Rusia după Putin. Scenarii

Fundația ”Rusia Liberă” (Free Russia Foundation) este un think tank din Statele Unite, constituit în principal din reprezentanți ai diasporei ruse și care își propune să ofere analiză și informație despre ceea ce se întâmplă mai important în spațiul Federației Ruse. Raportul ”Russia Scenarios 2030” nu oferă prea mult optimism în ce privește modul cum ar putea să arate Rusia după ”regimul Putin”, scrie Sinopsis.

Recent, organizația a prezentat un raport în care sunt prezentați principalii vectori de dezvoltare (sau de regres?) a Rusiei în următoarea decadă și, pe baza acestora, au făcut mai multe recomandări pentru administrația americană. Principalele idei sunt nu foarte dătătoare de optimism: opoziția independentă are slabe perspective de obținere a puterii, iar nivelul de susținere a ideilor liberale este scăzut în rândul populației.

Vă prezentăm în continuare principalele idei ale raportului, așa cum au fost rezumate de către Deschide.md.

Ineficiență în folosirea resurselor energetice

Rusia a gestionat ineficient oportunitățile oferite de perioada prețurilor mari la petrol și nu a construit o economie diversificată, iar acum, odată cu expansiunea activă a SUA pe pieța de produse energetice și cu tendința generală de renunțare la „energia murdară”, Moscova nu va mai vedea niciodată un preț de 100$ pentru un baril.

Acest lucru înseamnă că Moscova va fi nevoită să-și mențină statutul quo din contul redistribuirii și consolidării fiscale, care, după cum am văzut în anul 2018, va avea anumite costuri politice. Nu există niciun motiv să visăm la o creștere economică dacă se adeverește acest scenariu, totodată regimul riscă pierderea deplină a controlului asupra situației numai atunci când prețurile vor scădea sub 25-30$ pentru un baril.

O altă problemă rămân gazele naturale, care, spre deosebire de petrol, nu au fost până acum atât un mijloc de venit în buget, cât un canal de îmbogățire pentru „apropiații lui Putin”. Însă, chiar dacă statul va decide, într-un final, să ridice impozitele la comercializarea gazelor naturale, exportul acestora nu va deveni un plan B de salvare autentic și durabil: Europa a luat deja inițiativa de dezvoltare a surselor alternative de energie și consumă deja, în această decadă, tot mai puține gaze naturale, decât în cea precedentă.

Noile conducte „Turkish stream” și „North stream – 2” nu vor deschide noi piețe profitabile pentru Gazprom, însă, manevra politică de a ocoli rețeaua de tranzit a Ucrainei va costa Rusia miliarde de dolari.

Zăcământul care se află pe linia a treia de export a Rusiei, cărbunele, este condamnat să dispară de pe piața energetică internațională și va fi înlocuit cu gaze naturale și surse de energie regenerabilă.

Rusia nu a devenit partenerul Chinei, însă poate deveni satelitul ei

În ciuda deschiderii unei conducte directe, exportul de țiței în China reprezintă doar 21,6% din totalul de export petrolier al Rusiei, în timp ce exportul în Europa reprezintă 61%. Ponderea de export a gazelor naturale în China este și mai modestă: în anul 2017, Rusia a furnizat Beijingului doar 600 de milioane de metri cubi de gaze naturale lichefiate. Pentru comparație, China a importat în acel an peste 36 de miliarde de metri cubi din Asia Centrală.

Chiar și după mult-așteptata deschidere a conductei „Puterea Siberiei”, Rusia va rămâne doar un furnizor marginal de materii prime pentru vecinul său estic. Cel mai mare volum de export, 38 de miliarde de metri cubi pe an, promis pentru anul 2025, nu se va compara cu importul actual de gaze naturale din Asia Centrală, pe care China intenționează să-l dubleze. Însă, chiar și cu dezvoltarea unor proiecte comune, China va continua să impună condiții favorabile ei, ceea ce nu garantează un import consistent de materie primă din Rusia.

Cu un volum modest de investiții chineze în economia rusească, datoria totală a companiilor energetice rusești (Rosneft, Novatek, Transneft, Gazprom) față de partenerii estici depășește deja suma de 70 de miliarde de dolari.

Dacă se va menține cursul actual de înlăturare a Rusiei de pe piața europeană a furnizorilor de hidrocarburi, China va obține o tot mai mare influență asupra furnizorilor de hidrocarburi, iar businessul chinez va intra tot mai adânc în grupurile de influențe rusești. Într-un final, Rusia poate deveni nu doar un furnizor de mâna a doua de materii prime pentru China, dar și o „superputere proxy”, dependentă de elitele chineze.

Regimul lui Putin nu este amenințat de divizarea elitelor

Lovitura de palat, urmare a pierderii răbdării în rândurile grupurilor de elită aflate la putere, – un scenariu destul de popular în politologia de sufragerie – este puțin probabilă, potrivit autorilor raportului. În 20 de ani, Vladimir Putin a reușit să lase elitele rusești fără măcar o iluzie a independenței, construind un regim extrem de centralizat.

Oficialii de rang înalt nu au niciun sprijin în rândul poporului și nici o legitimitate care ar fi fost obținută urmare a participării la alegeri; în plus, sistemul poate să concedieze și să priveze de libertate pe oricine dintre ei, fără vreo consecință. Pe lângă asta, elitele nu pot conta pe o susținere externă, în lipsa unui business care nu ar fi fost controlat de stat. Institute independente, care sunt în stare să articuleze propria agendă, lipsesc cu desăvârșire.

Armata, care în multe dintre state are un rol important în politică, este controlată de FSB. Pe lângă aceasta, ofițerii militari de grad înalt împărtășesc patosul conservator al regimului (neoimperialisul lui Putin corespunde pe deplin cu propriile viziuni asupra lumii) și sunt interesate în pomparea banilor în bugetul militar, lucru care este facilitat de tensiunea constantă de pe arena internațională.

Un alt aspect important îl reprezintă monopolul actual al lui Putin asupra legitimității politice. Chiar și în cazul unei lovituri de stat soft, lipsesc actorii care ar putea conta pe susținerea populației. Asta face imposibil scenariul de înlăturare a unui lider nepopular, după modelul înlăturării lui Nikita Hrușciov în 1964.

Rusia poate să continue războaiele hibride

Datele sondajelor din 2014-2018 demonstrează că rușii își pierd repede interesul față de succesele militare. Această atitudine în tandem cu o economie slabă, sunt doi factori de bază care limitează acțiunile agresive ale Kremlinului pe arena internațională.

Foto: Kremlin.ru

Citește tot articolul pe Sinopsis.info