Salata de boeuf, inventată de un belgian, transformată de comuniști / Rețeta originală avea carne de cocoș de pădure, salată, raci, aspic, capere și măsline

Olivier. Salata Olivier. Așa se numea salata de boeuf, înainte să fie transformată de comuniști în ceea ce mâncăm astăzi, la fiecare sărbătoare importantă. Salata de boeuf nu are încă 100 de ani împliniți, în timp ce rețeta originală depășește 160, scrie Turnul Sfatului.

Istoria salatei de boeuf face parte din viața noastră, e martor tăcut la toate evenimentele noastre importante. Dar dacă ea ne cunoaște atât de bine, merită să o cunoaștem și noi.

Cocoș de munte, raci, cartofi, castraveți, salată, aspic, capere, măsline și maioneză. Asta era inițial salata de boeuf, pe vremea când nu se numea așa. Era invenția bucătarului belgian, după unii, francez, după alții, Lucien Olivier.

Trăia la Moscova prin 1860 și era bucătar la celebrul restaurant Hermitage. A inventat salata sub forma descrisă mai sus și a devenit un succes de răsunet.

Paranteză. E cu atât mai importantă descoperirea lu Olivier, cu cât în cărțile de bucate rusești din secolul al XIX-lea, „maioneză” însemna bucăți de vânat sau de pește servite cu legume prăjite sau murate și sos de maioneză. Maioneza din acei ani nu era condimentul de casă sau cumpărat de astăzi. Astăzi, în majoritatea cazurilor, maioneza este provensală – un sos făcut din ulei provensal, gălbenușuri de ou, oțet, muștar, sare, zahăr și piper. Conceptul de „maioneză” era mai complicat. O rețetă includea lanspig – aspic de carne sau pește tăiat în cuburi, se precizează într-un articol din The Moscow Times, semnat de Pavel și Olga Syutkin.

Tot ei aduc la lumină o vorbă moscovită din anii ce au urmat: ”pentru noi, salata Olivier pe masă este ca Pușkin în poezie. S-ar putea să nu o iubești la nebunie, dar nu ai spune un cuvânt rău despre ea în public. Rușii adevărați mănâncă Salată Olivier”, precizează ei.

La începutul secolului XX, unul dintre bucătarii lui Olivier, Ivan Ivanov, a încercat să fure rețeta. În timp ce pregătea sosul într-o seară, așa cum obișnuia, Olivier a fost chemat brusc și a lăsat treaba neterminată, spune legenda rusă.

Profitând de această ocazie, Ivanov s-a strecurat în bucătăria privată a lui Olivier și a observat preparatul, ceea ce i-a permis să facă presupuneri rezonabile cu privire la rețeta celebrului sos al lui Olivier.

Ivanov și-a dat ulterior demisia și s-a angajat ca bucătar la Moskva, un restaurant oarecum inferior, unde a început să servească o salată suspect de asemănătoare cu a lui Olivier, sub numele de „salată metropolitană” Presa vremii notează că preparatul era de o calitate mai slabă decât cel al lui Olivier, subliniind că „îi lipsea ceva”.

Mai târziu, Ivanov a vândut rețeta salatei la diverse edituri, ceea ce a contribuit și mai mult la popularizarea acesteia. Din cauza închiderii restaurantului Hermitage în 1905 și a plecării ulterioare a familiei Olivier din Rusia, salata rusului putea fi numită acum „Olivier”.