Salvați soldatul Ciucă

Odată intrat în politică, instalat premier și făcut șef de partid peste noapte, marele general Nicolae Ciucă s-a tot micșorat până s-a transformat într-un soldățel disciplinat. Om cu simțul ierarhiei, Ciucă a executat fără să clipească ordinele președintelui Klaus Iohannis, a stat drepți în fața președintelui PSD Marcel Ciolacu și a dezertat complet din poziția de șef al partidului pe care ar fi trebuit să-l conducă.

Acum, misiunea imposibilă s-a încheiat. Calvarul de  premier și tortura vorbitului în public au luat sfârșit.

Din generalul combatant, decorat pentru fapte de vitejie, n-a mai rămas nici un fir de praf afgan. În loc să conducă guvernul și partidul cu o mână de fier, militărește, soldatul detașat în lumea politică a ridicat din primele zile petrecute pe front stegulețul alb. De atunci, a evitat cu mișcări greoaie, ca de tanc lovit în șenile, toate ambuscadele, războaiele și conflictele din coaliție.

Pe Marcel Ciolacu l-a privit mai degrabă ca pe fratele mai mare, tot cu apucături de soldat, dar ceva mai călit în batalionul disciplinar numit PSD. Generalilor le place războiul, însă fostul general Ciucă ultra-decorat s-a purtat printre civili ca un misionar creștin cam împiedicat la vorbă, fără pic de talent oratoric, dar cu porumbelul păcii mereu pe umăr.

Din respect față de ierarhie, fostul premier Ciucă s-ar fi dus subalternul lui Ciolacu în guvern, într-un post de vicepremier sau ministru, dacă partidul nu l-ar fi convins să renunțe înainte să se facă și mai tare de râs. Oricum PNL a ajuns sub el un fel de falangă mai dezordonată a PSD sau, dacă vreți, ciuca bătăilor de joc a pesediștilor.

Carismatic ca un afet de tun, sub conducerea soldatului Ciucă PNL a pierdut într-un an aproape jumătate de milion de voturi. A preluat PNL la 23% în aprilie 2022, iar astăzi a reușit să îl coboare undeva la 18%, cu perspectiva unei scufundări rapide sub comanda sa. Cinci procente într-un an înseamnă peste 400 de mii de voturi. Nu e puțin lucru.

După bezmeticul Florin Cîțu și inodora Alina Gorghiu, Klaus Iohannis marchează cu epoca militară din PNL un nou rateu istoric. Sub Iohannis, partidul a devenit un fel de poligon de încercare al marilor impostori și cabotini din politica românească. Un bun președinte peste liberali trebuie să fie obligatoriu mai slab decât șeful statului, fără păreri, fără idei, fără contur. O bucată de plastilină în mâna altora.

Rețeta dezastrului garantat. Întrebat ce planuri politice are de viitor, dacă vrea să candideze la prezidențiale sau își imaginează cariera în altă parte, soldatul Ciucă a luat poziție regulamentară, raportând că stă la dispoziție și așteaptă noi ordine. ”Merg oriunde este nevoie de mine”, le-a spus jurnaliștilor, de unde rezultă că politicianul Ciucă nu există și nu a existat vreodată. Ca un bun soldat, Ciucă nu are nici ambiții, nici autonomie, nici planuri personale.

Va fi mulțumit dacă partidul îl va parca la șefia Senatului și nu îl va mazili chiar așa repede cum au fost dați jos ceilalți președinți de paie ai PNL. Oricât ar încerca să-l țină Ciolacu în viață, fiind cel mai docil liberal-șef prins vreodată în lesă de PSD, ghilotina primului rând de alegeri îl va decapita fără milă.

După europarlamentarele de anul viitor, soldățelul politic își va încheia complet misiunea, iar generalul își va putea ronțăi în liniște pensia militară pe care a apărat-o cu ferocitatea Ucrainei invadate de ruși. Este cea mai mare victorie din cariera sa de militar: aruncarea PNRR-ului în aer, cu prețul salvării pensiilor speciale.

Fostul premier nu lasă în urmă, ca politician, nici o dâră. Lasă, în schimb, o imagine desenată cu acid sulfuric de profesorii care i-au dat peste cap calendarul demisiei de la Palatul Victoria și au întârziat rotativa guvernamentală cu aproape trei săptămâni:  ”După chip cunoști o floare / Ciorcârlia, după cânt. / Pe Iohannis și pe Ciucă / După bălbâit mai tare. / Dar și lipsa de cuvânt”.

Cu un dosar de plagiat în ranița de militar, soldatul Ciucă nu va mai putea fi salvat de verdictul nemilos al celor patru șiruri de alegeri de anul viitor. După prima înfrângere răsunătoare, liberalii vor trebui să găsească pe cineva în stare să ridice din nou steagul. De această dată, tot mai micuța armată liberală va trebui să se răzvrătească și să refuze tutela Cotroceniului dacă dorește să aibă un viitor.

Ca să evite soarta PNȚCD, liberalii au nevoie de un politician adevărat la comandă, validat de alegători și ales pe bune, nu scos președinte în urma unor butaforii de congrese cu rezultatul dinainte cunoscut. Cu soldați, generali sau alți civili dubioși la comandă, PNL se stinge încet dar sigur în umbra PSD.