Rusia creează aparența succesului, dar frontul ucrainean rezistă. Ce s-a schimbat în război de la începutul anului (analiză BBC)

Tabloul acțiunilor militare din Ucraina nu s-a schimbat fundamental în noul an. Armata rusă continuă să dețină inițiativa și atacă aproape de-a lungul întregii linii a frontului. Avansul său lent, dar constant, creează aparența succesului, iar rapoartele privind capturarea unei alte zone populate sosesc în mod regulat. Trupele ucrainene se retrag în regiunea Donețk, dar frontul nu se prăbușește, controlul este menținut, armata este aprovizionată, iar orașele mari nu sunt în pericol de a fi capturate, scrie BBC.

Aparent, atât comandamentul rus, cât și cel ucrainean se bazează pe faptul că inamicul va fi în cele din urmă epuizat și își va pierde capacitatea de luptă.

În același timp, ambele părți beligerante acumulează treptat probleme care amenință să se transforme în cele din urmă într-o criză gravă.

Care sunt aceste probleme și ce evenimente ar putea deveni un semn al unei schimbări radicale a situației de pe frontul din Ucraina?

Dar mai întâi, o scurtă trecere în revistă a situației de pe linia frontului la 17 ianuarie.

Cele mai amenințătoare zone pentru forțele armate ucrainene rămân zonele Pokrovskoe și Novopavlovskoe (fosta Kurahovskoe), precum și zona Bolșaia Novosiolka.

Direcția Pokrovskoe

Grupul de Centru al Rusiei încearcă să izoleze Pokrovsk, ultimul oraș din regiunea Donețk de la vest de capitala regională care rămâne sub controlul Kievului. Atacând pe flancuri, a reușit deja să taie patru din cele șase drumuri principale care duc spre oraș, dar acestea nu sunt cele mai importante căi de aprovizionare.

Principalele forțe ale grupării ruse atacă la vest și sud-vest de Pokrovsk. În ciuda rezistenței încăpățânate, forțele armate ucrainene nu reușesc să stăpânească atacul, care, pe termen lung, amenință să învăluie profund nu numai orașul, ci întreaga zonă de apărare ucraineană. Trupele ruse se află la aproximativ 4,5 km de autostrada E50 Pokrovsk-Dnepr.

Potrivit redactorului-șef al site-ului „Censor.net” Iuri Butusov, autoritățile și comandamentul ucrainean explică avansul inamicului doar prin marele său avantaj în forțe. Cu toate acestea, în opinia sa, acesta nu este principalul motiv.

„Pur și simplu nu există nicio încercare de a opri inamicul în niciun punct”, crede expertul. „Trupele noastre sunt practic aruncate constant într-o contra-bătălie, puterea de foc nu este utilizată la întregul său potențial, utilizarea dronelor este limitată, nu există interacțiune între drone și războiul electronic, nu există lucrări de inginerie, pierderi semnificative ale infanteriei noastre, care nu are timp să se pregătească și să se consolideze. Sunt necesare un sistem și o organizare”.

„La nivel tactic, comandanții unităților vorbesc despre iresponsabilitatea comandamentului pentru stabilirea unor sarcini nerealiste, lipsa de interacțiune între unitățile noastre, lipsa de planificare și organizare a luptei în apărare”, scrie Butusov.

Direcția Novopavlovskoe

După capturarea orașului Kurahovo, principalele eforturi ale unităților ruse care avansează vizează eliminarea resturilor salientului Kurahovo – teritoriul rămas sub controlul forțelor armate ucrainene la sud de oraș și de rezervor.

Aici, principala amenințare la adresa unităților ucrainene nu sunt atât atacurile frontale asupra salientului, cât mai degrabă atacurile rusești spre vest cu scopul de a tăia ultima rută de retragere de-a lungul autostrăzii Dachnoe-Konstantinople.

„Acțiunile persistente în curs de desfășurare ale brigăzii 110 de pușcași motorizați ai inamicului în direcția Andreevka confirmă destul de elocvent acest lucru”, scrie observatorul militar ucrainean Konstantin Mașoveț.

În același timp, el constată o scădere a intensității atacurilor rusești în această direcție și sugerează că comandamentul rus este în prezent ocupat cu problema regrupării trupelor. Cu toate acestea, el nu exclude posibilitatea unor noi încercări de încercuire a unităților ucrainene în salientul Kurahovo.

Districtul Bolșaia Novosiolka

Aici s-a dezvoltat o situație amenințătoare pentru unitățile ucrainene. Bolșaia Novosiolka, care a servit cândva drept o fortăreață puternică pentru forțele armate ucrainene, este acum pe jumătate încercuită, iar problema nu este menținerea acestei așezări, ci retragerea în siguranță a forțelor de apărare.

„În esență, inamicul a finalizat deja încercuirea Vremievka și Bolșașa Novosiolka dinspre nord, est, sud și sud-vest, iar în viitorul apropiat ar trebui să ne așteptăm la un fel de „atac decisiv” asupra Bolșașa Novosiolka, Vremievka și Neskuchny, care sunt încă deținute de forțele armate ucrainene”, scrie Konstantin Mașoveț.

