Rusia construiește un drum al gazelor în China prin Asia Centrală / Kazahstanul și Uzbekistanul vor deveni țări de tranzit pentru combustibilul rusesc

Kazahstanul și compania ”Gazprom” au semnat o „foaie de parcurs” privind colaborarea în ramura gazelor. Astana este interesată să-și modernizeze sistemul de transport al gazelor, este interesată de gazificarea raioanelor din nordul și estul republicii, de majorarea volumelor transportului de purtători de energie rusești în terțe țări, precum și de prelucrarea gazelor kazahe în uzina de la Orenburg. „Alianța gazelor” dintre Federația Rusă, Kazahstan și Uzbekistan capătă contur. Problema este cu Tașkentul, negocierile cu acesta continuă, scrie Nezavisimaia Gazeta, citată de Rador.

Două dintre țările din Asia Centrală care extrag gaze, Kazahstanul și Uzbekistanul, s-au lovit în această iarnă de un deficit de combustibil pe piața intenă. Dacă Uzbeskistanul nu are suficient gaz propriu, Kazahstanul, ocupând al treilea loc în ceea ce privește zăcămintele de gaze, este cu toate acestea obligat să cumpere combustibil din Federația Rusă.

După cum a declarat ministrul energiei, Bolat Akciulakov, anul acesta vor fi importate patru miliarde de metri cubi de gaze, aproximativ zece miliarde de metri cubi – până în 2024. Consumul de conbustibil va crește. Acest lucru are legătură cu trecerea pe gaze a centralelor termice de la Alma-Ata și a unor întreprinderi industriale, cu lansarea complexelor gazo-chimice și, în general, cu gazificarea țării. Mai mult decât atât, în planuri se găsește gazificarea regiunilor nordice și estice ale republicii.

Mai mult decât atât, este în pericol să eșueze contractul cu China, conform căruia Kazahstanul este obligat să livreze nu mai puțin de zece miliarde de metri cubi de gaze pe an. După cum consideră însă președintele Consiliului de administrație al companiei ”QazaqGaz”, Sanjar Jarkeșov, exportul de gaze va înceta încă în 2023, deoarece întreaga cantitate de combustibil va fi folosită pentru acoperirea cererii interne.

Redresarea situației ar putea-o realiza crearea unei alianțe a gazelor a celor trei state – Rusia, Kazahstan și Uzbekistan. Fiecare parte are propriile interese. Pentru Federația Rusă era important să-și redirecționeze gazul din Europa în Asia. În acest caz Kazahstanul și Uzbekistanul vor fi țări de tranzit. Astana și Tașkentul pot obține volumele lipsă de combustibil pentru acoperirea pieței interne. Dar aliații, temându-se de dependența de Rusia, se abțin deocamdată de la propunerea președintelui Rusiei din cauza condițiilor ”Gazpromul”-ui. Așadar negocierile continuă. Și deja există un prim rezultat.

Pe 18 ianuarie, la Sankt-Petersburg a avut loc întâlnirea de lucru a liderului ”Gazprom”, Aleksei Miller, cu primul ministru al Kazahstanului, Roman Skliar, în finalul căreia a fost semnată o ”foaie de parcurs” privind colaborarea în ramura gazelor. Nu se dau detalii în legătură cu documentul, dar, după cum afirmă experții, acesta este primul pas în ceea ce privește crearea unei alianțe a gazelor de pe urma căreia să aibă de câștigat toată lumea.

„Semnarea acordului dintre Kazahstan și Gazprom reprezintă unul dintre pașii pentru concretizarea unui mare proiect, care se numește în mod obișnuit tripla alianță”, a arătat, pentru ”Nezavisimaia Gazeta”, Andrei Grozin, șeful departamentului pentru Asia Centrală și Kazahstan din cadrul Institutului țărilor membre CSI, cercetător principal la Institutul de Orientalistică al Academiei de Științe a Rusiei. Astfel Rusia a trecut la realizarea unei noi strategii energetice, care va fi reorientată din direcția vestică spre cea de sud. „Acesta este deja un nou curs politic de stat al Rusiei și este evident că nici Astana, nici Tașkentul nu vor putea refuza să participe la acest proiect.

Experții sunt de acord că deja până la mijlocul acestui secol, Asia de Sud-Est va deveni principala regiune consumatoare de energie. Extinderea rețelei de conducte de gaz – oricât de fantastic ar suna acum – în Afganistan, Pakistan, India, China va deveni în curând o realitate. De aceea este necesar ca încă de astăzi să ne promovăm materiile prime pe piețele din sud”, este de părere Grozin.
Ocupând un loc central în spațiul central-asiatic, Kazahstanul are numai de câștigat.

