Scandalul protocolului SRI-Parchet. Se va ajunge la anularea probelor strânse în dosarele penale?

Scandalul iscat după desecretizarea protocolului SRI-Parchet se aprinde, alimentat şi de declaraţiile unor magistraţi sau de acţiunile unor inculpaţi. Atât fostul şef al DNA, Daniel Morar, numit judecător la CCR de fostul preşedinte Traian Băsescu, cât şi judecătoarea Dana Gârbovan, preşedintele unui ONG cu preocupări în lumea Justiţiei, susţin că protocolul conţine prevederi care încalcă legea.

Pe de altă parte, compania de presă Mediafax, deţinută de fostul proprietar al ProTV, Adrian Sârbu, a sesizat Parchetul general cu privire la presupusele aspecte ilegale ale protocolului şi cu privire la semnatarii lui. Sârbu este judecat pentru evaziune fiscală. Aici şi aici.

Din pricina controverselor iscate, deputatul USR Lucian Stanciu Viziteu, membru în comisia parlamentara de control a SRI, a sesizat CSM încă de vinerea trecută, după ce protocolul dintre SRI şi Parchetul general a fost desecretizat şi publicat pe internet.

„Am sesizat CSM pentru ca ei să poată analiza dacă acest protocol prin existenţă sau prin anumite articole ar încălca cumva independenţa Justiţiei”, a declarat atunci deputatul USR.

CSM a anunţat că în sedinţa de miercuri, 4 aprilie 2018, va analiza răspunsurile transmise, la solicitarea Consiliului, de către instituţiile din sistemul judiciar, cu privire la protocoalele încheiate cu serviciile de informaţii.

„În şedinţa Plenului din 20 martie 2018, s-a decis, printre altele, transmiterea unei solicitări către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea, Institutul Naţional al Magistraturii, Şcoala Naţională de Grefieri şi Inspecţia Judiciară, în vederea comunicării Consiliului Superior al Magistraturii, în măsura în care există, a protocoalelor încheiate cu serviciile/structurile de informaţii, începând cu data de 01.01.2005”, arată CSM într-un comunicat de presă.

Ce se întâmplă cu probele strânse în baza acestui protocol

Întrebarea care ne preocupă este mai puţin soarta semnatarilor acestui protocol, denunțat ca fiind ilegal, cât impactul asupra probelor strânse în baza lui în marile dosare penale ale ultimilor ani. G4Media.ro a consultat mai mulţi specialişti în drept cu privire la consecinţele scandalului iscat în jurul protocolului semnat în 2009 de şefii SRI, George Maior şi Florian Coldea şi şefii Parchetului General, Laura Codruţa Kovesi şi Tiberiu Niţu.

Avocata Claudia Postelnicescu spune că numai judecătorii pot decide dacă înlătură probele strânse în baza acestui protocol SRI-Parchet şi că, în mod evident, avocaţii vor solicita acest lucru.

• „Desigur, ca avocat, m-aş prevala de absolut orice probă sau mijloc de probă la îndemână, legal şi util pentru a acoperi interesele clientului meu; în consecinţă, dacă protocolul SRI-DNA este neconstituţional şi încalcă separaţia puterilor în stat şi conceptul de justiţie independentă, l-aş folosi ca argument în dosarele DNA, însă trebuie făcută dovada că, în mod direct şi nemijlocit, s-au folosit probe obţinute neortodox (prin colaborarea SRI-DNA) în acel dosar specific, pentru un inculpat specific sau mai mulţi. Trebuie să existe o legătură de cauzalitate între dosarul în cauză şi dosarele instrumentate de DNA sub acest protocol. De asemenea trebuie convins judecătorul, el este singura instanţă care poate decide dacă e relevant în cauză că a existat acest protocol şi au existat probe obţinute în dosare DNA prin SRI. Dacă un singur judecător din România decide în acest fel, da, abia atunci putem vorbi despre faptul că se deschide calea penalilor să speculeze în interesul lor această informaţie publică şi care trebuia să fie publică de mult. Argumentul unor purişti anti-corupţie, care consideră că nu trebuia făcut public acest protocol pentru că profită penalilor şi avocaţilor lor este la fel de toxic, ba chiar mult mai periculos, decât însăşi existenţa penalilor pentru statul de drept, pentru că subminează exact partea bună a luptei anti-corupţie, şi anume domnia legii, oricând, în orice circumstanţe, fără niciun dubiu, acest protocol SRI-DNA a încălcat legea (Constituţia) şi este toxic pentru o democraţie, extrem de periculos să dai serviciilor secrete atât de multă putere de decizie şi intervenţie în dosare, să transformi justiţia în „câmp tactic” sub privilegiul secretului ce ţine de siguranţa naţională. Jurnaliştii şi persoanele publice care susţin acest lucru au, asumat sau implicit, o agendă care, în numele statului de drept, distruge domnia legii şi independenţa justiţiei”, a explicat avocata Postelnicescu.

