Scenariile de lucru în criza politică. Cine va deconta dezastrul produs de PSD și ALDE

Separeurile din restaurantele de lux și sediile partidelor sunt scena negocierilor febrile dintre politicieni după criza guvernamentală declanșată de ALDE. Ieșirea lui Tăriceanu din guvern și întărirea poziției de jucător a lui Ponta schimbă datele jocului politic și deschid multiple opțiuni pentru toate partidele. În prag de prezidențiale, Iohannis, PNL, USR și PLUS au o dilemă majoră: cum să scape România de guvernarea PSD, dar să nu-și compromită șansele la cele trei alegeri decisive din 2019 și 2020.

Ce urmează? După ieșirea ALDE din guvern, PSD e obligat să meargă în următoarele 45 de zile în Parlament pentru votul de încredere cerut de articolul 85 din Constituție în situația schimbării compoziției politice. Ce efecte are o eventuală pierdere a votului de încredere? Victor Ponta a declarat că situația ar duce automat la demiterea guvernului, dar Ludovic Orban l-a contrazis. Într-adevăr, Constituția nu prevede demiterea automată a guvernului. În acest scenariu, Opoziția ar putea sesiza CCR, ceea ce ar prelungi criza politica.

O altă opțiune e moțiunea de cenzură, promisă apăsat de PNL chiar în ziua ieșirii ALDE de la guvernare. PNL a reacționat rapid atunci pentru a respinge orice acuzație de înțelegere (tacită sau nu) cu PSD. Din momentul declanșării procedurilor pentru depunerea moțiunii de cenzură apar următoarele opțiuni:

1. Alegeri anticipate (cerute apăsat de USR și PLUS, dorite și de PNL și Iohannis). Extrem de greu de realizat din cauza opoziției tuturor celorlalte partide, dar și a acelor parlamentari din opoziție care nu doresc să-și încheie mandatul mai repede cu un an. Ar însemna picarea a trei guverne consecutiv. Nu s-a întâmplat niciodată. E posibil ca președintele Iohannis să le ceară apăsat în aceste zile.

2. Viorica Dăncilă renunță la candidatura la prezidențiale și PSD îl susține pe Mircea Diaconu, pentru ca ALDE și Pro România să refuze votarea moțiunii de cenzură inițiate de PNL și USR. Greu de realizat, Dăncilă și baronii PSD vor o candidatură proprie a partidului. Pe de altă parte, s-au văzut la Congresul de sâmbătă lipsa de entuziasm, demobilizarea și neîncrederea pesediștilor în șansele propriului candidat de a ajunge măcar în turul doi.

3. Moțiunea de cenzură trece și se formează o majoritate guvernamentală în jurul PNL, cu Pro România, UDMR, ALDE. Ar fi un risc major pentru PNL în cele două luni rămase până la prezendențiale: partidul ar prelua o moștenire catastrofală de la PSD, iar cu Ponta și Tăriceanu în guvern nu ar putea trece aproape nicio măsură cerută de electoratul anti-PSD. Altfel spus, PNL riscă să deconteze în plină campanie o factură care nu îi aparține.

4. Moțiunea de cenzură trece și PNL formează singur guvernul, cu sprijin parlamentar de la restul forțelor non-PSD. Greu de crezut că Ponta și Tăriceanu ar accepta un asemenea scenariu, din care nu ar avea nimic de câștigat. Și pentru PNL ar fi risc de compromitere, dar dacă ar putea rezolva rapid câteva cerințe ale electoratului (vot în două tururi la primari, desființarea Secției speciale pentru magistrați etc) ar avea de câștigat masiv prin accesul la resurse.

5. Moțiunea de cenzură trece și se formează o nouă majoritate pe stânga: PSD (fără Dăncilă în guvern) – Pro România și ALDE. E ceea ce își doresc cel mai mult Ponta și Tăriceanu, iar baronii PSD ar putea fi și ei convinși că e soluția cea mai bună pentru a nu fi decuplați de la resurse. Marele semn de întrebare e legat de decizia președintelui Iohannis: în ce măsură ar accepta să numească un premier emanat de o asemenea majoritate, fie el și fără o conotație negativă evidentă (precum soluția des evocat Sorin Câmpeanu)? Daunele de imagine pentru Iohannis, aflat în plină campanie electorală, ar putea fi majore, iar Alianța USR PLUS ar sancționa politic desemnarea încă unui premier girat (și) de PSD.

