S.O.S. pentru libertatea presei: O lege europeană care ar trebui să protejeze jurnaliștii de hărțuirea judiciară, măcelărită în negocierile cu statele membre

Statele membre ale UE susțin că trebuie găsit un echilibru între necesitatea de a proteja jurnaliștii de hărțuirea judiciară și necesitatea de a asigura accesul la justiție. Suntem de acord. Victimele SLAPP (procese strategice împotriva participării publice) nu merită mai puțin accesul la justiție decât cei care le persecută, scriu Emma Bergmans și Corinne Vella, într-un articol de opinie publicat de Euronews. În mod tradițional, Uniunea Europeană a fost considerată un far al libertății presei. Cu toate acestea, o creștere alarmantă a intimidării juridice amenință siguranța jurnaliștilor.

Emma Bergmans este consilier politic pe probleme de siguranță pentru jurnaliști la Free Press Unlimited, iar Corinne Vella este șefa departamentului de comunicare la Fundația Daphne Caruana Galizia, organizată înființată în memoria jurnalistei malteze, ucisă în 2017.

• Procese prejudiciabile SLAPP afectează libertatea de exprimare și dezbaterea sănătoasă, vizându-i pe cei care comunică cu guvernul lor sau vorbesc despre probleme de interes public, potrivit The Public Participation Project.
• SLAPP-urile sunt folosite pentru a reduce la tăcere și a hărțui criticii, forțându-i să cheltuiască bani pentru a se apăra în aceste procese nefondate. Cei care depun plângere SLAPP nu merg la tribunal pentru a căuta dreptate. Mai degrabă, SLAPPS au scopul de a-i intimida pe cei care nu sunt de acord cu ei sau cu activitățile lor, prin epuizarea resurselor financiare ale țintelor.
• SLAPP-urile sunt eficiente deoarece chiar și un proces fără fond poate dura ani de zile și poate necesita multe mii de dolari pentru a fi apărat. Pentru a pune capăt sau pentru a preveni un SLAPP, cei care se pronunță asupra unor probleme de interes public ajung să se cenzureze, să își ceară scuze sau să „corecteze” declarațiile.

O directivă a UE pentru a proteja țintele hărțuirii judiciare este foarte promițătoare, dar, după negocierile dintre statele membre, nu reușește să transpună valorile europene în acțiune.

În prezent au loc negocieri pentru stabilirea textului final – este timpul ca statele membre să își onoreze angajamentul față de libertatea presei.

SLAPP-urile sunt o formă de abuz și intimidare
Jurnalismul independent se află sub o mare presiune în UE. O tendință alarmantă din ultimii ani a fost creșterea bruscă a intimidării juridice ca instrument de reducere la tăcere a vocilor critice care relatează despre chestiuni de interes public.

Acest lucru subminează activitatea jurnaliștilor și afectează în mod direct accesul publicului la informații.

Procesele SLAPP sunt în creștere împotriva jurnaliștilor independenți și a instituțiilor de presă care raportează fapte care sunt incomode pentru cei aflați la putere.

Nu numai că SLAPP-urile dăunează grav țintelor lor atât financiar, cât și psihologic – prejudiciul se extinde și la publicul larg, căruia i se refuză dreptul la informare.

Coaliția împotriva SLAPP-urilor din Europa a documentat 570 de cazuri SLAPP între 2010 și 2021; cercetările lor arată o creștere exponențială a utilizării SLAPP-urilor începând cu 2017.

Prin utilizarea SLAPP-urilor, persoane bogate și puternice abuzează de sistemul juridic pentru a intimida și constrânge jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului și organizațiile societății civile să tacă.

Nu numai că SLAPP-urile dăunează grav țintelor lor atât din punct de vedere financiar, cât și psihologic – prejudiciul se extinde și la publicul larg, căruia i se refuză dreptul la informare.

În Carta drepturilor fundamentale a UE, Uniunea Europeană se angajează să respecte libertatea și pluralismul mass-media și să susțină libertatea de exprimare – o prioritate, întrucât aceasta este unul dintre cei patru piloni ai societății democratice moderne.

