Rusia: tot mai multe derapaje antisemite, xenofobe și rasiste ale oficialilor. Kremlinul își maschează cu greu tendințele fascizante

Săptămâna trecută, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, s-a simțit nevoit să-și ceară scuze pentru afirmațiile secretarului adjunct al consiliului, Aleksei Pavlov, care calificase organizația ultra-ortodoxă evreiască Habad-Lubavitch drept “cult neo-păgân” într-un articol publicat în revista oficioasă Argumentî i Factî, în contextul în care făcea apel la “de-satanizarea” Ucrainei.

„Articolul secretarului adjunct al Consiliului de Securitate al Rusiei, A.A. Pavlov, care a fost publicat aici a inclus rânduri eronate despre hasidimii Lubavitch”, a scris Patrușev.

„Îmi cer scuze celor care au citit articolul și doresc să precizez că această analiză nu reflectă opiniile personale ale lui A.A. Pavlov și nu reprezintă în niciun fel poziția oficială a Consiliului de Securitate al Federației Ruse”, a adăugat el.

„S-a lucrat în mod corespunzător cu autorul articolului”, a declarat Patrușev, fost șef al FSB, succesorul KGB-ului sovietic și în calitate de șef al Consiliului de Securitate de facto numărul 2 în ierarhia de putere de la Kremlin după președintele Vladimir Putin.

Rabinul șef al Federației Ruse, Berel Lazar, el însuși membru al curentului Habad-Lubavitch, a calificat afirmațiile lui Pavlov drept “antisemitism vulgar”, în timp ce purtătorul de cuvânt al comunității evreiești din Rusia, Baruch Gorin, a spus că astfel de declarații indică potențial revenirea antisemitismului oficial, instituționalizat în Rusia.

Vorbind la postul de televiziune Kan din Israel, Gorin a declarat că o revenire a unui astfel de antisemitism „ar însemna sfârșitul prezenței evreilor în Rusia”.

Scuzele lui Patrușev vin la doar câteva zile după ce RT, canalul internațional controlat de Kremlin l-a scos din programe pe unul dinte principalii săi prezentatori Anton Krasovsky care a spus în direct că copiii ucraineni ar trebui înecați sau arși de vii. Directoarea RT, Margarita Simonyan, o susținătoare fanatică a lui Putin, a calificat comentariile drept “sălbatice și dezgustătoare”. Krasovsky era responsabil cu programele în limba rusă la RT.

În luna mai, fostul premier al Israelului, Naftali Bennett, a declarat că Putin i-a cerut scuze pentru afirmațiile făcute de ministrul de externe Serghei Lavrov, care criticase Israelul pentru poziția sa favorabilă Ucrainei și spusese că Hitler avea sânge evreiesc.

Înainta aceasta, în aprilie 2022 propagandistul Kremlinului Timofei Sergheițev a publicat un text intitulat Ce ar trebui să facă Rusia în legătură cu Ucraina  pe pagina agenției oficiale RIA-Novosti, între timp șters care a fost calificat drept “proiect de genocid” și care avea toate trăsăturile unui document nazist. La acea vreme nimeni nu și-a cerut scuze și de atunci nici că s-a mai auzit de Timofei Sergheițev.

Între timp, guvernul vrea să interzică activitățile Agenției Evreiești, care se ocupă cu emigrarea în Israel a evreilor din lumea întreagă, sub acuzația ca încalcă legea privind datele personale ale cetățenilor ruși. Înfățișarea la curtea care audiază dosarul a fost amânată și reprogramată pe 20 decembrie. Numărul evreilor din Federația Rusă este estimat la 140.000.

Inițial, scopul declarat al lui Putin pentru “operațiunea specială” era “denazificarea Ucrainei”, care s-a dovedit repede un autogol propagandistic. Nu numai că președintele Ucrainei, Volodimit Zelenski, ales în 2019 cu 73% din voturi, este evreu și a avut rude care fie au luptat împotriva naziștilor în cel de-al doilea război mondial, fie a avut rude care au pierit în Holocaust, dar bombardarea de către ruși a sitului unde se află memorialul Babi Yar din Kiev, dedicat victimelor masacrului nazist din 1941 când au fost uciși 33.771 de evrei, dar bombardarea unor sinagogi din Ucraina, a unui monument al Holocaustului și chiar uciderea unui supraviețuitor al Holocaustului de la Harkov nu au făcut decât să îndârjească comunitatea evreiască din Ucraina împotriva invaziei rusești.

Între timp, în Rusia mobilizarea disproporționată a minorităților etnice, în special din Asia centrală miroase a discriminare, cel puțin, iar atitudinea populației față de ucraineni, numiți în mod insultător “haholi” de unii ruși, arată că naționalismul rusesc a fost exacerbat de politica Kremlinului. La aceasta se adaugă și atitudinea tradițional ostilă celor imigrați din țările vecine, ca georgienii, care au suferit atacuri violente în marile orașe rusești, ca și maltratarea și chiar uciderea unor studenți africani care studiau în Rusia, denotă atitudini rasiste și xenofobe larg răspândite în societatea rusă.

Războiul de agresiune împotriva Ucrainei a încurajat astfel de atitudini, care se regăsesc până și la vârful puterii de la Moscova, iar autoritățile ruse nu pot sau nu vor să le țină sub control. Până și declanșarea războiului pe 24 februarie a fost precedată de o manevră inabilă a Kremlinului, asemănătoare celei la care au apelat naziștii înaintea declanșării atacului împotriva Poloniei și a celui de-al Doilea Război Mondial pe 1 septembrie 1939: manufacturarea unui presupus atac terorist al ucrainenilor în estul separatist. Falsul a fost demontat de site-ul de investigație Bellingcat.

Educația “patriotică” făcută de stat și care cuprinde copii de la cele mai fragede vârste exacerbează naționalismul și excepționalismul rusesc și din nou duce cu gândul la propaganda nazistă, mai ales când vine vorba de disprețul abia voalat la adresa ucrainenilor.

Măsurile homofobe care interzic practic orice discuție favorabilă în public cu privire la homosexualitate duc și ele cu gândul la epoca nazistă când homosexualii au devenit la un moment dat o minoritate persecutată.

„Am luat decizia de a renunța la cetățenia rusă. Nu pot și nu voi fi asociat cu un stat fascist, care a început un război cu vecinul său pașnic și care ucide zilnic oameni nevinovați”, scria bancherul rus Oleg Tinkov luni 31 octombrie pe Instagram.

Este important de sesizat această tendință către fascism care este din ce în ce mai prezentă în societatea rusă, pentru că de prea multe ori din automatism este calificată Rusia actuală drept bolșevică sau comunistă, ceea ce nu este cazul. Putin este un fost KGB-ist, dar el nu este un revoluționar, dimpotrivă, este un reacționar, iar statul pe care-l conduce seamănă în multe privințe cu Germania nazistă sau Italia fascistă, atât în politica internă, în care glorificarea etniei ocupă un loc central, cu oligarhii capitaliști tolerați câtă vreme nu se amestecă în politică, cât și în politica externă unde expansionismul agresiv și nesocotirea dreptului internațional au făcut din Rusia un stat paria ca Germania și Italia începând cu a doua jumătate a anilor 1930. Dacă URSS ținea la aparențe, Rusia lui Putin nu se încurcă în astfel de formalități. Cinismul, minciuna și brutalitatea, abia mascate, au devenit norma pentru Kremlin aducând aminte de vremuri pe care omenirea le credea apuse.