Această posibilitate nu este exclusă nici de către avocata Elenina Nicuţ. Ea crede că inculpaţii vor pedala pe faptul că SRI nu era competent să strângă probe în dosarele penale şi vor cere anularea lor.

• „Discuţia privind reanalizarea hotărârilor judecătoreşti definitive de condamnare, pronunţate în dosarele instrumentate/soluţionate în baza Protocolului în cauză, nu este una artificială, fiind posibilă inclusiv o modificare legislativă expresă a Codului de procedură penală în acest sens. Se adaugă o serie de decizii ale Curţii Constituţionale, precum Decizia nr. 802/2017, Decizia nr. 304/2017 sau Decizia nr. 51/2016, care oricum se aplică atât dosarelor nesoluţionate încă definitiv, dar şi celor care ar putea fi rejudecate”, spune Elenina Nicuţ.

Adrian Toni Neacşu, un alt avocat – chiar al Bombonicăi Prodana fostă Dragnea, fost judecător membru CSM condamnat la un an cu suspendare pentru fraudă privind plata orelor suplimentare ca membru al Consiliului – a explicat la Antena 3 că, în opinia lui, protocolul SRI-Parchet va conduce la revizuirea sentinţelor deja pronunţate pe baza probelor strânse conform acetsui protocol de colaborare.

• „Protocolul este un dezastru. M-am luat cu mâinile de cap. Sunt foarte multe nereguli. În primul rând, referirea din capul acestui protocol la câteva hotărâri ale CSAT prin care s-au dat atribuţii nelegale SRI. Şi mă refer la extinderea unor infracţiuni de corupţie sau evaziune fiscală ca fiind în sfera care ar putea aduce atingere siguranţei naţionale. În al doilea rând, articolul 2 privind domeniul cooperării, pe lângă infracţiunile care aduc atingere securităţii naţionale, sunt adăugate o serie de infracţiuni şi anume infracţiunile grave. Acestea pot să însemne aproape toate celelalte infracţiuni. În 2009, prin infracţiune gravă se înţelegea orice infracţiune care prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani. Pe de altă parte, cadrul strict la care ei trebuiau să se raporteze atunci când stabileau competenţele SRI era strict Legea 51/1991 privind securitatea naţională a României. CSAT când a lărgit aceste atribuţii ale SRI, s-a comportat ca un legiuitor din umbră. Vor trebui verificate toate dosarele care au fost lucrate în baza acestui protocol, pentru a se vedea cât de grav s-au încălcat drepturile fundamentale, Codul de procedură penală, Constituţia”, a explicat avocatul Neacşu la Antena3.

Există însă opinii în rândul magistraţilor sau jurnaliştilor specializaţi în chestiuni juridice potrivit cărora probele stânse în baza acestui protocol nu vor fi afectate. Jurnalistul Liviu Avram a explicat ca protocolul semnat în 2009 a fost desfiinţat în 2016 printr-o decizie a CCR.

„Ilegal ar fi doar dacă acest protocol ar continua să fie folosit după decizia Curţii din februarie 2016. Cel puţin în chestiunile care ne dor pe noi, corupţia, era foarte eficient”, a explicat Liviu Avram.

Un înalt magistrat, care a dorit să îşi păstreze anonimatul din motive de protecţie a poziţiei sale în dosarele pe care le va judeca, crede că, în mod evident, inculpaţii şi avocaţii lor vor încerca să folosească acest scandal iscat în jurul protocolului SRI-Parchet ca să ceară anularea probelor.

„Dar cum (să fie anulate probele – n.r.)? Cine declară protocolul ilegal? Cine stabileşte în concret dacă a avut un efect într-o cauză dată?”, s-a întrebat magistratul.

