Romeo și Julieta, viziune inedită la Teatrul Excelsior: Românii din familia Montague vs. italienii Capulet/ Regizorul Michelangelo Campanale: ”Am vrut să punem în scenă enorma povară de prejudecăți pe care fiecare societate le poartă”

”Romeo și Julieta”, într-o viziune inedită a regizorului Michelangelo Campanale, a avut primele reprezentații în weekend, la Teatrul Excelsior, în coproducție cu Compagnia La Luna nel Letto și Emilia Romagna Teatro ERT/Teatro Nazionale.

Spectacolul plasează vechea rivalitate a familiilor celor doi protagoniști îndrăgostiți într-o nouă lumină: Montague și Capulet – români versus italieni. Două culturi, doar aparent distante, se întâlnesc pe muchia tensionată dintre incluziune și excluziune, pentru ca, în final, să descopere că valorile umane esențiale topesc granițele, explică reprezentanții Teatrului Excelsior.

• ”În Romeo și Julieta, omul cu prejudecățile sale, cu condiționările sale culturale sau religioase nu are niciun fel de scuză. Cuvântul lui Shakespeare va răsuna în teatru precum cuvintele Bibliei în biserică, iar Shakespeare va avea forța unui Dumnezeu”, a declarat Michelangelo Campanale.
• ”Cea mai mare și fascinantă provocare a fost aceea de a povesti prin intermediul corpului cât de mult vechea rivalitate a celor două familii condiționează alegerile tuturor protagoniștilor din scenă și implicit, dezvoltarea întregii intrigi”, a transmis și coregraful Vito Cassano.

G4Media publică un interviu realizat cu regizorul Michelangelo Campanale care a vorbit atât despre cum s-a conturat ideea proiectului româno-italian, de ce a ales România pentru această producție, dar și despre amintirile care îl leagă de țara noastră.

Reporter: „Romeo și Julieta” într-o viziune inedită a textului shakespearian. Cum s-a conturat ideea acestui proiect care aduce pe aceeași scenă actori italieni și români?

Michelangelo Campanale: Am vrut de mult să creez un „Romeo și Julieta”, pentru relevanța și „sacralitatea” textului, dar nu găsisem încă oportunitatea potrivită. În 2019, l-am întâlnit pe regizorul Pietro Valenti care văzuse „Cinema Paradiso” montat de mine și a spus că vrea să ne sprijine și să ne prezinte directoarei artistice a Teatrului EXCELSIOR din București, Maria Rotar. Așa a fost, ne-am întâlnit în aprilie 2019 și ne-am dat seama imediat că vom avea o relație excelentă de colaborare. Peste câteva luni, în noiembrie, am întâlnit și actorii Teatrului EXCELSIOR, a fost dragoste la prima vedere. A început pandemia, așa că în 2020 și o mare parte din 2021 am oprit totul și ne-am temut de ce este mai rău, dar nu ne-am pierdut niciodată speranța. Ca urmare, în 2022 am încheiat oficial colaborarea cu „ERT – Fundația Teatrală Emilia-Romagna” și regizorul Valter Malosti care au decis să ne sprijine și acum, câteva luni mai târziu, suntem aici, la Teatrul EXCELSIOR. Și, peste câteva luni va avea loc premiera în Italia, la Teatro Bonci din Cesena, pe 9 februarie 2023.

Rep.: De ce România și Italia pentru acest proiect? Există o semnificație în spatele acestei alegeri?

M.C.: În parte, așa cum am spus, întâlnirea cu Maria Rotar și cu Teatrul EXCELSIOR din București a fost decisă de vizionarul Valenti și, în parte, a devenit o alegere absolut naturală. Textul lui Shakespeare spune povestea a două familii rivale, noi am vrut să-l repectăm, referindu-ne însă la două culturi diferite, și chiar distanțate geografic. Intenția este, de asemenea, de a pune în scenă enorma povară de prejudecăți pe care fiecare epocă și societate le poartă în mod inevitabil cu ea.

Rep.: Cum au decurs repetițiile la acest spectacol? Am înțeles că s-a repetat și în Italia și în România.

M.C.: Primele repetiții le-am făcut la Castellana Grotte (BA), în spațiul oferit de Artinscena di Annalisa Bellini, în februarie 2020, chiar înainte de a fi declarată pandemia și lockdown-ul! După o pauză de doi ani, am început din nou cu o sesiune scurtă, dar intensă, de 21 de zile, la sfârșitul lunii iulie, în Italia, la Nuovo Teatro comunale din Ruvo di Puglia, scenă renovată și redeschisă publicului din iulie 2021. Pentru noi a fost o dublă renaștere, ca instituție de cultură și ca artiști ai acesteia.

Rep.: Este primul proiect pe care îl montați în România?

M.C.: Da, absolut. Am montat mai multe spectacole peste hotare, dar în România este pentru prima dată.

Rep.: Cât de diferiți sunt românii de italieni, din perspectiva tradițiilor culturale și a mentalităților?

M.C.: Aș spune că există în primul rând o diversitate structurală: actorii români sunt angajați permanent de Teatru, iar acest fapt le permite să fie un grup compact care lucrează zilnic cu vocea, cu trupul, au repetiții și antrenamente regulate și acest lucru contează foarte mult. Actorii italieni nu au contracte permanente, din păcate, și nu sunt un grup real, ei lucrează mult, dar nu întotdeauna împreună. Evident, există o varietate artistică și culturală și am încercat să o exploatez și la nivel dramaturgic și lingvistic: membrii familiei Capulet vorbesc italiană, Montagues română, iar preotul respectă engleza lui Shakespeare…

Rep.: În Italia lui Shakespeare, Romeo și Julieta erau despărțiți de o ceartă veche între familii, în Italia și România secolului XXI ce se împotrivește iubirii celor doi celebri îndrăgostiți?

M.C.: Ciocnirea culturală, conflictul dintre generații, dar și prejudecățile, așa cum am spus mai înainte, care pătrund în societăți și secole. Textul lui Shakespeare este foarte actual, poveștile, tragediile, dragostea și moartea se repetă identic, ca și cum ar fi ritualuri.

Rep.: Ce aduce nou pentru spectatori noua adaptare a tragice povești de dragoste?

M.C.: Aspectul ritualic și ideea unirii componentei religioase cu cea laică.

Rep.: Michelangelo Campanale – regizor, dramaturg, scenograf, lighting designer – cum credeți că o să perceapă spectatorii această nouă și inedită montare?

M.C.: Sper din suflet ca spectacolul de teatru să poate fi apreciat de toată lumea. Eu am folosit întotdeauna în montările mele textul multilingv, punând astfel accentul pe vizual. Intenția este de a ajunge la ceea ce se numește acum tout public. Este într-adevăr un spectacol pentru toată lumea! Încă nu cunosc publicul român, așa că sunt curios să știu cum va fi primit și perceput!

Rep.: Care este cea mai plăcută amintire despre România? Dar cea mai amară?

M.C.: Cea mai frumoasă amintire se leagă de prima mea venire în România, la Teatrul EXCELSIOR, unde am avut parte de primirea călduroasă a Mariei Rotar și a actorilor care s-au dovedit a fi o minunată surpriză – atât de talentați și dedicați scenei. Cea mai urâtă amintire se leagă de pandemie. Atunci m-am temut că proiectul nu va mai vedea lumina reflectoarelor.

Rep.: Cine sunteți, în viața de zi cu zi, Michelangelo Campanale?

M.C.: Mă definesc în primul rând ca artist-„fermier”, îmi place să-mi pun mâinile în pământ și să am grijă de grădina mea mică, apoi mă definesc ca „tehnician de scenă” pentru că o mare parte din formarea mea artistică s-a desăvârșit cu acest rol, care este fundamental în realizarea unui spectacol, lucru pe care de foarte multe ori îl uităm.