Rusia, China, Coreea de Nord și restul: axa care amenință Europa și Statele Unite

Analiză Corriere della Sera preluată de Rador Radio România:

Sunt la dispoziţie dvs.”, îi spune Vladimir Putin lui Viktor Orbán în timp ce-i urează bun venit la Kremlin. Amabilitatea gazdei atât de rafinată poate sugera o ironie subtilă: şi-atunci, care dintre cei doi este cu adevărat la dispoziția celuilalt? Premierul ungar îi mulțumește președintelui rus pentru că l-a primit cu brațele deschise „în aceste circumstanțe grele”. Greu pentru cine? Pentru Putin, sau pentru poporul ucrainean (și întâmplător și pentru poporul rus)?

Au trecut doar câteva zile de când Ungaria a preluat președinția prin rotație a Uniunii Europene, o poziţie pe care controversatul său prim-ministru o folosește imediat în mod destabilizator și perturbator. Această vizită, niciodată agreată cu celelalte state membre ale Uniunii, este dezavuată de marea majoritate a acestora. „Nu ne reprezintă”, este corul aproape unanim al celorlalte capitale ale Uniunii, precum și al Bruxelles-ului, unde există deja un responsabil cu politica externă.

Fuga înainte a lui Orbán bucură în schimb, pe lângă Putin, întreaga Axă a Rezistenței, pentru a folosi o expresie dragă regimului iranian al ayatollahilor. Axa Rezistenței în sensul său original unește diferitele miliții jihadiste (Hamas, Hezbollah, Houthis) sub conducerea teocrației islamice din Teheran.

Însă există o Axă și mai importantă, extinsă în Rusia și China, Coreea de Nord și Venezuela care suprinde toate regimurile autoritare angajate să slăbească Occidentul. În cercuri concentrice, acea grupare poate fi redefinită ca Axa Evaziunii, în care pot fi inclusive multe alte țări din sudul global care au decis să nu se alăture sancțiunilor europene împotriva Rusiei. Nu toate sunt anti-occidentale, şi nici dictaturi. Cu toate acestea, au în comun o aversiune față de ordinea internațională, pe care o identifică cu hegemonia americană.

Vizita lui Orbán la Moscova a avut loc la puţine ore după întoarcerea lui Putin de la Astana. În capitala Kazahstanului – o fostă Republică Sovietică – țarul a participat la un summit al Organizației de Cooperare de la Shanghai: unul dintre numeroasele acronime create de diplomația chineză pentru a organiza geometrii variabile ale alianțelor între țările emergente în jurul Beijingului. Un alt club de acest gen este Brics. Ideea este cea de a acţiona în aşa fel încât summitul G7 să devină în ce mai puțin decisiv.

„Orbán nu vorbește pentru noi”: corul aproape unanim al europenilor semnalează o primă consecință a președinției Orbán. O slăbire a Uniunii. Poate temporară. Sperăm remediabilă. Între timp, această fugă înainte a actualului președinte dezavuat de ceilalți are loc pe fundalul unor mari incertitudini. Franța se poate afla în ajunul neguvernabilității. Motorul franco-german al integrării europene este blocat. Un moment ideal care îi permite lui Orbán să rupă rânduri, să provoace furia altora, plătind un preț mai mic pentru că ceilalţi sunt slabi.

Dacă premierul ungar nu reprezintă Uniunea, cine și ce l-a împins la Kremlin? Diverse motive care nu se exclud unele pe altele. Mania pentru protagonism, vanitatea personală a conducătorului unui stat mic care cucerește centrul atenției. În mai multe țări europene există o dreaptă putinistă, unele dintre acestea au avut succes la ultimele alegeri şi care din februarie 2022 zumzăie împotriva sancţiunilor impuse de UE Rusiei. Chiar dacă pagubele cauzate de sancțiuni s-au dovedit a fi minuscule pentru Europa, există un lobby economic pro-rus și pro-chinez.

În spatele lui Orbán se profilează umbra lungă a prietenului său american: Donald Trump. În martie, premierul ungar s-a remarcat printr-o misiune deosebită în străinătate. Ignornd tradițiile diplomatice, Orbán a vizitat Washingtonul fără a se întâlni cu reprezentanții administrației Biden. În schimb, a ținut un discurs la Heritage Foundation, un think tank de dreapta care elaborează planuri guvernamentale pentru un Trump II. Apoi, Orbán a zburat la Mar-a-Lago, în Florida, pentru a petrece puţin timp cu candidatul republican chiar în stațiunea acestuia,

Este posibil ca Orbán ă fi fost purtătorul unui „mesaj american” la Kremlin , sau cel puțin al unor confidențe despre intențiile lui Trump? Premierul ungar a definit această vizită la Moscova drept „o misiune de pace”. Secretarul NATO ieșit, Jens Stoltenberg, a răspuns: „Nu există niciun semn că Putin vrea pacea”. Cu siguranță nu acum. Îi convine să așteapte alegerile americane din 5 noiembrie.

Dacă va câştiga, Trump a promis „pacea în 24 de ore”. Condițiile sunt uşor de imaginate: încetarea imediată a focului, fiecare rămâne în pozițiile sale teritoriale, după care Putin păstrează zonele cucerite cu agresiune criminală. Apoi, încetarea ajutorului american pentru Kiev. O astfel de pace ar fi crudă pentru poporul ucrainean și periculoasă pentru securitatea viitoare a întregii Europe. Fără garanții de apărare – precum „o punte” de intrare în NATO, plus pacte militare bilaterale – Ucraina ar fi la cheremul următoarei agresiuni ruse.

Acest scenariu încă se poate schimba. Uniunea Europeană va avea un rol pemtru a preveni acest lucru. În ceea ce-l priveşte pe Orbán, își joacă partida, pariând cărțile sale pe alți câștigători.

Articol de Federico Rampini / Traducerea Cătălina Păunel