Și potrivit portalului DeepState, trupele ruse au ocupat deja periferia de nord a Neskuchny și trimit continuu infanterie pentru asalt. „Dacă reușesc să acumuleze un anumit grup la periferia de nord a Neskuchny și să se impună, atunci situația cu lăsarea Forțelor de apărare ucrainene într-o situație nefavorabilă se poate repeta încă o dată”, notează analiștii ucraineni.

Situația în alte zone

Trupele ruse au avansat în zona uzinei ignifuge din partea centrală a orașului Ceasov Iar. Acestea își continuă ofensiva în orașul însuși și la sud de Iar în zona Predtecino, Stupochki și Aleksandro-Șultino.

Imaginile geolocalizate arată progresele armatei ruse în părțile de nord și nord-vest ale orașului Torețk . Luptele au loc în oraș și, de asemenea, la vest de acesta, lângă Șcerbinovka.

La 14-15 ianuarie, trupele ruse au atacat la nord-est de Liman în zona Terny și Kolodezi și la est de Liman în zona Zarechny. Operațiunile ofensive au continuat la nord-est de Seversk în zona Belogorovka, la est în zona Verhnekamenskoie și la sud-est în zona Vimka și Ivano-Darovka. Nu s-au înregistrat progrese.

În nordul regiunii Harkov, trupele ruse au continuat operațiunile ofensive în zona Volceansk și a satului Tihoe. Nu s-a înregistrat niciun progres.

Trupele ruse și-au continuat acțiunile ofensive în direcția Kupiansk – la nord-est de Kupiansk lângă satul Topoli, la est lângă Petrovpavlovka și la sud-est lângă Tabaievka. Nu se înregistrează progrese, dar unitățile ruse continuă să mențină și să extindă treptat capul de pod de pe malul drept al râului Oskol, lângă satul Dvurechnaya, sporind astfel amenințarea la adresa flancului stâng al apărării forțelor armate ucrainene.

La sud de Kupiansk, în zona Borovaia , avansul trupelor ruse a fost înregistrat în două zone: la nord și nord-vest de satul Vișnevoe și la vest de satul Makeevka.

Operațiunile ofensive ale armatei ruse asupra salientului ucrainean din regiunea Kursk din 15 ianuarie au eșuat. Luptele au continuat la nord-vest de Sudja în zona Kruglenki, Nikolaevka și Nikolaevo-Darino, la nord de Sudja în zona satelor Cerkasskoe Porechnoe, Pogrebki, Staraia Sorocina și Novaia Sorocina și la sud de Sudja în zona Mahnovka.

În vestul regiunii Zaporijia, au avut loc unele lupte poziționale, dar nu au fost confirmate modificări ale liniei frontului.

Trupele ruse au continuat operațiunile ofensive locale în direcția Herson în zona taberelor de cazaci și Novaia Kahovka, dar nu au obținut niciun succes.

Prețul avansului

În ciuda impresiei generale că o campanie militară se desfășoară cu succes pentru Rusia, pe harta operațiunilor militare, câștigurile teritoriale ale armatei ruse în 2024 nu par impresionante.

Potrivit Institutului american pentru studiul războiului (ISW), în 2024, trupele ruse au avansat 4.168 de kilometri pătrați, majoritatea acestui teritoriu – 56,5% – fiind capturat în timpul operațiunilor ofensive din septembrie, octombrie și noiembrie, după care ritmul de avansare a încetinit.

Comandantul-șef al forțelor armate ucrainene, Oleksandr Sirskii, a declarat la 30 decembrie că trupele ruse au pierdut 427.000 de soldați în 2024, fără a preciza câte dintre aceste pierderi au fost irecuperabile. Este imposibil să ne bazăm în întregime pe aceste date, deoarece părțile beligerante tind să supraestimeze pierderile inamicului. Există însă și alte dovezi că avansarea armatei ruse are un preț foarte mare.

Vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a declarat la 24 decembrie că 440 de mii de noi recruți au semnat contracte de serviciu militar cu Ministerul Apărării în 2024.

„Acest lucru sugerează că Rusia recrutează probabil doar suficiente trupe pentru a compensa rata ridicată a pierderilor unu la unu”, scrie ISW.

Iar nevoia de bărbați dispuși să meargă la război nu face decât să crească. În noul an, autoritățile din multe regiuni rusești au mărit soldele pentru noii recruți.

Pierderile uriașe sunt confirmate și de participanții la lupte de partea rusă.

„Potrivit datelor disponibile, aproximativ 70% din atacuri eșuează la etapa avansării grupurilor de asalt spre linia de atac din cauza detectării lor de către UAV-urile mici de recunoaștere ale inamicului, cu provocarea promptă a daunelor complexe de foc asupra acestora, inclusiv de către dronele de atac”, subliniază autorul canalului Telegram «Filolog în ambuscadă».

O altă confirmare indirectă a pierderilor ridicate ale Rusiei este informația șefului secretariatului Comandamentului ucrainean de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război, Bohdan Ohrimenko. Potrivit acestuia, Ucraina a primit peste 50.000 de cereri din partea rușilor cu privire la persoane dispărute – „și aceștia sunt doar cei care nu se tem să ne contacteze”.

