,

În calitate de consilier pe probleme economice al Președintelui României, am discutat și discut continuu cu reprezentanți ai mediului de afaceri. Ei înșiși argumentează nevoia ca statul să vină cu măsuri de întărire a finanțelor publice, a disciplinei bugetare și financiare, spre binele economiei noastre.

Consider că dumneavoastră, mediul de afaceri, alături de mediul academic și de cel profesional, aveți un rol constructiv deosebit de important în fundamentarea și evaluarea calității politicilor economice. După cum bine știm, de calitatea politicilor publice depinde atingerea obiectivelor noastre de dezvoltare.

Vă încurajez, așadar, să faceți uz de expertiza și experiența dumneavoastră și dincolo de afacerile sau activitățile care vă definesc munca de zi cu zi, pentru un plus de efort consultativ și prospectiv pus în slujba dezvoltării României.

Vă mulțumesc, vă doresc sănătate și mult succes!”