„Sari în apă în timpul uraganului sau arzi”. Șocul de a mai fi în viață după dezastrul din Hawaii în mărturiile supraviețuitorilor

Martha Kelner vizitează un adăpost unde trauma interacționează cu povești remarcabile de supraviețuire – și cu localnici din Hawaii care descriu deciziile dificile pe care au trebuit să le ia în timp ce flăcările se apropiau, arată un reportaj Sky News.

La Liceul Maui, orele de curs au fost suspendate, iar holurile sunt în schimb înțesate de oameni care au fost evacuați, scăpând de cel mai grav incendiu de vegetație care a lovit SUA în ultimii ani.

Sala de sport a devenit un adăpost, cu familii înghesuite în colțuri sub plapume și paturi de campanie instalate în locul unde ar fi fost de obicei terenul de sport.

În spatele clădirii, voluntarii servesc tocană hawaiană și orez din tăvi uriașe. Băncile sunt aranjate în jurul unui ecran mare pe care se difuzează știrile locale, documentând numărul tot mai mare de decese.

Majoritatea oamenilor de aici sunt fie turiști, fie localnici din orașul Lahaina, care a fost ras de pe fața pământului atunci când incendiul de vegetație a devastat Maui marți.

Aici, trauma interacționează cu povești remarcabile de supraviețuire.

Ydriss Nouara și vecinul său Damon McDonough au sărit în ocean pentru a scăpa de flăcările care au cuprins Lahaina. Au petrecut trei ore agățați de un dig înainte de a fi salvați de o barcă a pazei de coastă.

„A fost un iad”, spune Ydriss. „Iadul pe pământ, cu adevărat”.

Cei doi își părăsiseră amândoi casele din centrul orașului Lahaina când incendiile care erau vizibile pe creasta dealului au început rapid să se îndrepte spre ei, accelerate de vânturile unui uragan aflat la 800 de mile de coastă.

„Era după-amiază, dar cerul era negru din cauza fumului”, spune Damon. Amândoi s-au îndreptat spre zona portuară a orașului, crezând că acolo vor fi în siguranță. Dar în curând au început să nu mai suporte căldura.

„Tot auzeam explozii și țipete de parcă eram într-un film de groază”, spune Ydriss, „Auzeam oameni care vomitau, nu știam unde sunt. Am sunat la poliție și mi-au spus că nu pot ajunge la noi.

„Fumul era tot negru și am sunat din nou la poliție, iar ei au spus că nu pot veni, iar a treia oară au spus că trebuie să intrați în apă. Iar eu am spus ‘vreți să sărim în apă pe timp de uragan?”.

„Dar nu am avut de ales”, adaugă el, „era ori asta, ori să ardem”.”

Damon, un veteran al armatei care s-a mutat în Maui din California, spune că el crede că a fost un miracol că au supraviețuit.

„Tot auzeam bărci care explodau și care luau foc și se îndreptau spre ele ca și cum cineva le conducea. Eram pe spate încercând să mă mențin la suprafață și parcă îmi spuneam ‘te rog, nu astăzi, Doamne, nu așa’.”

Atât Damon, cât și Ydriss și-au pierdut casele și bunurile în urma incendiului. Cei mai mulți oameni din adăposturi au doar o mică geantă cu bunuri.

Christina și familia ei se aflau în vacanță la luxoasa stațiune Pumana din Lahaina pentru a sărbători faptul că nepotul ei în vârstă de 10 ani, John, a terminat tratamentul împotriva cancerului.

Ei au fost evacuați în urmă cu două zile și nu au fost lăsați de autorități să se întoarcă pentru a-și recupera bagajele.

„Nepotului meu i-a fost extirpată o tumoare de la cap și a urmat cinci săptămâni de radioterapie, după care am venit în Hawaii”, spune Christina.

„Din fericire, am fost evacuați și aduși aici”, adaugă ea, cu lacrimi în ochi, „Oamenii sunt atât de amabili. Avem mâncare și apă și un loc unde să facem duș și oameni care ne iubesc. Ne simțim foarte norocoși și foarte binecuvântați”.

Unii turiști au ales să meargă direct la aeroport pentru a aștepta zborurile de plecare din Maui.

Holul parțial acoperit este împânzit de oameni care încearcă să doarmă. Brian și fiica sa Chiara, în vârstă de 16 ani, sunt din Los Angeles, așa că sunt obișnuiți cu incendiile de vegetație, dar nu au văzut niciodată un incendiu care să se miște atât de repede.

„Alarmele au sunat la hotel, spunându-ne să evacuăm”, spune Brian. „Nu aveam nicio idee despre devastarea reală până când ne-am urcat în autobuz și am văzut acest carnagiu cu toate casele arse și toate afacerile arse.

„Am fost acolo, cu câteva nopți în urmă, să iau niște înghețată pentru copiii mei și să văd așa ceva a fost pur și simplu îngrozitor.”

„A fost ca și cum ar fi explodat o bombă”, spune Chiara. „Toate mașinile cu rezervoarele pline de benzină au explodat când incendiile au ajuns la ele.”