Rupturile de ligament încrucișat: De ce sunt atât de comune și cum le putem evita

Când vine vorba de leziuni ale genunchiului, niciuna nu este mai frecventă decât cele legate de ligamentul încrucișat anterior, denumit în mod obișnuit LIA. Această bandă majoră de țesut de susținere a genunchiului este lezată atât de frecvent, încât cercetările disponibile la Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite arată că aproape 1 din 3 500 de persoane suferă o fisură, entorsă sau ruptură în această zonă cel puțin o dată pe an, ceea ce determină efectuarea a aproximativ 400 000 de intervenții chirurgicale pe LIA în fiecare an în Statele Unite, scrie USA Today.

Dar leziunile LIA pot apărea dintr-o mare varietate de motive, ceea ce face util să știm ce se află în spatele celor mai frecvente.

Unde este ligamentul încrucișat anterior?

Ligamentul încrucișat anterior este unul dintre cele patru ligamente principale ale genunchiului și cel care asigură cea mai mare „stabilitate a articulației genunchiului”, spune Dr. Anikar Chhabra, chirurg ortoped, specialist în medicina sportivă și președinte al diviziei de medicină sportivă pentru Mayo Clinic din Arizona. El explică faptul că ligamentul este compus din două zone cunoscute sub numele de fascicul anteromedial, „care controlează stabilitatea anterioară și posterioară”, și fasciculul posterolateral, „care este important pentru stabilitatea rotațională”.

LIA este situat în interiorul articulației genunchiului și leagă femurul – osul coapsei, de tibie. Patela, sau rotula, este situată în fața ligamentului încrucișat anterior și ajută la protejarea acestuia și a celorlalte ligamente care trec prin centrul genunchiului.

De ce sunt atât de frecvente leziunile de LIA?

Leziunile de la nivelul ligamentului încrucișat anterior apar din mai multe motive, dar sunt deosebit de frecvente în sporturile care implică o schimbare bruscă de direcție, cum ar fi fotbalul american, gimnastica, baschetul sau fotbalul. Leziunile ligamentului încrucișat anterior pot apărea, de asemenea, ca urmare a accidentelor de mașină sau de bicicletă și în cadrul sporturilor și activităților în care se produce un impact direct asupra genunchiului, cum ar fi un jucător de fotbal care este placat „jos și din spate” sau un sportiv care se izbește de un obiect stabil, „cum ar fi genunchiul unui schior care se izbește de un copac”, spune Dr. Loren Fishman, profesor de medicină fizică și reabilitare la Universitatea Columbia.

Leziunile LIA pot apărea, de asemenea, atunci când „săriți și aterizați în timp ce genunchiul este încă extins sau de la răsucirea genunchiului în timp ce piciorul este încă pe pământ”, explică Paul Schroeder, fizioterapeut și purtător de cuvânt al Asociației Americane de Terapie Fizică.

Dincolo de leziunile induse de sport, Chhabra spune că alte probleme pot contribui la o ruptură a ligamentului încrucișat anterior, cum ar fi problemele de malaliniere sau de compensare a dimensiunilor crestăturilor rotulei, excesul de greutate care apasă constant asupra zonei, schimbările hormonale sau de la cineva care are o lejeritate ligamentară.

De asemenea, se știe că femeile prezintă „un risc de până la opt ori mai mare de a suferi o leziune a ligamentului încrucișat anterior în comparație cu bărbații”, adaugă el. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că femeile au mai puțină masă musculară protectoare în jurul genunchiului și pentru că articulațiile femeilor sunt de obicei mai flexibile și au o gamă mai largă de mișcări decât articulațiile bărbaților.

Cum pot fi prevenite aceste leziuni?

Deși nu este posibil să se evite complet o leziune a ligamentului încrucișat anterior, există modalități de a minimiza riscul. Fishman recomandă evitarea mișcărilor sau activităților care pot provoca orice stres brusc la nivelul genunchiului și sugerează menținerea mușchilor ischiogambieri puternici, „care tind să țină tibia înapoi, ajutând LIA în activitatea sa”.

Schroeder recomandă în mod similar întărirea tibiei, dar adaugă că este, de asemenea, important să se întărească toți ceilalți mușchi din șolduri, picioare și genunchi. Exercițiile care pot ajuta la țintirea acestor mușchi includ ridicări de picioare, fandări, squat-uri, plimbări laterale, cățărări pe munte, precum și mișcări și poziții de pilates și yoga.

Alte sugestii pentru a reduce leziunile ligamentului încrucișat anterior legate de sport includ „învățarea și executarea formelor și tehnicilor adecvate”, oferă Chhabra, purtarea de încălțăminte adecvată care „oferă un suport bun și ajută la menținerea stabilității genunchiului” și evitarea specializării sportive, „deoarece aceasta poate duce la supraantrenament, suprasolicitare și oboseală musculară și articulară”.

Cum îmi pot da seama dacă mi-am rupt ligamentul încrucișat anterior?

Dacă simțiți durere la nivelul genunchiului, pierdeți amplitudinea de mișcare, vă simțiți instabil, auziți un pocnet, aveți umflături sau dificultăți la mers sau aveți orice alt motiv să suspectați o leziune a ligamentului încrucișat anterior, „este important să consultați un specialist în medicină sportivă sau ortopedie”, recomandă Chhabra. Acesta spune că astfel de furnizori pot examina zona și pot utiliza raze X și alte echipamente pentru a diagnostica orice problemă.

„Odată ce a fost descoperită o ruptură a ligamentului încrucișat anterior, veți lucra cu un chirurg și un fizioterapeut pentru a determina dacă este necesară o intervenție chirurgicală și, dacă da, cum va arăta recuperarea”, spune Schroeder. „Fie că aveți o intervenție chirurgicală sau nu, fizioterapeutul va lucra cu dvs. pentru a vă restabili forța musculară și mersul și echilibrul, astfel încât să vă puteți întoarce la activitate odată vindecat.”