Românii din „structurile mafiote” ale curieratului din Germania

Mai mult, mai repede, mai ieftin. Pentru firmele de coletărie, pachetele valorează deseori mai mult decât curierii, majoritar est-europeni, atrași în „structurile mafiote” ale unor giganți precum DHL sau Hermes, scrie Alina Kühnel într-un articol Deutsche Welle.

Dan B. se consideră norocos. Trăiește și se recuperează de aproape 2 ani după accidentul vascular cerebral, care l-a scos din cursa nebună a distribuirii pachetelor în Germania. S-a întors atunci în Românie doar cu un rucsac și un bilet de avion plătit de câțiva cunoscuți, care au înțeles căt de urgentă era situația.

Dan B. lucra de aproape un an și jumătate în Germania. Venise aici atras de un contract de muncă pe care nu îl înțelegea prea bine, dar în care i se promitea un salariu de circa 1.000 de euro. Net sau brut? Cu sau fără asigurări acoperite? Prea puțin important pentru tânărul de 35 de ani care își pierduse speranța unui trai decent în România. Urma să lucreze pentru DHL, una dintre cele mai mari firme germane, un global player, chiar dacă el, Dan B., era doar unul din zecile de mii de subcontractori dintr-o rețea cu zeci de intermediari.

Se consideră norocos pentru că intermediarii români care îi oferiseră, în final, un contract în care toate responsabilitățile îi reveneau doar lui, după sistemul PFA (persoană fizică autorizată) din România, nu îl obligau să lucreze cu mult peste orele de program. Dan B. nu știa atunci că venitul lui de 4 euro pe oră era cu mult sub cel legal, că nu beneficia de asigurare medicală și de niciun fel de contribuții la sistemul de pensie și șomaj. Urma să afle într-un moment critic, când mâinile și picioarele nu îl mai ascultau, că pachetele de 30 de kg pe care le căra singur, că goana contra cronometru pentru a livra cât mai mult în cât mai scurt timp, lăsaseră urme adânci. Fără asigurare medicală, în Germania nu își putea permite tratamentul costisitor pe care îl presupune un accident vascular. S-a întors urgent în România, în ziua de Crăciun, și s-a oprit la spitalul din orașul lui natal, unde a rămas mai bine de patru luni, paralizat „de la cap în jos”. Dar Dan B. este convins că a avut și acum noroc: „am nimerit bine la spital, m-au îngrijit și nici nu au prea vrut bani”.

„Structurile mafiote” din coletărie

Nu mai puțin de 3,3 miliarde de pachete sunt transportate anual de firmele de coletărie din Germania. În ultimii trei ani s-au creat peste 40.000 de locuri de muncă în branșă, în mare parte și datorită comerțului online. Concurența este mare, presiunile sunt uriașe, iar costurile sunt deseori plătite de cei de la baza piramidei, subcontractori aduși din străinătate, mulți din România și, între timp, și din Republica Moldova.

Pentru că străinii nu cunosc limba și de multe ori nu știu ce semnează, jurnaliștii sunt bucuroși să afle mai multe despre sistem chiar de la un fost curier DHL. Joerg-Peter Dohrn a lucrat ani buni pentru DHL Express, convins fiind că un asemenea concern nu poate tolera ilegalitățile. După un început promițător, Dohrn ajunsese să lucreze câte 16 ore pe zi, pentru a ajunge la cele 120 de adrese care îi reveneau într-o tură. În discuția cu NDR, el menționează și amenzile aplicate de angajator în cazul în care rămâneau restanțe. După un accident de muncă, Dohrn a fost concediat. Fără drept de replică, dar cu drept de apel, pentru că judecătorii i-au dat câștig de cauză. După recuperare, el nici nu se mai gândește să revină „în structurile mafiote” din coletărie. Și pentru că tot mai puțini germani sunt dispuși să lucreze în sistem, subcontractorii caută personal în Europa de Est.

