Scandaloasa desemnare a lui Bogdan Licu la CCR. Și un mare semn de întrebare legat de Iulia Scântei

Bogdan Licu e procurorul teflon. Nu se strică, nu se murdărește, indiferent câte dovezi ale imposturii, lipsei de profesionalism și obedienței politice se strâng în dreptul său. Sunt calitățile care l-au propulsat în vârful ierarhiei procurorilor și, acum, la Curtea Constituțională. Suntem martorii unei noi degradări a actului politic și administrativ de către coaliția PSD-PNL-UDMR. De asemenea, numirea Iuliei Scântei ridică un mare semn de întrebare, dată fiind complicitatea sa politică la cel mai mare tun imobiliar cu terenuri ale statului în „afacerea Romexpo”.

Pe Bogdan Licu, cei care îl cunosc îl caracterizează drept expert în rezolvarea de probleme. Trebuia oprită Kovesi în 2009 din cursa pentru mandatul de procuror general? A rezolvat Licu un aviz negativ la CSM. Era nevoie să fie potolită furia publică în cazul adopției Sorinei? A rezolvat Licu niște cereri rușinoase, respinse pe bandă rulantă de judecători. E nevoie de rezolvat cazul de plagiat al premierului Nicolae Ciucă? Inventează Licu, ca șef de secție, un dosar și oprește de facto ancheta administrativă de la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Și lista serviciilor făcute de Licu poate continua la nesfârșit pe durata fără precedent a funcțiilor deținute la vârful justiției din România.

Nu același lucru se poate spune însă despre performanțele lui profesionale. Un procuror ”fără operă”, fără dosare răsunătoare, fără un parcurs care să justifice ascensiunea lui constantă.

Detalii biografice care pe alți magistrați i-au îngropat nu au avut niciun efect asupra lui Licu. Un adevărat procuror de teflon, de care nu se lipește nici o mizerie. A plagiat fără rușine atât lucrarea de doctorat susținută la Academia SRI, după cum a demonstrat ziarista Emilia Șercan, cât și o carte, potrivit investigației ziaristului Sorin Semeniuc. Nici o pată, cariera lui Licu continuă tot în sus.

Anturajul lui Licu – cel cunoscut public – e și el sulfuros, dar fără consecințe asupra carierei procurorului. A făcut parte din masonerie, dar a refuzat să spună cine l-a recomandat. Și-a vândut în mod straniu două apartamente către nașul Mircea Tudor (el însuși acuzat de corupție și mai târziu cu dosarul clasat) și către un cetățean turc.

Ce-l recomandă, deci, pe Bogdan Licu pentru această funcție? O capacitate supranaturală de a supraviețui tuturor scandalurilor și controverselor l-a transformat într-un combinator redutabil la vârful justiției, cu o mână invizibilă ce l-a ocrotit și urcat treaptă cu treaptă timp de 20 de ani.

Cât despre Iulia Scântei, susținută de PNL pentru CCR, CV-ul ei arată evident mult mai decent. Soldat disciplinat de partid, a urcat treaptă cu treaptă până când a ajuns șefa Comisiei Juridice din Senat. Din opoziție, a luptat cot la cot cu USR împotriva PSD-lui condus de Liviu Dragnea. Dar, când PNL a ajuns la putere, suflul său reformist s-a stins.

Marea pată de pe CV-ul Iuliei Scântei este participarea sa activă la „afacerea Romexpo”, marele tun imobiliar orchestrat de PSD și PNL cu terenuri din patrimoniul statului. Pe scurt, legea prevede ca statul român să cedeze gratuit 46 de hectare de teren în cea mai scumpă zonă din București către Camera de Comerț și Industrie (CCIR). Camera, la rândul său, a anunțat că vrea să ridice pe acest teren un proiect imobiliar uriaș în parteneriat cu grupul Iulius, controlat de omul de afaceri Iulian Dascălu. Dascălu e originar din Iași, la fel ca și Iulia Scântei, care a sprijinit constant proiectul ca senator și șef al Comisiei juridice.

Numirea lui Bogdan Licu și Iuliei Scântei la CCR, cu votul coaliției PSD-PNL-UDMR, garantează practic menținerea Curții Constituționale în rolul de jucător politic, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani.