Ruptura dintre generații. Am copilărit cu Paraziții, dar azi nu mai putem promova violența, drogurile și abuzul sexual. Și nu, nu suntem pudibonzi

Am copilărit cu Paraziții, BUG Mafia și La Familia la finalul anilor `90, într-un oraș în care trei clanuri interlope se tăiau cu săbiile în centrul urbei, gloanțele fluturau în aer ca artificiile, iar jaful și furturile erau la liber, pentru și de la toată lumea. Constanța, acum aproape 30 de ani. Sunt născută la final de ’88, iar Paraziții și ceilalți reflectau ce trăiam foarte mulți dintre noi zi de zi. Și erau virali, cum s-ar spune azi.

• Notă: Libertatea de exprimare sau de orice fel este valoarea supremă pentru ziariști. Nu vrem să existe artiști sau evenimente interzise din cauza mesajelor obscene, dar ar fi de preferat ca ele să nu fie plătite din bani publici (vezi zilele comunei) sau să se desfășoare în cadrul unor festivaluri de amploare (vezi Electric Castle, Neversea, Untold etc) ori fără vreun avertisment prealabil (ex: Interzis minorilor). Statul opresiv a fost, este și va fi adversarul nostru și al libertății întotdeauna, mai ales în România ultimilor ani. Nu uitați că statul, acum, încearcă să-și mărească influența și să-și aroge noi puteri, să ne intre în dormitor și în viețile personale. NU vrem să le dăm prilejul să facă asta, iar interdicția, de orice fel, este o eroare. Educația e soluția. Articolul de mai jos este o opinie a autorului și nu reflectă poziția G4Media. 

Azi, Gheboasă și ceilalți reflectă, la fel ca Paraziții & co. atunci, o mare parte din generația copiilor și adolescenților, doar că folosind o inteligență microscopică față de ceilalți.

Totuși, de ce azi nu mai putem promova discursul urii, al violenței, al drogurilor și abuzului sexual, fie că e în versuri, în rețele sociale sau se întâmplă lângă noi? Simplu. Pentru că nu mai suntem la fel. Am evoluat. Și nu, nu suntem pudibonzi. Doar puțin mai evoluați.

Nu am copii, dar dacă aș avea nu i-aș lăsa în casă la 5 ani, singuri, cu un frate sau soră de 2 ani. Cel mai probabil Protecția Copilului, astăzi, ar face o anchetă socială dacă s-ar afla că am făcut asta. Noi, însă, suntem generațiile ”cu cheia la gât”, termen pe care azi trebuie să îl explici puștilor. Noi rămâneam cu zilele în casă cât ai noștri erau la muncă. Azi nu se mai poate. Sau? V-ați lăsa copilul de 5-6 ani singur în casă? Cu un frate mai mic?

Apoi, copiii voștri de 7-10 ani merg singuri la școală? Se urcă în troleu, tramvai, autobuz, le chemați un Uber și pleacă la școală? Noi mergeam, da, în grup sau singuri. Eu, spre exemplu, mergeam și mă întorceam pe jos vreo 4 kilometri, pentru că ai mei mă învățau cum e cu sănătatea și mișcarea de la 7 ani. Ați spune ”Erau alte vremuri, nu erau atâtea mașini și pericole”. Total de acord.

Când ne întorceam de la școală, iar ai noștri veneau de la muncă seara nu le povesteam despre cum am fost violați, noi sau alți colegi, despre cum ne-am înjunghiat profii sau despre cum un coleg mai mare a adus droguri în clasă. Ne-ar fi fost rușine, sigur, dar nu de-asta nu povesteam, ci pentru că nu se întâmpla. Sau se întâmpla rarisim și, dacă se întâmpla, am fi văzut la Antena 1 și PRO Tv, canalele ororilor pe care le savuram când ai noștri deschideau TV în anii 2000.

Da, eram ”ascultători”, de fapt închistați într-o mini-dictatură în care trebuia să nu ieși din cuvântul alor tăi.

Cu toate astea, ca orice român, fentam sistemul și o tuleam după ce livram minciunele gen să ”ne facem temele la o colegă”, ”să mergem cu profii la vreun eveniment” sau ”mergeam să facem sport”, în orice caz, toate se terminau dimineață, cu noi mahmuri. Ascultam, evident, melodii despre moarte, sinucidere, droguri, sex și toate demențele. Ce naiba să asculți la 16 ani, miezul revoltei și clocotul furiei adunate de ici, de colo.

Doar că.

Astăzi nu mai suntem acolo. O palmă pe fund pe care noi o primeam acum 20 de ani, un tras de țâțe, o bătaie cu „steluțe”, o mână ruptă în clasă după o încăierare, un cap spart, o comă alcoolică la un bairam, un sex între colegi de clasa a X-a, o bătaie de la ai tăi, toate, pe vremuri, ”erau ok”. Astăzi sunt dosare penale.

Cum reacționați dacă fata voastră vine acasă și spune că un coleg sau un nimeni de pe stradă a agresat-o sexual? Adică i-a pus mâna pe fund sau pe sâni, pe vremuri nu știam că îi spune agresiune sexuală, pe vremuri ”ne-o ceream” din cauza atitudinii sau a hainelor și ”era rușine” să spunem mai departe.

Dar azi mergeți la Poliție, așa-i? Pe vremuri dădeam tare ochii peste cap dacă auzeam asta, dar azi, iată un singur exemplu, un sucevean care a lovit o femeie cu palma peste fund e condamnat la închisoare cu executare, în primă instanță. Funny? Nu, doar alte vremuri. Am evoluat.

