Santorini – o istorie veche de peste 3.500 de ani, un paradis de vacanță amenințat de cutremure în zona seismică a Mării Egee

Insula Santorini face parte din Arhipelagul Cicladelor, un șirag de insule la sud-est de Grecia în Marea Egee. Potrivit mitologiei grecești insula a fost creată de Argonauți, mai precis de Euphemus, care la sfatul prietenului său Iason, a aruncat un bulgăr în mare, care mai apoi s-a transformat într-o insulă, numită Calliste.

În fapt, Santorini este situată într-o căldare a unui vulcan scufundat în mare în urma unei erupții cataclismice care a avut loc în jur de 1.600 î. d. Hr. Erupția a generat un tsunami de proporții gigantice, care a distrus civilizația Minoică de la Akrotiri din Santorini, ca și cea din insula Creta, situată la 150 de kilometri depărtare, ale cărei ruine au fost descoperite de săpăturile arheologice, care au relevat gradul foarte avansat al acestei civilizații.

Catastrofa erupției de acum 1.600 de ani a generat mitul Atlantidei, o presupusă civilizație scufundată în urma erupției. Dovezile istorice atestă colonizarea insulei de către fenicieni în jurul anul 1.300 î. d. Hr, urmați în jur de 1.100 de lacedemonieni. În jurul anului 825 î. d. Hr, în insula numită Thera locuitorii foloseau alfabetul fenician. În următoarele două secole, Thera a devenit un nod comercial, care avea relații cu toate orașele și insulele civilizației elenistice, datorită poziției sale strategice.

În primul secol al erei creștine Santorini a devenit parte a Imperiului Roman, iar după scindarea acestuia parte a Imperiului Bizantin. După a Cincea Cruciadă, în 1204, insula a fost ocupată de Republica Venețiană, care a renumit-o Santorini, după numele bisericii Sfânta Irina, unul din numeroasele locașuri de cult de pe insulă. Dominația venețiană a fost înlocuită în 1579 de cea otomană, care a dăinuit până în 1830, anul independenței Greciei moderne.

Insula a rămas un centru comercial în secolele XIX – XX, dar a avut de suferit în războaiele ce s-au succedat până în 1945 când a luat sfârșit ocupația Germaniei naziste. În 1956 Santorini (oficial Thira în greacă) a fost lovită de un cutremur major de intensitate 7,5 – 7,8 pe scara Richter, care a generat un tsunami cu valuri de 25 de metri înălțime ce a cauzat moartea a 53 de persoane și a distrus total sau parțial peste 3.000 de case.

După 1970, Santorini a cunoscut o explozie a turismului, care a devenit principala ramură a economiei insulei. Recentele cutremure au determinat peste 9.000 din cei 15.500 de locuitori ai insulei să o părăsească. Cutremurele au fost cauzate, potrivit experților, de mișcările plăcilor tectonice.

Oamenii de știință nu exclud o erupție ca cea de acum 3.600 de ani, dar susțin că așa ceva este foarte puțin probabil să se producă.

„Ceea ce trebuie să realizăm este că vulcanul Santorini produce erupții foarte mari la fiecare 20.000 de ani”, a declarat săptămâna trecută Efthymios Lekkas, seismolog și șeful comitetului științific de monitorizare a Arcului vulcanic elen, citat de agenția de știri AP. „Au trecut 3.000 de ani de la ultima erupții, așa că avem foarte mult timp în față înainte de a ne confrunta cu o explozie mare”.