Sindicatele germane cunosc situația încă din 2015 și avertizează constant asupra condițiilor inumane în care trăiesc și lucrează curierii. Ver.di organizează seminare pe tema „muncii în distribuirea de pachete”, la care sunt invitați să ia cuvântul angajați sau foști lucrători din branșă. La un astfel de seminar, în Mainz, doi români au oferit detalii despre regimul de lucru la un subcontractor al unei alte mari companii de curierat, Hermes. Din salariul promis inițial, de 1400 de euro, primeau, la finele lunii, doar 700 până la 800 de euro, în prima lună numai 300 de euro. Erau cazați la pensiuni izolate, ținuți mereu sub observație și obligați să plătească lunar 300 de euro pentru un pat într-o cameră cu mai multe persoane. Ziua de lucru începea la 5 dimineața, până la ora 8 trebuiau încărcate camioanele, apoi goneau să distribuie toate pachetele, pentru ca la ora 18 să returneze mașina goală.

Și aici, problemele de sănătate au fost ignorate. În momentul în care unul din curieri s-a rănit la spate, subcontractorul l-a trimis urgent în România, fără să-i plătească nici măcar ultimul salariu. Despre concediu medical sau plăți compensatorii nici nu se pune problema.

„Se poate vorbi despre structuri mafiote”, spune și Tim Engartner de la Universitatea Frankfurt pe Main, în discuția cu jurnaliștii de la NDR. Aceste structuri subminează statul federal social și de drept, în mod sistematic, mai adaugă expertul. „Nu pot înțelege de ce legiutorul german nu se implică mai puternic și nu încearcă să le confiște instrumentele acestor actori”, mai spune Tim Engartner, profesor de Științe Sociale și Didactică la Universitatea Goethe din Mainz.

Documente falsificate pentru personalul din Moldova

Pentru că în Germania puțini mai sunt dispuși să lucreze în asemenea condiții, subcontractorii caută personal în Europa de Est, după principiul „cu cât mai spre est, cu atât mai ieftin.”

„Modelul funcționează pentru că în estul Europei se găsesc doritori”, explică Thomas Ebeling de la sindicatul ver.di. Există anunțuri speciale pentru Ucraina sau Rusia, așa cum însă există și birouri care obțin dreptul de lucru pentru cetățenii din afara Uniunii Europene.

Recent, poliția a efectuat mai multe razii la depozitele partenerilor Hermes din nordul Germaniei, în Schleswig-Holstein, dar și în Turingia și Renania de Nord-Vestfalia, unde au identificat mai mulți cetățeni moldoveni cu pașapoarte false românești, pe care le primiseră de la o firmă din Polonia. Sistemul continuă să funcționeze, după cum arată o investigație realizată de jurnaliștii de la NDR. Un simplu apel telefonic la numărul indicat în anunțul publicat pe paginile de socializare din Moldova și interlocutorul povestește detașat că : „Nu e nicio problemă, se rezolvă. Avem o agenția care face asta. Ne trebuie doar o copie după pașaport și după permisul de conducere”.

Poliția federală a confirmat că, în urma controalelor, mai mulți subcontractori Hermes le obțineau pașapoarte românești cetățenilor moldoveni pentru a-i angaja apoi pe post de curieri. Concernul german s-a delimitat de practicile partenerilor, într-un comunicat de presă, arătând că ”fiecare partener Hermes este direct și în totalitate responsabil de acțiunile și afacerile proprii.”

„Sistemul dă dovadă de iresponsabilitate organizată”

Raziile poliției s-au soldat cu confiscări de documente și amenzi. Sindicatele cred însă că ilegalitățile vor continua. „Nu sunt cazuri singulare”, avertizează Sigurd Holler de la ver.di. Există și extreme, în care șoferii sunt obligați de subcontractori si intermediari să doarmă în parcări, în mașinile nebranduite, pentru a nu atrage atenția autorităților. Ei nu își pot cere drepturile, pentru că nu cunosc limba și lucrează sub permanenta amenințare de a fi sancționați sau trimiși acasă.

Iar procuratura nu poate interveni atât timp cât nu există plângeri individuale. Este un cerc vicios, „o combinație fatală de iresponsabilități individuale, care în colectiv pot atrage eșecul sistemului de stat”, concluzionează Stefan Sell, profesor la Universitatea din Koblenz, invitat la evenimentul pe această temă organizat de ver.di.

Nici Dan B. nu este convins că vrea să iasă din acest cerc vicios. Planifică să continue recuperarea în România, iar după ce va fi din nou apt de muncă, se gândește serios să revină în Germania.