Apoi, drogurile. Spuneți poate că pe vremuri nu existau. La Familia doar despre asta cântau. Despre drogați morți și violență domestică în București. Existau, doar că erau iarbă și heroină, droguri ”naturale”, nu toate sinteticele cu care omori vite și cai, darămite copii.

O să spuneți că și sex se făcea pe vremuri înainte de 18 ani, și violuri existau. Evident. Doar că nu de la 10-12 ani, nici unii, nici alții. A propos, România e azi țara cu cele mai multe mame minore din Europa, iar jumate din ele au sub 14 ani. Not fun at all, nu? Iar violatorii nu aveau 9 sau 11 ani. 

Sinucideri? Sigur că oamenii se sinucid de când există lumea. Dar parcă acum 30 de ani nu aveau 14 ani și nu se spânzurau după provocări pe Tik Tok. 

Sigur, nu existau internet sau rețele sociale pe vremuri. Tocmai despre asta e vorba. Sunt alte vremuri, alte generații, alte traume. Azi, orice mesaj ajunge instantaneu pe celălalt mal al planetei. În era depresiei la copii și adolescenți. E pur și simplu altceva. NU e la fel, NU suntem la fel.

Nu poți să vii cu melodii care toarnă benzină pe incendiul din jurul tău într-o societate în care violența poate nu e mai extinsă ca ”pe vremuri”, dar adâncimea ei este exponențial mai mare, în care drogurile intră în puști cum intrau în noi berile, în care 16 ani e vârsta când devii mamă a doua oară.

Sigur, Gheboasă și ceilalți arată, cântă și se poartă ca niște papagali. Cine naiba îi ia în serios cu versuri gen:

“Dă-i țig….a / Rupe-i banca

O, ce țig….ă frumoasă / Cum dă din gă..ză,

Filme de groază, este jegoasă”

***

Astăzi avem droguri și piz_e / Nimeni nu poate să reziste

Eu sunt Gheboasă din junglă / În trecut am tras doar pungă

Acuma tragem doar la dungă / Și facem banii pe lângă, ca să ne-ajungă”.

Cheloo îți viola mama, apoi pe tine, apoi vă îngropa pe amândouă și n-avea nicio remușcare, iar Gheboasă (Cocoșata, n.red.) nu e în stare să spună ”Fu*e-o”. Alte vremuri.

În cazul lui Gheboasă și al celorlalți ca el explicația e că nu pot mai mult. E o altă diferență între generații, în care cei proști sunt mult mai proști și cei deștepți sunt mult mai deștepți. De-aia lumea evoluează atât de rapid și mult, dar, în același timp, e tot mai proastă. Ruptura se adâncește.

Unul dintre argumentele pe care le-am auzit este că ”Au fost și Paraziții pe scenă la Untold, nu numai Gheboasă”. Câți puști mai ascultă azi Paraziții cum ascultă Gheboasă&co.? Nici noi, cei care am crescut cu ei nu mai ascultăm. Pentru că am evoluat. Avem familii, copii, job, ne vedem de ale noastre cu o revoltă mocnită. Nu mai rezonăm cu ei. Sigur, sunt figuri publice, apar în prime-time la televiziuni, dar nici acolo nu mai uzează de vocabularul și pornirile care i-au făcut celebri.

Dar Gheboasă & co. sunt virali, pe val cum s-ar spune, sunt oamenii la care puștii se închină acum, vedeți concertele. Sigur, cei mai mulți dintre ei fac diferența dintre real life și distracție. Dar alții nu. Și, repet, nu arunci benzină într-un incendiu.

Este motivul pentru care România și alte state toacă bani europeni și ai SUA pentru promovarea egalității de gen, a eliminării violenței și abuzului sexual, fizic, psihic sau pentru eradicarea discriminării de orice fel. A propos, trapul din România are inclusiv mesaje profund antisemite, legionare, anti-Occident și anti-UE, cu retorică rusă și AUR, o fi bine? Știu, și pe vremea noastră era la fel. Doar că, spre exemplu, Rusia nu pornise un război revizionist într-o țară cu care avem graniță, iar extrema dreaptă și alte partide extremiste cum ar fi AUR la noi, nu erau pe locul 2 în sondaje.

Pe vremuri puteai să spui ”negru”, ”țigan”, ”bozgor”, ”jidan”, să tragi o palmă nevestii că ”și-a căutat-o”, copilului pentru că zbiera, profii te umileau, la fel și colegii, azi îi spune ”discriminare”, ”abuz” și ”bullying”. Puteai să smulgi o pereche de cercei din urechile unei copile, am pățit-o, puteai să te bați în clasă sau în curtea școlii, în cartier sau în deplasare, puteai să pipăi o bucă sau un sân fără probleme. În primul rând, erau ”inofensive”, în sensul că nimeni nu ajungea acasă violat, drogat, cu ruptură de vagin sau înjunghiat. Sau dacă se întâmpla erau excepții. Și mai puțini ajungeau morți. Apoi, nimeni, dar nimeni nu-ți spunea nimic, nicio instituție. Era vina fetei, evident.

Și aproape nimeni nu spunea nimic acasă. Pentru că era rușine. Dar azi nu mai e. Pentru că am evoluat.

• Citește și: Ce ne facem cu Gheboasă