Scandal major cu teme ideologice în teatrul românesc. Acuzații de „conservatorism” și „woke-ism” la premiile UNITER / Silviu Purcărete se retrage de pe lista nominalizărilor după o petiție a unor regizori și actori care acuză „invizibilizarea tinerei generații”

Lumea teatrului din România este scena unor controverse majore în jurul galei UNITER (Uniunea Teatrală din România), cu ocazia decernării premiilor anuale. Regizori și actori sunt prinși în acuzații legate de presupusa apartenență la curentele ideologice „woke” sau „conservator”.

Totul a plecat de la o petiție inițiată de către regizoarea Carmen Lidia Vidu, care în urmă cu câteva zile, afirma că juriul UNITER trebuie huiduit pentru excluderea generației de tineri regizori și a femeilor de la premiile principale și pentru „validarea abuzului” prin prezența regizorului Andriy Zholdak la secțiunea Cea mai bună regie. De asemenea, petiția semnată de peste 1.000 de persoane cerea și retragerea unui premiu atribuit actorului Alexandru Repan, colaborator al fostei Securități comuniste.

Ca reacție la petiție, regizorul Silviu Purcărete (72 de ani) a transmis Senatului UNITER o scrisoare prin care cere retragerea nominalizării sale la premiile din acest an, după o petiție a unor regizori și actori care acuză „invizibilizarea tinerei generații”.

Peste 1.000 de persoane, printre care actori, regizori și oameni de teatru au semnat o petiție postată de comunitatea Declic pentru Retragerea nominalizării lui Andriy Zholdak la categoria „cea mai bună regie” a galei Premiilor UNITER, regizorul fiind acuzat de comportament abuziv. „Am fost revoltaţi de nominalizarea făcută de juriul UNITER. Andriy Zholdak este cunoscut pentru agresiuni psihologice şi fizice asupra actorilor cu care lucrează”, se arată în textul petiţiei.

• Update: Andriy Zholdak a fost nominalizat la categoria „cel mai bun regizor” pe baza unor criterii estetice care vizează poetica sa regizorală. Valoarea spectacolului „Femeia mării“ este subliniată de încă două nominalizări – cea mai bună actriţă într-un rol principal şi cea mai bună scenografie, a transmis juriul de nominalizări al Galei Premiilor UNITER 2023, format din Doru Mareş, Maria Miu, Victor Scoradeţ, Iris Spiridon şi Carmen Stanciu, relatează News.ro.
  În privinţa nominalizărilor, juriul pentru GPU 2023 a avut un singur criteriu: „valoarea demersului de creaţie artistică”, se arată în mesajul juriului.

  „În intervalul 5.10.2022 – 13.03.2023, juriul a avut privilegiul de a vedea peste 160 de producţii, dar şi dificila sarcină de a alege doar trei nume pentru fiecare categorie de nominalizări, lucru realizat cu majoritate de voturi. Procesul de jurizare a fost o dezbatere profesionistă, bazată pe respectul pentru teatru şi pentru artişti şi în cursul căreia s-au invocat exclusiv argumente artistice.

  După comunicarea publică a nominalizărilor au apărut în mediul online semnalări ale abaterilor de comportament din anii trecuţi ale domnului Andriy Zholdak.

  Spectacolul „Femeia mării” a figurat pe lista propunerilor Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, fiind realizat în anul 2022 şi menţinut în repertoriul curent. De asemenea, Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu a propus şi el juriului de nominalizări un spectacol regizat de Andriy Zholdak: „Romeo şi Julieta”. Până la data publicării nominalizărilor, Andriy Zholdak nu a fost contestat, nu a existat nicio semnalare din partea colectivelor respective, care să împiedice juriul să ia în considerare cele două spectacole. ​Dacă există motive care îl fac incompatibil pe regizorul Andriy Zholdak cu Premiile Uniter, numai teatrul implicat are dreptul să le sesizeze, dat fiind că în cazul unor abateri grave, decizia de colaborare aparţine producătorului. Subliniem că lista de producţii vizionate include numai spectacole asumate de realizatori. Prin urmare, juriul nu este abilitat să judece eventualele excese temperamentale ale unui artist sau altul, ci numai să-i evalueze performanţele profesionale”.

  „Uniunea Teatrală din România – UNITER – este o organizaţie profesională, apolitică, neguvernamentală şi nonprofit, constituită prin asocierea liberă a creatorilor din domeniul teatrului”.