Război de uzură

Dar și trupele ucrainene suferă pierderi grele, iar armata lor nu se descurcă prea bine în ceea ce privește realimentarea și dotarea noilor unități. În condițiile în care armata rusă are superioritate numerică în direcțiile principale și resursele necesare pentru a menține ritmul ofensivei, raportul dintre numărul de pierderi nu are o influență decisivă asupra rezultatului bătăliilor individuale.

În general, calculele ambelor părți beligerante sunt clare: comandamentul rus se așteaptă ca forțele armate ucrainene să își epuizeze forțele în apărare și frontul să se prăbușească; comandamentul ucrainean se așteaptă ca atacatorii să își epuizeze rezervele și să se împotmolească, după care se va deschide o fereastră de oportunitate pentru ei.

Este dificil de spus al cui calcul va fi corect. În orice război există indicii că situația de pe front scapă de sub controlul conducerii uneia dintre părți:

• nesupunere deschisă față de autorități și comandamentul militar, care devine generalizată;
• dezertarea în masă și abandonarea pozițiilor de luptă;
• prăbușirea frontului, adică o străpungere a inamicului de câteva zeci de kilometri în lățime și adâncime, capitularea orașelor mari;
• prăbușirea producției militare și întreruperea aprovizionării, punând unitățile de pe linia frontului la limita supraviețuirii;
• pierderi ireparabile unice (inclusiv ca urmare a luării în prizonierat), care se ridică la mii de persoane;
• pierderea controlului asupra spațiului aerian, ceea ce oferă inamicului posibilitatea de a efectua atacuri aeriene masive asupra țintelor din spate.
• Toate acestea pot fi o consecință a lipsei de resurse materiale și umane pentru continuarea operațiunilor militare, a oboselii generale de război în rândul populației, a depresiei și a pierderii încrederii în victorie pe fondul eșecurilor cronice pe câmpul de luptă și a pierderilor uriașe, a guvernării slabe și a comandamentului incompetent, precum și a multor alți factori.

În prezent, nu există astfel de semne ale „începutului sfârșitului”, dar clopotele de alarmă sună de ambele părți.

În primul rând, este vorba despre scăderea disciplinei și a moralului. Cazul dezertării militarilor din Brigada 155 Mecanizată a Forțelor Armate ale Ucrainei este indicativ; există și alte rapoarte privind abandonarea neautorizată a unității și refuzul de a urma ordinele comandamentului. Informații similare vin periodic din partea Rusiei, deși astfel de cazuri nu sunt încă răspândite.

Până la sfârșitul celui de-al treilea an de război, deficitul de echipamente militare a devenit din ce în ce mai vizibil.

„În fiecare zi, pe drumurile de pe linia frontului se află din ce în ce mai multe foste vehicule civile, care îndeplinesc nu numai funcții de aprovizionare, ci și participă direct la luptă”, scrie canalul rusesc Telegram «Military Informant». „Din cauza lipsei complete de blindaj, aceste vehicule sunt practic de unică folosință dacă sunt lovite direct de o dronă inamică sau aruncate în aer de o mină”.

Armata rusă se confruntă cu o lipsă acută nu numai de vehicule blindate, ci și de tancuri, artilerie, sisteme de apărare aeriană, iar nivelurile de echipare ale multor unități sunt departe de standard. Moscova este nevoită să achiziționeze arme de la puținii săi aliați – de exemplu, tunul autopropulsat nord-coreean de 170 mm M1989 Koksan a apărut recent pe front.

Ucraina, care se bazează pe livrările militare occidentale, nu se află într-o situație mai bună. Președintele Volodimir Zelenski s-a plâns în repetate rânduri de aprovizionarea insuficientă cu arme și echipamente a unităților deja formate. Dar incertitudinea asociată cu schimbarea administrației americane și semnalele contradictorii trimise de echipa lui Donald Trump este deosebit de alarmantă.

Și, în cele din urmă, ambele părți nu stau bine nici cu apărarea aeriană. Funcționalitatea apărării aeriene ucrainene este strâns legată de livrările occidentale; fără un număr suficient de antirachete, forțele armate ucrainene nu vor putea respinge atacurile din aer și, prin urmare, nu vor putea continua războiul. Și chiar și cu sistemele de care dispune, Ucraina suferă ocazional lovituri dureroase din partea rachetelor și dronelor rusești.

Dar și Rusia a început să sufere din ce în ce mai des astfel de atacuri. În noaptea de 14 ianuarie, 12 regiuni ale Rusiei au fost lovite simultan de rachete și drone – atacul a fost cel mai masiv de la 1 septembrie 2024. În total, de la începutul anului, trupele ucrainene au atacat deja de cel puțin 12 ori cu drone întreprinderile ruse asociate cu rafinarea petrolului. Începând de vineri seara, 17 ianuarie, depozitele de petrol din Engels, lângă Saratov, și din districtul Liski din regiunea Voronej continuau să ardă.