6. Moțiunea de cenzură trece, dar calendarul politic (desemnarea unui nou premier) va fi împins până după alegerile prezidențiale. În acest caz, opțiunile se schimbă radical.

Nu este exclusă însă o altă dezvoltare a situației politice: fie apariția unei lebede negre, un eveniment neașteptat cu impact social major, fie o soluție de compromis între principalii jucători politici.

Cu un electorat care a semnalat clar în 26 mai, la alegeri și referendum, că respinge politicile PSD-ALDE, întrebarea principală e următoarea: cum poate fi scos PSD de la guvernare cu cât mai puține riscuri pentru jucătorii anti-PSD. Atât Iohannis, cât și PNL, USR și PLUS se tem de precedentul 2016, când guvernul Cioloș a fost torpilat de lipsa majorității în Parlament și de șicanele PSD-iștilor din eșaloanele 2 și 3 ale puterii. Iar rezultatul a fost cel știut: după un an de stat în opoziție, PSD a revenit la putere cu un scor istoric.

Iată, pe scurt, principalele obiective de moment ale partidelor:

PSD: menținerea la guvernare și organizarea alegerilor locale. Pierderea guvernării ar însemna un exod masiv de parlamentari și aleși locali către alte partide. Exclude anticipatele.

PNL: capitalizarea crizei PSD și eventuala cuplare la resurse. Intrarea la guvernare înainte de prezidențiale ar putea fi o soluție, deși are riscuri majore – decontarea situației economice dificile provocate de PSD și ALDE. Eventuala intrare la guvernare ar avea avantajul conectării la resurse înainte de alegerile locale, precum și posibilitatea de a puncta electoral decisiv prin schimbarea unor legi controversate (alegerea primarilor într-un tur, modificările din justiție, Secția specială pentru magistrați, privilegiile pentru baronii locali etc). Vrea anticipate.

USR (în alianță cu PLUS, dar acum doar USR e partid parlamentar): Alianța a spus clar că nu vrea să intre la guvernare decât după alegerile parlamentare sau prin anticipate. USR și PLUS resping complet posibilitatea de intra la guvernare fără un mandat clar de patru ani de la alegători, conștientă de riscul de a deconta moștenirea PSD – ALDE. Vrea anticipate.

Pro România: Pentru Victor Ponta, intrarea la guvernare e esențială acum. Pro România are nevoie de accesul la resurse ca de aer, pentru a-și construi rețeaua în teritoriu și pentru a atrage cât mai mulți PSD-iști în Parlament sau în teritoriu. Nu vrea anticipate.

ALDE: Tăriceanu vrea să-și asigure supraviețuirea în 2020 la parlamentare. Pentru asta ar fi de acord și să rămână într-o semi-opoziție la PSD (miniștrii și secretarii de stat ieșiți din guvern, dar păstrați oamenii din eșaloanele inferioare și conservate majoritățile din consiliile locale și județene cu PSD), dar și să intre într-un guvern mai larg alături de Pro România și PSD, cu un alt premier și altă structură. Exclude anticipate.

UDMR: Partidul lui Kelemen Hunor vrea distanțarea cât mai mare de PSD, pentru a șterge impresia deplorabilă lăsată timp de trei ani, cât a cauționat atacurile anti-justiție ale lui Dragnea. Nu-i exclus însă ca UDMR să acorde din umbră sprijin pentru un guvern minoritar, la schimb cu avantaje politice. Un alt obiectiv major al UDMR e păstrarea votului pentru primari într-un singur tur. Nu vrea anticipate.

PMP: Partidul lui Băsescu ar fi de acord cu intrarea la guvernare într-un guvern de dreapta, dar a coabitat fără probleme cu PSD din spatele scenei și ar face o nouă înțelegere subterană oricând. Miza e accesul la resurse în vederea localelor. Nu e clar cum se poziționează față de anticipate.