Cum a salvat CEDO sistemul judiciar al Turciei

Având în vedere faptul că 156 de jurnaliști erau după gratii la data de 26 februarie 2018, precum și faptul că peste 150 de organe de presă au fost închise, în temeiul decretelor stării de urgență, Turcia poate fi proclamată liderul mondial în ceea ce priveşte încălcarea libertăţii presei. Folosindu-se de starea de urgență, care a fost declarată cu multă vreme în urmă, guvernul turc s-a făcut vinovat de o suprimare acerbă a disidenților din toate categoriile sociale, inclusiv jurnaliști, cadre universitare, judecători, profesori, medici și filantropi, de când cu lovitura de stat eşuata.

Președintele turc Erdogan a lăsat să se înţeleagă clar faptul că orice tip de opinie disidentă nu merită să subziste, din punctul său de vedere, iar dânsul se asigură în permanenţă de implementarea acestui principiu. Din acest motiv, a distrus mecanismele judiciare ale Turciei. Curțile au devenit spectacole în care să se manifeste mânia lui Erdogan faţă de cei care nu-i respectă pe Erdogan și pe ultimii săi aliati, ultranaționaliștii.

Cazul recent al jurnaliștilor veterani Sahin Alpay și Mehmet Altan a scos la iveală un alt unghi al autoritarismului pragmatic al lui Erdogan. De când cu acest caz, a început să fie dezbătută posibilitatea că Curtea Europeana a Drepturilor Omului este manipulata de către guvernul Erdogan, împreună cu cei aflaţi la conducerea Consiliului Europei. Alpay și Altan au fost arestați în urma controversatei încercări de lovitură de stat care a avut loc pe 15 iulie 2016. Cei doi au fost acuzați de participare la tentativa de înlăturare a guvernului, de afiliere la o organizație terorista, de faptul că aveau în posesie o bancnotă de un dolar american, de deţinerea unui cont într-o bancă operând totalmente legal, de faptul că au sărutat mâna lui Fethullah Gulen (învăţat musulman turc auto-exilat, care trăiește în SUA), precum și de răspândirea de mesaje subliminale pentru a promova lovitura de stat.

Curtea Constituțională a decis, pe 11 ianuarie 2018, în privinţa celor doi jurnaliști, că dreptul lor la libertate, siguranţă și libertate de exprimare le-au fost încălcate în timpul detenției preventive. Însă instanța locală a refuzat să execute hotărârea Înaltei Curți, având drept rezultat faptul că jurnaliştii nu au fost eliberati. Criza statului de drept a atins punctul culminant ca urmare a acestei ilegalităţi comise de către o instanță inferioară. Pe 16 martie, Curtea Constituțională a emis o a doua hotărâre în privinţa lui Alpay, cerând instanței inferioare să îl elibereze imediat. Rețineți că, între luarea celor două decizii ale Curții Constituționale, Tjorborn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei (din care face parte şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului), a făcut o vizită de două zile în Turcia. Secretarul general a fost criticat dur că s-a lăsat prea mult timp în voia lui Erdogan, a cărui influenţă s-a extins, astfel, în cadrul platformelor europene. Se zvoneşte că Jagland a exercitat presiuni asupra guvernului sa-l elibereze pe Alpay, pentru ca CEDO să nu trebuiască să anuleze autoritatea Curții Constituționale.

Este ciudat faptul că Curtea Constituțională a Turciei a fost convocată spre a lua o hotărâre privitor la Alpay cu doar câteva zile înainte ca decizia CEDO să fie anunțată. Potrivit lui Kerem Altiparmak, profesor de drept şi specialist pe subiectul drepturilor omului, eliberarea lui Alpay este rezultatul unei serii de tactici ale guvernului turc, care caută să tragă foloase de pe urma deciziei CEDO. Evident, guvernul a ordonat judecătorilor ca de data aceasta să execute ordinul Curții Constituționale. Procedând astfel, guvernul s-a asigurat că CEDO acceptă în continuare Curtea Constituțională drept organ de justitie intern, care trebuie să fie utilizat înainte să se ajungă la Curtea de la Strasbourg. În ceea ce-l privește pe Altan, decizia CEDO a fost deja anulată, deoarece cererea sa către CEDO se referea la detenția preventivă. Acesta fusese deja condamnat pe viaţă, cu circumstanţe agravante, după ce prima decizie a Curții Constituționale nu a fost pusă în aplicare.

În consecință, cei care au fost arestați în mod arbitrar, al căror număr este de aproape 50000 trebuie mai întâi să aștepte decizia Curții Constituționale. Existând zeci de mii de dosare care trebuie să fie luate în considerare, Curtea Constituțională nu va fi în măsură să le ofere soluţii pe termen scurt acestor oameni. Potrivit lui Yaman Akdeniz, un proeminent profesor de drept și apărător al drepturilor omului, refuzul Curții de la Strasbourg de a examina plângerile lui Alpay și Altan (care sunt în deplinătatea propriilor drepturi, în temeiul articolului 18 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) înseamnă că CEDO ignoră situația generală din Turcia în care principiile statului de drept și respectării drepturilor omului au fost încălcate de către alianța dintre Erdogan şi ultranaționaliști. Potrivit acestuia, CEDO a ignorat natura politică a arestărilor în masă ale jurnaliștilor și ale altor persoane. El spune că arestarea acestora datorată de simpla exprimare a opiniilor personale, care nu are niciun temei juridic, trebuia să fi fost luată în considerare și declarată drept încălcare a drepturilor omului de catre CEDO. Akdeniz susține că această abordare a CEDO lasă mult de dorit şi dezamăgeşte profund, punând la îndoială autoritatea şi eficacitatea acesteia, avându-se în vedere următorul fapt: dacă CEDO ar fi decis în favoarea unui jurnalist, bazându-se pe articolul 18, atunci şi toţi ceilalți jurnaliști arestați ar putea fi eliberați.

Se pare că cea mai înaltă instanță judecătorească a Europei nu le promite prea multe celor care luptă pentru libertatea de exprimare și reinstaurarea statului de drept în Turcia. Reticenţa comunității internaționale de a lua măsuri împotriva guvernului lui Erdogan spre a preveni încălcările grave ale drepturilor omului și declinul democrației afectează organul judiciar suprem al Europei. În pofida acestui fapt, CEDO reprezintă, totuşi, cea mai mare speranță pentru victimele din Turcia, având în vedere puterea pe care o deține. Niciun alt organ de justiţie nu ar fi făcut posibilă eliberarea lui Sahin Alpay (care e în vârstă de 74 de ani).

Nota: Analiza pentru G4Media.ro a fost realizata de Dr. Ugur Tok, director al Platformei pentru Pace și Justiție (www.platformpj.org), o organizație de monitorizare a drepturilor omului, din Bruxelles.