Roxana Rusin, profesoară de istorie: Coronavirusul e un prilej de amnistie generală în educație

Articolul de mai jos este scris de Roxana Rusin, profesoară de istorie la Liceul Teoretic Nichita Stănescu din București. Citește analiza trimisă Edupedu.ro:

Cu mare dezamăgire constat că cei de la conducerea Ministerului Educației întâmpină probleme în înțelegerea unor concepte esențiale în procesul de educație: eșec, succes, onestitate, profesionalism. De fiecare dată când ministrul actual al educației a trebuit să clarifice aspecte importante legate de cum facem școală în timpul pandemiei, am asistat la un recital parcă decupat dintr-o cuvântare de partid, fără emoție, inflexiuni vocale sau pic de personalitate. Poate acestea ar fi fost cele mai mici păcate ale discursului, însă mesajul era preponderent fracturat logic, iar asta șochează pentru că emițătorul este chiar un profesor de limba și literatura română. Cu toate acestea, profesorii au reușit să înțeleagă mai prin semne, mai prin vorbe ceea ce se dorea a fi un comunicat al ministerului. De curând, ministrul educației a mai venit cu o propunere pentru încheierea situației școlare a copiilor în contextul suspendării cursurilor. Dacă am reușit să facem puzzle-ul declarațiilor domniei sale și să pricepem ce ne spunea când ieșea public, cred că și de data aceasta am înțeles foarte bine mesajul: anul școlar trebuie să se încheie fără corigenți. Coronavirusul e un prilej de amnistie generală în educație.

Ce înseamnă corigent în România?

În primul rând, trebuie contextualizat regional pentru că este posibil ca în alte părți de lume eșecul să fie altfel înțeles. În mod normal, un elev corigent este un copil care nu a promovat la una sau mai multe materii la finalul unui semestru, din unul sau mai multe motive, iar din această ecuație nu trebuie excluși profesorii și familia ca factori care au influențat sau determinat această situație.

Într-o logică normală, copilul ar trebui să nu fie discriminat sau privit diferit în clasă, și de asemenea să primească șansa de a remedia neajunsul. Adică eșecul e firesc, uman și necesar. Nu ne rușinăm cu elevii corigenți pentru că în corigența lor se reflectă tot sistemul de educație, plus societatea în ansamblul ei. Dar, la noi, frica de eșec și rușinea ce ne paște când ceilalți ne privesc au făcut ca o corigență să fie un veritabil stigmat.

Corigența ca formă de onestitate a profesorului față de meserie și față de elevi.

După ce am stabilit că a fi corigent ar trebui să înceteze a mai fi un exotism, ar fi bine să înțelegem și de ce ajungem la metoda asta. A face un elev să înțeleagă de ce acum obține mai puțin de nota 5 și de ce e nevoie să lucreze mai susținut pe viitor înseamnă a plasa acel copil în realitate, obicei foarte sănătos în general pentru că te scutește de false așteptări și imense dezamăgiri.

• Citește analiza integrală pe Edupedu.ro