“Rușine”, “Naufragiu” – stânga franceză este într-o derută totală după “victoria” din alegerile parlamentare. Cele patru partide ale Noului Front Popular sunt incapabile să convină asupra unui candidat la funcția de premier

ACTUALIZARE: Olivier Faure, liderul Partidului Socialist, a anunțat la LCI că partidele componente ale NFP au ajuns la un „acord” privind un candidat unic pentru președinția Adunării Naționale.
„Ne-am pus de acord asupra unui candidat unic pentru această funcție (…) Nu voi da un nume în acest stadiu”, a anunțat el. Președintele Adunării Naționale va fi ales joi. 

Negocierile în care sunt angajate Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală), Partidul Socialist (PS), Verzii (EELV) și Partidul Comunist (PCF) au fost suspendate atunci când Socialiștii au respins propunerea LFI de nominalizare a președintei consiliului regional al Insulei Reunion, Huguette Bello, la funcția de premier. Insula, situată în Oceanul Indian la 9.200 de km de Paris, are o populație de sub 900.000 de locuitori, iar Huguette Bello este practic necunoscută publicului din Metropolă.

La rândul lor, liderii LFI au respins propunerea PS, EELV și PCF de nominalizare a personalității ecologiste independente Laurence Tubiana, ceea ce înseamnă că negocierile sunt în impas la nouă zile după ce NFP s-a clasat pe primul loc în alegerile legislative , obținând 182 de deputați, foarte departe de majoritatea absolută de minimum 289 din cei 577 de deputați ai Adunării Naționale.

Între LFI cu 71 de deputați și PS cu 64 s-a angajat o competiție pentru supremație în NFP care riscă să dinamiteze ceea ce oricum era o alianță electorală improvizată.

„Este o rușine. Liderii noștri nu se pot măsura cu oamenii care și-au pus un pic speranța într-un buletin de vot la stânga” a declarat la BFM-TV deputatul Francois Ruffin, un disident din LFI care s-a apropiat de PS.

„Dacă nu vom găsi o soluție în următoarele câteva ore sau zile, va fi un adevărat dezastru”, a declarat la BFM-TV liderul PCF Fabien Roussel, care a calificat actuala situație drept „un spectacol înspăimântător”.

Această situație nu face decât dovedească faptul că stânga nu este pregătită pentru preluarea puterii, care oricum pare mai degrabă iluzorie în lipsa unei majorități absolute în Adunarea Națională.

Un câștigător, chiar dacă pe termen scurt al acestei degringolade a stângii este președintele Emmanuel Macron, care nu se grăbește cu medierea în vederea formării primului guvern de coaliție stânga – dreapta în ultimii 65 de ani de când funcționează Constituția celei de-a Cincea Republici Franceze.

Președintele Macron a declarat că așteaptă formarea grupurilor parlamentare din noua Adunare Națională care va fi inaugurată joi, prilej cu care se va vedea mai clar raportul de forțe în special la votul pentru alegerea președintelui camerei.

Teoretic, stânga poate conta pe maximum 195 de deputați, față de 163 pentru Ensemble (Împreună, alianța centristă pro-prezidențială), 142 pentru Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă) și aliații și 68 Dreapta Republicană (DR, dreapta clasică) și aliații. Faptul că alianța stângii a obținut cel mai mare număr de mandate a pus în umbră faptul că aceste alegeri au produs cea mai mare majoritate de dreapta de la alegerile din 2007: pe lângă cei 210 deputați ai dreptei extreme și clasice, cel puțin jumătate din deputații macroniști sunt de centru dreapta.

Președintele Macron și liderii blocului pro-prezidențial au lansat un apel la formarea unui “Bloc central” în jurul Ensemble, care să cuprindă DR, PS și EELV, pentru izolarea extremelor – LFI la stânga, RN la dreapta. Acest apel a fost respins și la stânga și la dreapta, deocamdată.

Realitatea este că în Franța nu există cultura negocierii politice ca în aproape toate celelalte țări europene unde se formează coaliții de guvernare. Datorită sau mai bine zis din cauza scrutinului majoritar uninominal cu două tururi, majoritatea rezultatelor alegerilor au degajat majorități absolute. Iată însă că scrutinul din 2022 și cel anticipat din 2024 au dus la parlamente fără majoritate, ridicând spectrul unei Franțe neguvernabile, țară care se pregătește de găzduirea peste 10 zile a Jocurilor Olimpice.

Premierul Gabriel Attal și-a înaintat demisia, iar președintele Macron ia- cerut să rămână în funcție provizoriu pentru a expedia afacerile curente. Comentatorii vorbesc chiar de o amânare a numirii noului guvern până după 1 octombrie când se deschide sesiunea de toamnă a Adunării Naționale.

Această criză politică se poate prelungi și din cauza faptului că președintele Macron nu are dreptul să mai dizolva Adunarea Națională până în iunie 2025. Dizolvarea precipitată pe 9 iunie, după alegerile europarlamentare în care RN s-a situat pe primul loc cu 31% din voturi a dus la acest haos politic. Între cele două tururi de scrutin președintele Macrona făcut un apel la un baraj împotriva RN, iar partidele de stânga și de centru și alegătorii lor l-au ascultat. Acum mulți dintre ei se întreabă la ce a folosit tot acest tărăboi politic. Și nu e greu de ghicit cine câștigă de pe urma acestei situații: Marine Le Pen și partidul pe care-l conduce, RN.