„Nu întâmplător Nursultan Nazarbaev a promovat Kazahstanul ca teritoriu de tranzit pentru fluxurile de mărfuri și de resurse energetice de la Est la Vest. Astăzi, în legătură cu conjunctura în schimbare, și nu numai din considerente politice, ci și strict economice, republica devine un teritoriu de tranzit pentru promovarea acelorași fluxuri, dar deja în direcția opusă. Sub ochii noștri se configurează un interesant tablou geo-energetic în care se poate integra Kazahstanul”, este de părere expertul.
Uitându-se la Kazahstan, a cărei poziție în ceea ce privește constituirea alianței gazelor s-a schimbat, Uzbekistanul se va apropia și el, remarcă Bahtier Ergașev, directorul Centrului pentru inițiative de studiu Man’o.

„Rezervele de gaze dovedite în Uzbekistan nu sunt în creștere. Mai mult decât atât, s-a înregistrat o scădere oscilantă a volumelor de extracției de gaze. În același timp, numărul populației crește, în consecință crește și cererea de consum de gaze naturale, iar aceasta este o tendință pe termen lung. În aceste condiții, Tașkentul trebuie să ia o decizie strategică privind gazul. Deja de doi ani Uzbekistanul cumpără gaze naturale din Turkmenistan. Problema este însă că acesta este un furnizor foarte capricios. Mai mult decât atât, întregul gaz turkmen pleacă în China, care trece la realizarea practică la celei de a patra conducte a gazoductului Turkmenistan – China. De aceea Uzbekistanul va fi întotdeauna al doilea la rând. Pentru Uzbeskistan este de o importanță vitală să găsească noi surse de gaze naturale, cu posibilitatea majorării acestora. Singura variantă este Rusia” – a spus Ergașev.

Potrivit expertului, Rusia, înțelegând dependența de gazul rusesc, propune colaborarea în condițiile sale. Între altele, să-și asume obligațiile Tașkentului de a exporta gaze în China, iar aceste volume să le redirecționeze pentru nevoile interne. ”Gazprom” este, de asemenea, gata să primească în proprietate capacităților de pompare a gazelor ale Uzbekistanului, este vorba de tronsonul uzbec al gazoductului Asia Centrală – Centru. „Din câte știu, Tașkentul nu este pregătit să le predea. Una dintre variante poate fi proprietatea în comun. Trebuie să ne așteptăm ca acesta să fie un obstacol în procesul de negocieri. Dar Uzbekistanul are nevoie de gaz. Prin urmare, Tașkentul va fi de acord. Populația nu va supraviețui celei de-a doua ierni de acest fel. Există deja în prezent un val serios de negativitate socială și toate rezultatele obținute în timpul reformelor din ultimii cinci ani pot fi nivelate dacă problema gazelor nu va fi soluționată”, crede Ergașev.

Stanislav Pritcin, cercetător științific principal la centrul de studii post-sovietice al IMEMO (Institutul de Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale) al Academiei de Ştiinţe a Rusiei, a remarcat faptul că, dacă Astana și Tașkentul vor analiza alianța gazelor prin prisma geopolitică, prin temerea de a ajunge sub sancțiunile occidentale, nu va avea cine să aibă de câștigat. O asemenea poziție este în sine contraproductivă, deoarece inițial creează o stare conflictuală și joacă împotriva intereselor membrilor alianței.

„Începutul anului în Uzbekistan a arătat că nu există nici resurse interne, nici jucători externi, care ar fi gata să acționeze ca garant al securității energetice a țării. Dacă evaluăm balanța energetică a regiunii, atunci numai Rusia poate deveni sursa de resurse energetice a Uzbekistanului, unde consumul a depășit producția. Pentru aceasta ea trebuie să exporte gaze în China prin teritoriul Uzbekistanului și să preia echilibrul sistemului de distribuție a gazelor republicii, mai ales că Gazprom deține deja în echilibru sistemul kîrgîz de transport al gazelor, care este legat de Uzbekistan. În consecință, pentru compania rusească Gazprom se creează oportunități suplimentare pentru extinderea activității pe sol și distribuția gazelor populației”, a declarat Stanislav Pritcin pentru publicația rusă „Nezavisimaia Gazeta”.

Sursa: Nezavisimaia Gazeta/ Rador/ Traducerea Silvia Nicolau