Ce spune un judecator de Înaltă Curte despre validitatea probelor obţinute de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională (MSN)

Relevant în acest sens este motivarea Înaltei Curţi privind decizia de restituire la DIICOT a dosarului Romgaz. Judecătoarea Ioana Ilie a anulat mai multe interceptări din dosar pentru că DIICOT nu a cerut şi obţinut, până la momentul sesizării instanţei de judecată, declasificarea autorizaţiilor ICCJ de emitere a mandatelor de siguranţă naţională. Însă, judecătoarea a respins cererile apărării cu privire la interceptările obţinute de SRI pe mandate de siguranță naționalp (MSN), acolo unde DIICOT a putut arăta autorizaţiile de emitere a mandatului.

Judecătoarea explică tehnic, în detaliu, de ce probele obţinute de SRI şi folosite de DIICOT în dosarul penal sunt valide. Ea face distincţie între probele obţinute de SRI în baza mandatelor de supraveghere tehnică (MST) şi probele obţinute de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională (MSN). În urmă cu 2 ani, în februarie 2016, CCR a decis că SRI nu mai poate ajuta parchetele să fac probe în doarele obişnuite, adică nu mai poate ajuta procurorii să pună în aplicare MST-urile. În schimb, CCR a permis SRI să strângă probe prin MSN. Vezi mai jos fragmente din motivarea judecătoarei de Înală Curte, Ioana Ilie.

Care sunt legile care reglementează mandatele de siguranţă naţională (MSN)

„Mandatele pe siguranţă naţională (…) au fost emise în temeiul Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, a Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi a Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, acte normative care au suferit anumite modificări de-a lungul timpului, ultimele prin O.U.G. nr. 78/2016 (Legea nr. 535/2004), O.U.G. nr. 6/2006 (Legea nr. 14/1992), respectiv Legea nr. 2/2016 (Legea nr. 51/1991)”, arată judecătoarea Ilie.

Cum se emit mandatele de siguranţă naţională (MSN)

„Conform art. 20 din Legea nr. 535/2004, ameninţările la adresa securităţii naţionale a României, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, constituie temeiul legal pentru a se propune procurorului de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în cazuri justificate, să solicite autorizarea efectuării unor activităţi în scopul culegerii de informaţii, printre care şi interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor, iar, potrivit art. 21 din acelaşi act normativ, în cazul în care se constată că propunerea este întemeiată şi sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicită autorizarea de la preşedintele instanţei supreme.

Judecătorii anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi, dacă apreciază solicitarea ca fiind justificată, o admit, prin încheiere motivată, pronunţată în cameră de consiliu, emiţând un mandat care trebuie să cuprindă categoriile de comunicaţii care pot fi interceptate, categoriile de informaţii, documente sau obiecte care pot fi obţinute;

datele de identitate ale persoanei ale cărei comunicaţii trebuie interceptate sau care se află în posesia datelor, informaţiilor ori obiectelor ce trebuie obţinute, dacă sunt cunoscute: descrierea generală a locului în care urmează a fi executat mandatul; organul împuternicit cu executarea; durata de valabilitate a mandatului, fără ca aceasta să poată depăşi 6 luni, cu posibilitatea prelungirii în cazuri întemeiate, conform aceleiaşi proceduri ca la autorizare, pe o perioadă de cel mult 3 luni pentru fiecare prelungire”, arată magistratul.

Legislaţia respectă drepturile fundamentale ocrotite de CEDO, spune judecătoarea

„Dispoziţiile art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 535/2004 sunt similare celor ale art. 911 C.pr.pen. (1968) şi răspund exigenţelor stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte garanţiile respectării art. 8 din Convenţie, şi anume indicarea categoriilor de infracţiuni care pot justifica instituirea măsurilor de supraveghere, a organului competent să le solicite şi, respectiv, să le dispună şi a actelor procedurale pe care acesta trebuie să le emită (încheiere motivată şi mandat prin care autorizează efectuarea activităţilor propuse), precum şi fixarea limitelor şi a duratei desfăşurării interceptării, cu posibilitatea prelungirii măsurii, în cazul în care sunt respectate aceleaşi condiţii prevăzute pentru încuviinţarea ei.

