Sat vechi de aproape 3.000 de ani, descoperit aproape perfect conservat în Marea Britanie / Colibele aveau aproximativ 50 de metri pătrați fiecare și erau împărțite în diferite zone, pentru gătit, dormit și pentru depozitare

O așezare care datează din anul 850 î.Hr. a fost abandonată brusc, probabil din cauza unui incendiu provocat de inamici. Datorită infiltrației apei, totul s-a conservat aproape perfect, notează La Repubblica, ziarul italian citând un articol din Washington Post.

Arheologii îl numesc „Pompeiul britanic”. În realitate, este vorba doar de rămășițele a aproximativ o duzină de colibe din lemn și pământ cu acoperiș de paie, nimic care să semene cu întregul oraș din epoca romană îngropat sub cenușa Vezuviului în anul 79 d.Hr. Dar așezarea umană recent descoperită în estul Angliei este cea mai veche și cea mai completă descoperire din Epoca Bronzului scoasă vreodată la iveală în Marea Britanie: o „capsulă a timpului” a vieții de acum aproape 3.000 de ani pe această parte a Canalului Mânecii.

Săpăturile de la ”Must Farm”, așa cum se numește situl aflat la jumătatea distanței dintre Leicester și Cambridge, au început în 2015, însă abia zilele trecute a fost publicat primul raport oficial al oamenilor de știință de la Universitatea Cambridge.

„Este cel mai bun sat preistoric pe care l-am găsit în țara noastră”, spune profesorul Mark Knight, director de cercetare și coautor al studiului. „Când am ridicat acoperișurile, totul în interior era mai mult sau mai puțin perfect conservat”.

Este meritul solului și al apei filtrate de la un pârâu adiacent, spun experții, dar și al unui dezastru, un pic ca ceea ce s-a întâmplat cu conservarea Pompeiului: în acest caz un incendiu, care i-a pus pe fugă pe locuitori, dar care a păstrat obiectele și mobilierul care au supraviețuit incendiului în starea lor originală. Este posibil ca acest lucru să fi fost cauzat de un atac al unui clan inamic: astfel s-ar explica de ce locuitorii, odată ce flăcările s-au stins, nu s-au mai întors pentru a lua înapoi cel puțin ceea ce a mai rămas.

„În timp ce săpam, am avut sentimentul că suntem martorii unei tragedii”, povestește arheologul pentru Washington Post. Situl este datat la 850 î.Hr. Cercetătorii au reușit să reconstruiască patru colibe, dar trebuie să fi fost cel puțin de două ori mai multe în total. Fiecare adăpostea câte o familie, ceea ce arată că oamenii din sat nu trăiau în comun, ci în unități individuale.

Casele sau colibele aveau aproximativ 50 de metri pătrați fiecare și erau împărțite în interiorul lor în diferite zone, pentru gătit, dormit și pentru depozitarea armelor și uneltelor. A ieșit la iveală o colecție mare de acestea, care va fi expusă în curând la muzeul din orașul vecin Peterborough, incluzând vârfuri de săgeți pentru vânătoare sau război, coliere, bijuterii, fibre și artefacte textile, ceramică, topoare și alte obiecte metalice, vase de mâncare, chiar și boluri cu resturi fosilizate de mâncare.

Există dovezi că regimul alimentar al locuitorilor era bogat și variat, cu carne de mistreț, păstrăv și cereale. Au fost găsite, de asemenea, rămășițe de câini, probabil domesticiți și ținuți pentru a-i ajuta pe bărbați la vânătoare. În total, în sat au trăit aproximativ 60 de persoane, cu un nivel de civilizație mai ridicat decât se credea până acum pentru populațiile din epoca bronzului de pe insula britanică.