„Ruleta rusească”: Viața bătrânilor care nu pleacă din Avdiivka, orașul bombardat de 30 de ori pe zi de ruși

Viktor Grozdov se afla pe fundul gropii când o echipă AFP i-a sărit în ajutor. Asta se întâmpla în aprilie. Pensionarul în vârstă de 77 de ani căzuse într-un crater în timp ce se întorcea de la cumpărături în orașul Avdiivka, bombardat sistematic de ruși în estul Ucrainei, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

„Mergeam pe bulevard și m-am gândit să ocolesc rapid craterul de bombă, sau craterul de obuz, nu știu”, își amintește Grozdov, care acum stă în apartamentul său din apropierea cinematografului din oraș.

„M-am împiedicat și am căzut. Am încercat să ies, dar pământul era moale și s-a prăbușit sub greutatea mea. Nu am putut ieși deloc”, adaugă el.

Deși nu a mai rămas nicio clădire intactă, nu mai există apă sau electricitate, în Avdiivka mai locuiesc 1.719 persoane, majoritatea în vârstă, potrivit lui Vitali Barabach, șeful administrației militare.

„În jur de 60% au peste 65 de ani”, a spus el.

O suburbie industrială a orașului Donețk construită în jurul unei uriașe coccserii, Avdiivka este un loc sinistru și periculos, bombardat în medie de 30 de ori pe zi, potrivit lui Barabach.

„În ultimele luni, nu a existat o zi fără un atac aerian sau un atac cu rachete”, subliniază el.

În ceea ce-l privește pe domnul Grozdov, în ciuda faptului că vederea sa slabă îi face sarcina și mai periculoasă, bătrânul este hotărât să rămână acolo unde soția și fiul său sunt îngropați.

„Sufletul meu este aici”

„Orice s-ar întâmpla, eu nu plec”, spune el. „Sufletul meu este aici, nu pe fugă. Nu sunt neliniștit, am ajuns la calm”.

Toate ferestrele din apartamentul său au fost aruncate în aer. Una dintre ele este acoperită de un cearșaf.

Pe pat este un radio, iar în baie sunt sticle de ulei de floarea-soarelui și conserve.

Voluntarii îi aduc ajutoare umanitare și apă, iar el poate găti pe o sobă de camping.

Pe pereți, există bucăți de tapet și fotografii de familie.

Când au început bombardamentele, domnul Drozdov spune că s-a refugiat în baie, uneori întins pe podea.

Dar se pare că nu mai acordă nicio atenție la vuietul tancurilor care manevrează pe stradă.

După ce mama sa a fost ucisă când el era încă un copil, a crescut într-un orfelinat din Donețk. Apoi a lucrat toată viața la cocseria din Avdiivka.

Viața nu a fost blândă cu el. Fiul său, un dependent violent de droguri, l-a lovit odată în cap, făcându-l să își piardă vederea la un ochi.

La parterul clădirii, un obuz a rămas înfipt în perete.

Ruleta rusească

Vecinul său în vârstă de 63 de ani, Vitalii Zemin, se află în pivniță și sculptează animale din lemn la lumina lanternei.

„Ne distrage atenția de la gândurile care nu ne părăsesc niciodată: despre oameni, despre Ucraina, despre motivul pentru care nu se face pace”, spune el.

Principalul refugiu pentru ultimii locuitori este un adăpost subteran unde voluntarii oferă mâncare și băuturi calde și unde se poate accesa wi-fi, se pot urmări emisiuni la televizor și se poate încărca un telefon.

În jur de douăzeci de persoane se află acolo, majoritatea purtând căști și având asupra lor telefoane și tablete.

Pavel, în vârstă de 65 de ani, urmărește știrile despre război pe o tabletă.

El mărturisește că acest adăpost este singurul loc în care se poate relaxa puțin.

„Acasă te întrebi dacă o bombă va lovi sau nu – este ca la ruleta rusească”.

„Uneori devin disperat, aș merge până la capătul lumii ca să nu văd aceste clădiri distruse”, spune el. Familia sa a plecat, dar el simte că trebuie să rămână pentru a-și proteja casa de jefuitori.