În aceeași petiție a fost reclamată și acordarea unui premiu pentru întreaga activitate lui Alexandru Repan, fost colaborator al Securității. În cazul acestuia, UNITER a reconsiderat acordarea Premiului pentru întreaga activitate la gala UNITER de anul acesta, ca urmare a apariţiei în spaţiul public a informaţiei, dovedite prin hotărâre judecătorească definitivă, că actorul Alexadru Repan a fost colaborator al Securităţii. Detalii aici.

Petiția începe însă prin a semnala, între „punctele care ies în evidență” din anunțul nominalizărilor juriului UNITER, „invizibilizarea tinerei generații de artiști care nu este reprezentată în categoriile «Cel mai bun spectacol» sau «Cea mai bună regie», a teatrului independent, a diversității estetice care caracterizează teatrul românesc din ultimul timp”.

Mesajul postat pe Facebook de Carmen Lidia Vidu:

„Fără a avea în România o lungă tradiţie a protestului, cred că e momentul să ne facem auzită vocea în timpul Galei Premiilor Uniter. Protestele pot genera schimbări în breasla noastră teatrală. Știu că mulți ați obosit, că spuneți că nu vă mai pasă, că vreți să plecați. Protestul ține de implicare, e un mijloc important de exprimare a nemulțumirilor. Este o formă recunoscută de funcționare a democrației.

La Gala Uniter 2023, nu aplaudați, huiduiți Juriul de nominalizări:
– pentru excluderea generației de regizori – regizoare de 30-40 – până în 50 de ani de la premiile principale (Regie & Cel mai bun spectacol)
– pentru excluderea totală a femeilor de la premiile principale (Regie și Cel mai bun spectacol)
– pentru validarea abuzului prin prezența regizorului Andriy Zholdak la secțiunea Cea mai bună regie (Premiul „Lucian Pintilie”)

La Gala Uniter 2023, nu aplaudați, huiduiți prezentarea lui Andriy Zholdak la secțiunea Cea mai bună regie (Premiul „Lucian Pintilie”)

La Gala Uniter 2023, la secțiunea Debut, dacă câștigă numele care a fost supus bullying-ului în timpul repetițiilor, să aibă curajul să o spună public, să fie vocea unei tinere generații care spune Stop Bullying-ul în timpul repetițiilor la teatru.

E o propunere. Puteți continua, modifica lista
Vă rog nu obosiți. Să nu ne rinocerizăm: „Nu capitulez!”

Luni, regizorul Silviu Purcărete a transmis către UNITER o scrisoare în care cere retragerea nominalizării sale la premiile din acest an:

„SENATULUI UNITER
Domnule Preşedinte,
Dragi colegi,

Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspar cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.

Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon.

Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.

Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.
Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!

Cu mulţumiri şi deosebită stimă,
Silviu Purcărete
20 Martie 2023”

În replică, Tompa Gabor, directorul general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, a transmis un mesaj publicat de Radio România Cultural, în care susține că „acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia «woke» și «cancel culture», este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare”.

Mesajul integral al lui Tompa Gabor:

„Referitor la controversele iscate în jurul nominalizărilor din acest an la Premiile UNITER, consider inacceptabilă ideea retragerii nominalizării lui Andriy Zholdak de către juriu la premiul pentru regie, în urma petiției unui grup activisto-ideologic, bazată pe o narativă mincinoasă, exagerată, deformată și umflată de către presa din România, în contextul spectacolului „Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de la premiera căruia au trecut exact 6 ani! Pe vremea aceea au apărut titluri bombastice și șocante, de gen „actriță bătută de regizorul ucrainean”, care s-au dovedit a fi cu totul neadevărate în urma anchetei și investigării pe care am întreprins-o imediat după eveniment. Menționez că de atunci spectacolul a luat numeroase premii la festivaluri internaționale, inclusiv Cel Mai Bun Spectacol, Cea Mai Bună Actriță, Cel Mai Bun Decor la Festivalul Național de Teatru, POSZT, de la Pécs, și a fost invitat la Olimpiada de Teatru de la St.Petersburg, precum și la Festivalurile Ibsen de la Oslo și Tokyo. E adevărat că au fost și atunci activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă, care au cerut retragerea premiilor și autocritica(!!) juriului. Exact ca în cazul „Proștilor sub clar de lună” regizat de Lucian Pintilie la Teatrul Bulandra la începutul anilor ’70, unde în urma directivelor tovarășului Dumitru Popescu „Dumnezeu”, criticii au declarat că „au văzut greșit spectacolul”!!!

Am convingerea că acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare. Ca director general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și, în special, ca președinte al Uniunii Teatrelor din Europa protestez împotriva unor asemenea demersuri care amestecă ideologii extremiste în judecățile de valoare estetică. Totodată atrag atenția că persecutarea continuă a unui regizor ucrainean de excepție prin repetate presiuni ideologice transmite un mesaj extrem de negativ și poate avea consecințe nefaste în contextul evenimentelor politice tragice din zilele noastre.

