Șase angajați dați afară, în ianuarie 2020, de Autoritatea pentru Digitalizarea României, și-au recâștigat posturile/ Cum s-au apărat reclamanții și cum motivează instanța reangajarea lor

Șase dintre cei  10 angajați din cadrul Autorității pentru Digitalizarea României (ADR), concediați la începutul anului, au contestat legalitatea deciziilor la instanță și au obținut, în septembrie 2020, reîncadrarea pe posturi. ADR a atacat sentința cu apel. În timpul procesului, reclamanții au acuzat faptul că au fost dați afară pe motive politice.

Procesul a scos la iveală detalii legate de multiplele beneficii ale angajaților de la ADR: bonusuri de Crăciun și Paște, ajutor de căsătorie, de înmormântare, primă de 1 iunie, de 8 martie sau pentru achiziția de lentile antireflex în vederea lucrului la calculator.

În acțiunea de chemare în judecată, reclamanții au susținut că au fost angajați ”în urma unor concursuri de ocupare posturilor vacante în cadrul agenției, în perioada guvernării PSD, iar conform declarațiilor publice făcute de Guvernul PNL, aceștia au urmărit să depesedizeze administrația publică. (…) în data de 22.01.2020, după un calendar prestabilit și neadus la cunoștința reclamanților, prin decizie politică, explicată verbal câtorva dintre salariații care au cerut întrevedere, s-a hotărât concedierea celor 10 salariați aflați în perioadă de probă, respectiv o parte din reclamanții din prezenta cauză.”

Angajații din acest proces, care ocupau posturi de juriști și de expert evaluare-examinare, au explicat că aveau contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, cu perioade de probă de 90 de zile. Cu toate acestea, ei au afirmat că, în cazul lor, s-a comis un abuz de drept prin aceste disponibilizări și au adus ca argument și faptul că, deși angajatorul nu le-a mai dorit serviciile, le-a dat scrisori de recomandare în care erau lăudați pentru aptitudinile lor.

ADR, care a fost înființată în acest an și a preluat activitatea Agenţiei pentru Agenda Digitală a României s-a apărat spunând că motivațiile politice ”sunt doar simple susțineri fără ca aceștia să precizeze care este acel calendar prestabilit și de către cine a fost stabilit, care ar fi decizia politică și care este persoana cu care au avut întrevederea care le-a dat explicații verbale și ce anume li s-a comunicat.” ADR a precizat că legea dă dreptul angajatorului sa nu își motiveze decizia de încetare a unui contract individual de muncă.

Citat ca martor, vicepreședintele ADR la momentul luării deciziilor a explicat că, în acea perioadă, exista proiectul unei organigrame care prevedea reducerea unor posturi, iar disponibilizările celor șase au fost luate ”preventiv”, inclusiv pentru a evita prejudicierea statului, având în vedere plățile compensatorii prevăzute în cazul concedierii – în această ultimă situație, Contractul Colectiv de Muncă prevedea plata a 10 salarii compensatorii. El a recunoscut că ”nu a existat un proces formal de evaluare profesională, la nivel informal existând anumite discuții cu șefii de structuri în care li s-a comunicat că se dorește realizarea respectivelor disponibilizări”.

Judecătorul a concluzionat că ”deciziile contestate nu au fost emise ca urmare a evaluării aptitudinilor profesionale ale acestora, ci au avut ca rațiune micșorarea schemei de personal preventiv, prevenirea plății de salarii compensatorii în cazul concedierii și menținerea în funcție a angajaților cu vechime mai mare. (…) Astfel, fiind utilizată posibilitatea legală de a emite decizii de încetare a raporturilor de muncă în perioada de probă fără motivare, pârâtă a golit de sens rațiunea juridică a perioadei de probă, dispunând încetarea raporturilor de muncă ale reclamanților, pe baza unor motive care nu legătură cu aptitudinile profesionale ale acestora.”

Prin urmare, socotind măsura ADR drept ”abuz de drept”, magistratul a decis reangajarea tuturor celor șase, cu obligația de a le fi plătite drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de la data încetării raporturilor de munca și până la efectiva reintegrare a acestora pe posturi.

De asemenea, Tribunalul a mai decis ca reclamanții, după caz, să primească, aferent perioadei cât nu au lucrat, bonus cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun/Paște (1.000 lei net), vouchere de vacanță (1.450 lei), bonus de 8 martie (150 lei net), ajutor pentru căsătorie (1.000 lei net), ajutor de înmormântare (1.000 lei net), bonus de 1 Iunie (150 de lei net).

Cu aceeași ocazie, din dosar a mai reieșit că, în Contractul Colectiv de Muncă de la ADR, mai figurează obligația angajatorului de a plăti salariaților ”contravaloare lentile antireflex pentru lucru la monitor în valoare de 400 lei net”.
ADR este subordonată Guvernului și coordonează activitatea mai multor sisteme digitalizate de importanță strategică, așa cum ar fi „Sistemul Naţional Electronic de Plată Online a Taxelor şi Impozitelor” — SNEP sau Sistemul electronic de achiziţii publice – SICAP.

Sursa Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea