”Sângele ghețarului” sau ”Zăpada roșie”, algele-cheie pentru a înțelege mai bine încălzirea globală

Pe platoul Alpilor francezi, la mii de metri deasupra nivelului mării, zăpada, de obicei albă, poate avea uneori pete într-o nuanţă de roşu închis, ca de sânge, pe suprafeţe mari, cunoscute sub denumirea populară de „sângele gheţarului” şi care sunt de fapt colonii de microalge ce trăiesc în zăpadă, despre care oamenii de ştiinţă spun că ar putea reprezenta cheia pentru a înţelege mai bine impactul încălzirii globale, transmite marţi Live Science.

O echipă de cercetători s-a deplasat recent în Alpii francezi pentru a studia aceste microorganisme, în cadrul proiectului ştiinţific „AlpAlga”.

Asemenea microalgelor care trăiesc în apele oceanelor, lacurilor şi râurilor, microalgele de zăpadă constituie baza lanţului trofic în ecosistemele montane şi reacţionează în mod similar faţă de poluare şi schimbări climatice, conform lui Eric Maréchal, coordonator al proiectului AlpAlga şi directorul Laboratorului de Fiziologie Celulară şi Fiziologie a Plantelor din oraşul francez Grenoble.

„Publicul larg ştie despre prezenţa algelor în oceane”, dar sunt mai puţini cei care cunosc faptul că astfel de microorganisme trăiesc în solul platourilor alpine sau în zăpada acumulată la altitudini mari (…) în apa dintre micuţele cristale de gheaţă”, a susţinut Maréchal.

În general, aceste microorganisme unicelulare (cu diametre de câteva miimi de milimetru) trăiesc fie izolate, fie în colonii. Ele produc zaharuri prin fotosinteză şi „întreg ecosistemul se hrăneşte apoi direct sau indirect cu aceste zaharuri”, fie că este vorba de algele care trăiesc în oceane sau de cele din zăpada de la mari înălţimi, conform lui Maréchal.

Algele care colorează zăpada în roşu sunt de fapt alge verzi care aparţin încrengăturii Chlorophyta şi conţin o formă specifică de clorofilă, pigmentul verde care permite producerea fotosintezei. Însă, în afară de clorofilă, aceste alge conţin şi carotenoizi, pigmenţi roşii sau portocalii prezenţi şi în morcovi, spre exemplu. Carotenoizii acţionează ca antioxidanţi şi protejează algele de nivelurile ridicate de radiaţii ultraviolete, existente la altitudini mari.

În perioada în care aceste alge se înmulţesc rapid, zăpada capătă o culoare roşiatică din cauza carotenoizilor din organismul algelor, de unde şi aparenţa de „zăpadă însângerată” a acestor colonii de alge.

În pofida faptului că „sângele gheţarului” este un fenomen răspândit în arealul montan de mare altitudine, oamenii de ştiinţă cunosc foarte puţine despre biologia acestor alge, precum şi despre impactul pe care ar putea să-l aibă asupra lor poluarea sau încălzirea globală. La fel cum poluarea bogată în substanţe nutritive pentru alge alimentează explozii algale în apele mărilor şi oceanelor, nutrienţii aduşi pe platourile alpine de vânt şi de precipitaţii ar putea, teoretic, să alimenteze exploziile de alge din Alpi, explică Maréchal. De asemenea, creşterea nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă ar putea declanşa proliferarea algelor şi ar putea antrena un efect de bulgăre de zăpadă care afectează întregul ecosistem alpin.

Zăpada roşiatică reflectă mai puţină lumină decât zăpada albă şi din această cauză să topeşte mai repede, conform unui studiu publicat în 2016 în revista Nature.

În acest moment „suntem de părere că aceste alge sunt probabil indicatoare ale schimbărilor climatice” prin faptul că proliferarea lor reflectă creşterea nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă şi modificările pe care această creştere le aduce în mediu, a mai susţinut Maréchal.

În studiul publicat luni în Frontiers in Plant Science, echipa lui Maréchal a analizat coloniile de microalge din cinci zone diferite din Alpii francezi, la altitudini ce variază între 1.250 de metri şi 2.940 de metri. Ei au colectat mostre de sol din zonele alese în vara anului 2016, după topirea zăpezilor sezoniere. Membri ai echipei specializaţi în extragerea de material ADN din mediu au identificat în sol materialul genetic rămas după moartea algelor din aceste spaţii. Din analiza acestui material genetic, cercetătorii au identificat speciile de alge care au proliferat în diferitele regiuni, în funcţie de altitudine, precum şi condiţiile de mediu preferate de fiecare dintre acele specii de alge.

Spre exemplu, algele din genul Sanguina, despre care se ştie că provoacă fenomenul de zăpadă roşie, apar doar la altitudini de peste 2.000 de metri, în timp ce algele din genurile Desmococcus şi Symbiochloris proliferează doar la altitudini de sub 1.500 de metri. „Poate că ne aşteptam la ceva deosebit, dar nu la o atât de spectaculoasă repartizare a speciilor în funcţie de zone”, cu multe specii ocupând exclusiv fie habitatele de mare înălţime, fie pe cele de înălţime redusă, conform lui Maréchal.

Acest studiu reprezintă doar începutul pentru proiectul AlpAlga, care îşi propune să răspundă numeroaselor întrebări rămase cu privire la prezenţa şi rolul algelor în ecosistemul alpin, dar şi cu privire la „sângele gheţarului”. „Încă nu ştim ce condiţii de mediu declanşează exploziile de alge, cum este influenţat ciclul lor de viaţă de depunerile de zăpadă şi apoi de topirea zăpezilor sau cum exploziile de alge afectează, la o scară mai largă, topirea zăpezilor şi retragerea gheţarilor”, a mai adăugat cercetătorul francez.

Cazurile gheţarilor care se topesc în regiunile polare ajung deseori să fie relatate în mass-media şi pentru că impactul lor asupra creşterii nivelului mărilor şi oceanelor a fost discutat pe larg. Însă schimbările climatice au un impact puternic şi asupra gheţarilor din regiunile montane, care sunt deseori surse ale unor importante reţele hidrografice. Pe termen lung, impactul schimbărilor climatice va fi simţit şi în regiunile montane, a avertizat Eric Maréchal.

sursa: Agerpres.ro,