Tompa Gabor
20.03.2023”

Regizori și actori au reacționat public, prin postări pe Facebook, la acest anunț.

Regizorul Radu Afrim spune că „s-a ajuns atât de departe cu ura în această breaslă cu un slalom dubios printre motive&pretexte, evident si pe după frustrări a doi ( hai 3) regizori ( care nu mai sunt nici ei tineri) si care nu sunt nominalizati anul asta (desi au luat coronița in anii trecuti)”.

Radu Afrim semnalează „ura ageistă” și spune că, dacă ar fi fost nominalizat la regie, ar fi procedat la fel ca Silviu Purcărete, „scârbit de manifestările astea demne de vremuri pe care le credeam apuse”.

Mesajul lui Radu Afrim:

„Marele regizor Silviu Purcarete se retrage din lista de nominalizari uniter cu o scrisoare de un umor trist asa cum sunt multe din spectacolele lui . S ‘a ajuns atat de departe cu ura in aceasta breaslă, cu un slalom dubios printre motive&pretexte , evident si pe după frustrări a doi ( hai 3) regizori ( care nu mai sunt nici ei tineri ) si care nu sunt nominalizati anul asta ( desi au luat coronița in anii trecuti ) . Evident motivele invocate sunt cu totul altele, unele absolut legitime (am semnat si eu lista retragerii lui joldak . De cateva zile . ) Dar de aici si pana la ura asta ageistă ( care in alt context -sa zicem , feminist -ar fi fost pusă la zid in secunda doi) e cale lungă. Marturisesc că as fi procedat si eu la fel fara sa stau pe gânduri scarbit de manifestarile astea demne de vremuri pe care le credeam apuse . As fi făcut exact ca Purcarete daca eram nominalizat la regie . Insa e nominalizat un spectacol regizat de mine la categoria cel mai bun spectacol . Un spectacol facut cu multi tineri si ‘batrani’( cum va place voua sa ziceti ). Eu le’ as zice mari actori din provincie care n’au avut sansa sau nu i a interesat sa devina populari ‘la centru’ tocmai pentru ca au ales sa joace pentru publicul din orasul lor care merită si el spectacole de top . Da, pe aceeasi scena stau impreuna actori tineri si maturi . Si asa trebuie sa fie . E nominalizat in spectacolul meu un actor foarte tânar si o mare actrită in pragul pensiei care e plină de dorinta de a fi pe scenă. Care incă arde ! Si mai e nominalizat un scenograf la debut . Asta nu mi da dreptul sa retrag spectacolul ( care , oricum apartine institutiei care l’a produs) . Imi cer scuze că am vorbit despre mine insă mai jos cititi scrisoarea regizorului datorită căruia fac si eu teatru . Pentru ca m’am hotarat sa ma fac regizor când i’am vazut Phaedra.”

Criticul de film Cristina Modreanu a denunțat „tabăra conservatorilor” și un presupus „discurs de extremă dreapta”:

Am trait vremurile de dinainte de Facebook, in care protestele artistilor se manifestau prin scrisori deschise: imi amintesc cand Andrei Serban ii scria Magdalenei Boiangiu careia nu-i placuse spectacolul lui cu Purificare de Sarah Kane sau cand Radu Afrim scria revistei Teatrul Azi protestand ca estetica spectacolelor lui nu era inteleasa. Nu vreau sa le idealizez, dar comparativ cu ce se intampla pe Facebook zilele acestea, scrisorile acelea erau o spuma de dialog care facea scena mai vie.
Astazi, cand am citit scrisoarea lui Silviu Purcarete publicata pe pagina de Facebook a UNITER mi-am dat seama ca e vorba mai degraba de ceva care moare, de o fractura intre curentele de gandire (nu intre generatii, nici intre teatrul independent si cel public) din teatrul romanesc care s-a adancit pana la adeveni de nereparat. Sarcasmul domnului Purcarete, a carui opera o admir si a carui persoana o respect, este inca un semn ca tabara conservatorilor nu are decat dispret pentru cei care se intampla sa gandeasca altfel decat ei (sa le spunem progresisti, si sa nu uitam ca progresul e un cuvant pozitiv si in secolul 21). In mod evident, Silviu Purcarete nu mai are nevoie de confirmari si cu atat mai putin de cele care vin prin intermediul Premiilor UNITER. Dar ma intreb ce nevoie avea oare sa-si exprime acest dispret superior pentru tinerii artisti, aceasta ironie la adresa regizoarelor care este oricum atat de adanc infiltrata in textura teatrului romanesc incat ea devine definitiv patata? Chiar avea nevoie Silviu Purcarete sa reitereze discursul extremistilor de dreapta pentru care orice incercare de re-echilibrare a dinamicilor discriminatorii dintr-un domeniu, de chestionare a status-quo-ului, de curatare a unui mediu de lucru toxic este automat incadrata in categoria „political correctness”, tradusa drept „raul suprem” care nu are ce cauta in teatru? Nu stiu cine l-a indemnat sa faca asta sau daca a fost chiar ideea lui, dar recunosc ca intr-o lume ideala mi-ar fi placut foarte mult sa-si foloseasca sarcasmul binecunoscut si capitalul de imagine ca sa-i sustina pe cei care fac un alt fel de teatru decat al lui, si/sau sa le sustina pe colegele lui regizoare de toate varstele, care nu au parte de recunoasterea pe care o merita, si/sau sa se declare impotriva abuzurilor de orice fel. Da, stiu, o sa-mi spuneti ca lumile ideale nu exista, de fapt