Cu toate acestea, statele membre nu au reușit să transpună valorile europene comune în acțiuni concrete. În schimb, protejarea intereselor naționale individuale și a intereselor unor întreprinderi puternice pare să aibă întâietate.

„Legea lui Daphne” nu ar fi protejat-o pe Daphne Caruana Galizia însăși

În aprilie 2022, Comisia Europeană a luat măsuri concrete și a publicat o propunere de directivă anti-SLAPP, care este simbolic supranumită „Legea Daphne”, după cea mai cunoscută țintă a SLAPP-urilor: jurnalista malteză Daphne Caruana Galizia, care a fost ucisă în 2017 și împotriva căreia fuseseră intentate 48 de procese de calomnie și defăimare.

Până în prezent, familia ei apropiată este încă implicată în mai multe dintre aceste procese.

Propunerea, așa cum a fost prezentată de Comisia Europeană, dă dovadă de o mare ambiție și conține standarde minime puternice pentru legislația anti-SLAPP în toate statele membre ale UE.

În mod ironic, versiunea Consiliului a Legii Daphne nu ar fi protejat-o pe Daphne însăși de SLAPP-urile cu care se confrunta.

Cu toate acestea, negocierile privind directiva între statele membre europene au avut ca rezultat o poziție compromisă, lipsită de orice ambiție.

Consiliul Uniunii Europene propune reducerea sau eliminarea unor garanții importante, ceea ce duce la o propunere de directivă care nu ar oferi nicio protecție semnificativă jurnaliștilor și activiștilor care cer socoteală puterii.

În mod ironic, versiunea Consiliului a Legii Daphne nu ar fi protejat-o pe Daphne însăși de SLAPP-urile cu care se confrunta. Prin urmare, membrii Consiliului ar trebui să adopte, cel puțin, măsurile de protecție din propunerea inițială anti-SLAPP.

Este ștacheta prea ridicată pentru respingerea unui proces de tip SLAPP?

În propunerea revizuită a Consiliului Uniunii Europene, procedurile judiciare abuzive pot fi respinse înainte de termen doar atunci când „o cerere este atât de evident nefondată încât nu mai există nicio urmă de îndoială rezonabilă”.

Acesta este un prag extrem de ridicat care este aproape imposibil de atins. Se pune întrebarea ce cazuri ar fi acoperite – o întrebare la care statele membre par incapabile să răspundă.

În plus, în cadrul negocierilor, statele membre au eliminat definiția largă a cazurilor „transfrontaliere”, ceea ce înseamnă că directiva nu se va aplica marii majorități a cazurilor SLAPP care au relevanță transfrontalieră.

Potrivit unor studii recente publicate de Coaliția împotriva SLAPP în Europa, aproximativ 90% din cazurile SLAPP din Europa sunt intentate în jurisdicția în care reclamantul și ținta SLAPP sunt amândoi domiciliați și, prin urmare, nu ar intra sub incidența directivei propuse, chiar dacă cazul are relevanță transfrontalieră.

Sunt, în final, victimele hărțuirii judiciare protejate de această legislație?

În cele din urmă, Consiliul a eliminat dispoziția privind despăgubirea persoanelor vizate de SLAPP pentru prejudiciile suferite, nereușind astfel să faciliteze dreptul acestora la despăgubiri complete pentru daunele aferente, atât materiale, cât și morale, și neavând un efect de descurajare pentru așa-numiții „SLAPPeri” repetați – persoane care abuzează în mod obișnuit de lege pentru a-și reduce la tăcere criticii.

Pentru a oferi o protecție semnificativă, directiva trebuie să se asigure că victimele SLAPP-urilor pot solicita și obține cu ușurință o despăgubire integrală pentru daunele suferite – inclusiv pentru daunele psihologice – fără a fi nevoite să depună o cerere separată.

Statele membre susțin că trebuie găsit un echilibru între necesitatea de a proteja țintele SLAPP și necesitatea de a asigura accesul la justiție.

Suntem de acord. Țintele SLAPP nu merită mai puțin accesul la justiție decât cei care le persecută.

Directiva anti-SLAPP trebuie să le protejeze în mod eficient, iar statele membre au posibilitatea de a se asigura că acest lucru se întâmplă.