Deopotrivă, este asigurat controlul a priori, din moment ce, înainte de a fi înaintate Înaltei Curţi, solicitările Serviciului Român de Informaţii sunt verificate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorii desemnaţi în acest scop de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (care le pot admite sau respinge, potrivit art. 21 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 535/2004), dar şi controlul a posteriori, ce poate fi realizat, din perspectiva legalităţii, în procedura camerei preliminare, iar din punctul de vedere al temeiniciei, în etapa cercetării judecătoreşti”, a explicat judecătoarea.

SRI e obligat să sesizeze Parchetul când constată comiterea unor infracţiuni în procesul de colectare a informaţiilor prin MSN

„Respectivele interceptări şi înregistrări au stat la baza sesizării din oficiu a organelor judiciare, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 şi art. 13 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 508/2004, care stabileau obligativitatea comunicării informaţiilor din domeniul siguranţei naţionale ce priveau săvârşirea unei infracţiuni organelor de urmărire penală competente (inclusiv D.I.I.C.O.T.) (…)

Nu poate fi reţinut ca motiv de nelegalitate a interceptărilor şi înregistrărilor faptul că, la momentul autorizării lor de către judecătorul abilitat din cadrul Înaltei Curţi, organele judiciare nu fuseseră încă sesizate cu săvârşirea de către persoanele interceptate a unor infracţiuni, nefiind, astfel, înregistrat niciun dosar penal pe rolul acestora, având în vedere că, aşa cum s-a arătat anterior, măsurile de supraveghere încuviinţate de instanţa supremă au fost utilizate în cadrul activităţilor specifice de culegere de informaţii realizate de organul de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale care, în condiţiile art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991, urma să comunice datele astfel obţinute organelor de urmărire penală, dacă priveau săvârşirea unor infracţiuni”.

Probele obţinute de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională (MSN) sunt valide, arată judecătoarea

• „Astfel, deşi art. 13 din Legea nr. 14/1992 instituie interdicţia organelor Serviciului Român de Informaţii de a efectua acte de cercetare penală, potrivit art. 11 coroborat cu art. 9 şi art. 10 din acelaşi act normativ, verificările şi activităţile autorizate în conformitate cu legea siguranţei naţionale se consemnează în acte de constatare care, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, pot constitui mijloace de probă. Or, în cauză, după punerea în aplicare a mandatelor pe siguranţă naţională, Serviciul Român de Informaţii a întocmit notele de transcriere a comunicaţiilor, ce au fost înaintate parchetului (fila 241 vol. 15 d.u.p.), iar, ulterior, s-a procedat la valorificarea rezultatului măsurilor de supraveghere tehnică cu respectarea dispoziţiilor art. 911 alin. 1 şi 3 C.pr.pen. (1968), întocmindu-se de către procuror procesele verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice şi a celorlalte comunicări, care constituie mijloace de probă în condiţiile legii.”

Potrivit judecătoarei, rămân valide şi probele obţinute de SRI pentru Justiţie pe mandat de supraveghere tehnică (MST) înainte de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noilor coduri penale

• „În acest sens, se impune a fi menţionat şi faptul că efectele deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of., Partea I, nr. 190/14.03.2016, nu pot fi extinse în privinţa interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice şi a altor comunicări autorizate în condiţiile Legii nr. 51/1991 sau ale art. 911 şi urm. C.pr.pen.(1968), întrucât sub incidenţa acestei hotărâri intră doar punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică dispuse în baza noii codificări procesual penale, adică cele încuviinţate începând cu 1 februarie 2014, având în vedere că instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea sintagmei „ori alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. 1 din Codul de procedură penală în vigoare”, arată judecătoarea Ioana Ilie. (Notă: Intertitlurile aparţin redacţiei G4Media.ro)

Context. Protocolul dintre SRI şi Parchetul general a fost desecretizat şi publicat vineri pe site-urile celor 2 instituţii. Documentul conţine detalii tehnice despre colaborarea SRI-Parchet, printre care şi formarea de echipe mixte de anchetă. Cea mai controversată prevedere e legată de faptul că Parchetul trebuia să informeze SRI cu privire la modul în care gestiona informaţia primită. Protocolul SRI – Parchet a fost semnat în 2009 de procurorul general, Laura Codruța Kovesi, şi directorul SRI, George Maior. Desecretizarea s-a făcut după ce a fost cerută atât de către ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, cât şi de premierul Viorica Dăncilă.