Actrița Ofelia Popii:

„Zilele astea au fost absolut oribile prin violența și lipsa de decență. Ce bine ar fi ca scrisoarea D-lui Purcarete sa fie cu adevărat citită și înțeleasă. Mă tem că va fi interpretată convenabil, pentru că, nu-i așa, ce ar fi excesul fără încrederea absolută in sine și in dreptatea manifestării tale? Mie mi-e Rușine că un om și un artist atât de valoros, colosal, trece zilele astea prin această baie de penibil. Este Oribil.
El a răspuns elegant și cu umor, așa cum îi stă în fire, dar e îngrozitor de trist ce se întâmplă.”

Actrița Oana Pellea: „Atâtea orgolii pe scenă.. in culise, atata EGO, atâta luptă( pentru ce?) atâta hate, atâtea vorbe…De ce, oameni buni? Pentru ce? Pentru un premiu? Pentru un loc întâi? Pentru un pas in față, pentru un capât de ața in plus…? Ce dăruiești…aia primești! Cand omul va ințelege asta…vom evolua ca specie… până atunci…omul va duce o lupa continua cu orgoliul sau, cu iadul sau…”

Actrița Lia Bugnar a postat un mesaj dur, pe care îl începe cu remarca: „Știi că trăiești vremuri de căcat când Silviu Purcărete își retrage participarea la premiile UNITER, pentru că s-a iscat vrie în breaslă că «tot Purcărete și tot Afrim să fie nominalizați?»”.

„La spectatorul plătitor de bilet n-ai cum să ai pile, dragi colegi. Pe spectatorul plătitor de bilet, de fapt, îl doare-n cur și de premii, și de cronici, și de luptele noastre meschine pe nimic. Pe spectatorul plătitor de bilet îl intereseaza să stea pe scaunul ăla și să se desprindă de viața lui pentru o oră, două, trei. Atât. Puteți voi să faceti câte zavere vreți, lucrul ăsta nu se va schimba niciodată. Din fericire. Vreți în față? În fruntea trebii? Pe locul cel mai înalt de pe podium? Puneți mâna și faceți lucruri care să vă ducă acolo, că datu’ la gioale în mod organizat nu o să vă ducă mai aproape de premiu’ cu coroniță”, afirmă Lia Bugnar.

Mesajul integral:

„Stii ca traiesti vremuri de cacat cand Silviu Purcarete isi retrage participarea la premiile UNITER, pentru ca s-a iscat vrie in breasla ca „tot Purcarete si tot Afrim sa fie nominalizati?”. Eu nu stiu ce scoala ati facut voi, colegi increzatori in principiul „sa se dea cate doo, sa ajunga pana-n spate la toata lumea”. Eu am aflat din primele zile de facultate ca in arta nu e democratie. Si tot a fost tarziu. De fapt, nedreptatile incep dinainte de a te naste. In loc sa fii copilu’ lu’ parintii lui Marius Manole, esti copilu’ altcuiva si nu iesi cu talentu’ lui. Unde sa reclami?! Cine sa-ti faca dreptate? In loc sa fii copilu’ lu’ mama lu’ Afrim, esti al parintilor tai si, ce sa vezi?, n-o sa ai niciodata universu’ lu’ Afrim. In loc sa fii copilu’ parintilor Ofeliei Popii, esti al cui esti, si o sa te duci de pe lumea asta fara sa faci un Mefisto ca al ei. Nu suntem toti Buhagiari, Purcareti, Dabiji, Pintilii, Ade MIlea, nu suntem. Iar premiile, daca tot exista, premiaza exceptionalitatea, iesitu’ din comun, haru’, creativitatea, neasemanarea cu restu’. Oamenii astia de i-am insirat, primele nume care mi-au trecut prin cap, au fost si ei candva la inceput de drum si nu i-a bagat nici dracu-n seama. Dupa care, in ritm mai alert sau mai lent, au devenit imposibil de ignorat. Sunt unde sunt in constiinta spectatorilor, pentru ca au muncit, au facut oferte de nerefuzat si de neuitat scenei. Nu pentru ca le-a dat cineva ceva pe degeaba. La spectatorul platitor de bilet n-ai cum sa ai pile, dragi colegi. Pe spectatorul platitor de bilet, de fapt, il doare-n cur si de premii, si de cronici, si de luptele noastre meschine pe nimic. Pe spectatorul platitor de bilet il intereseaza sa stea pe scaunul ala si sa se desprinda de viata lui pentru o ora, doua, trei. Atat. Puteti voi sa faceti cate zavere vreti, lucrul asta nu se va schimba niciodata. Din fericire. Vreti in fata? In fruntea trebii? Pe locul cel mai inalt de pe podium? Puneti mana si faceti lucruri care sa va duca acolo, ca datu’ la gioale in mod organizat nu o sa va duca mai aproape de premiu’ cu coronita. O sa pun in primul comentariu mesajul lui Silviu Purcarete prin care isi justifica retragerea din „competitie”. Si doar citindu-l te prinzi ca e din alt campionat, dragi colegi. Campionatu’ bunului simt, umorului, inteligentei, aristocratiei. Il citesc si va dau dreptate, nu prea are ce sa caute pe aceeasi lista cu voi.”

Regizorul Tudor Giurgiu consideră că „cel mai de bun simț gest în situația de față ar fi ca leii, leoaicele, felinele viguroase ale Noului Val să recunoască cinstit că au mușcat aiurea într-un moment de rătăcire”.

„Foarte trist. Nu cred cã asta e vocea Naturii, ci vocea Prostiei. Ce vinã au Purcãrete sau Afrim cã fac spectacole bune si cã un juriu, subiectiv ca oricare altul, îi nominalizeazã la premii? De când devine asta un delict si motiv de ultragiu public? Am vãzut în ultimii ani spectacole admirabile ale unor regizori tineri, multi dintre ei premiati de Uniter. Nu e ca si cum n-ar fi avut loc de vreun «mamifer bãtrân». Dacã esti bun si ai ceva de spus, imposibil sã nu te ridici si sã fii remarcat. Cel mai de bun simt gest în situatia de fatã ar fi ca leii, leoaicele, felinele viguroase ale Noului Val sã recunoascã cinstit cã au muscat aiurea într-in moment de rãtãcire. Ar fi o elegantã iesire dintr-un impas mai complicat decât pare. PS Invariabil, mã tot gândesc la Ion Caramitru, la leadershipul sãu ferm (adeseori criticat cu argumente juste) si încercam sã-mi imaginez ce-ar fi fãcut într-o atare situatie de crizã. Doar cã, în timpurile sale, asa ceva ar fi fost de neconceput”, a scris Tudor Giurgiu pe pagina sa de Facebook.

În urmă cu două zile, Mihaela Michailov, dramaturg și critic de artele spectacolului, susținea, tot într-o postare pe Facebook, că, „în artele spectacolului, premiile ar trebui gândite colectiv, date unor colective de cercetare, inovație, creație. Pentru că teatrul e o artă fundamental colectivă”.

Postarea Mihaelei Michailov:

„Discuția despre nominalizările la premiile UNITER e importantă din mai multe puncte de vedere: 1. În ce măsură putem eluda dimensiunea eticii muncii artistice și a non-toxicității raporturilor de putere în echipe, în aprecierea valorică?; 2. Cat de relevante sunt actualele categorii de nominalizări pentru dinamicile actuale din artele performative; 3. Cat de contextuala și dependentă de multipli factori este de fapt mult invocata noțiune de valoare?; 4. Cum funcționează canonul în raport cu premiile și care e rolul situării intr-o zonă în care să nu se re-valideze ce e deja ultra validat?; 5. Cat de problematică este de fapt raportarea la criteriul varstei: să vină tinerii, să dispară bătrânii?

Din punctul meu se vedere, în artele spectacolului, premiile ar trebui gândite colectiv, date unor colective de cercetare, inovație, creație. Pentru că teatrul e o artă fundamental colectivă.”