Schimbare majoră în cultura muncii din SUA: americanilor nu le mai pasă atât de mult de muncă după pandemie

Pandemia Covid a slăbit influența pe care locul de muncă o avea asupra psihicului americanilor, arată o analiză The Wall Street Journal, care a agregat date statistice și informații de la departamentele de resurse umane ale companiilor.

Natura muncii s-a schimbat profund. Cariera și munca nu mai sunt nici pe departe la fel de centrale în viața americanilor. Aceștia își doresc mai mult timp pentru familiile lor și pentru ei înșiși și mai multă flexibilitate în ceea ce privește când, unde și cum lucrează, arată WSJ.

Și asta chiar dacă aparențele nu indică mari schimbări: rata șomajului este la fel de scăzută ca înainte de pandemie, ponderea adulților în forța de muncă este la fel de mare, iar salariile cresc aproximativ în același ritm după inflație.

Impactul acestei schimbări poate fi deja observat pe scară largă. Un prim semnal: lipsa cronică de angajați pentru joburile care necesită muncă în persoană sau un program fix. Acest lucru a modificat poziția de negociere a angajatorilor și a angajaților – forțându-i pe angajatori să se adapteze, nu doar plătind mai mult, ci și acordând prioritate calității vieții în ofertele de muncă. În cazul în care șomajul crește însă, o parte din pârghiile nou apărute ale angajaților s-ar putea evapora.

Dar unele dintre schimbări vor rezista. Câștigurile creșterii economice sunt împărțite între capital și muncă, angajații primind aceste câștiguri și sub formă de facilități: mai puține ore de lucru, mai multe beneficii, condiții de muncă mai sigure și mai plăcute. Aceste facilități sunt din ce în ce mai mult în centrul pieței muncii din SUA.

La fel ca războaiele pe care le-au trăit generațiile anterioare, pandemia a fost o piatră de hotar în evoluția locului de muncă, modelând atât viața, cât și mijloacele de trai ale generației de astăzi.

În primul rând, Covid-19 a afectat capacitatea a milioane de oameni de a munci, ucigându-i sau îmbolnăvindu-i sau forțându-i să se retragă din câmpul muncii pentru a evita virusul sau pentru a avea grijă de membrii familiei. În al doilea rând, a mutat zeci de milioane de lucrători de la locurile de muncă fizice la cele virtuale.

În 2017, 24% dintre respondenții la un sondaj Pew au declarat că locul de muncă sau ocupația lor era foarte importantă pentru identitatea lor. În 2021, doar 17% au făcut acest lucru.

Nu este vorba de faptul că oamenii își urăsc locurile de muncă sau șefii; satisfacția generală față de locul de muncă rămâne destul de ridicată. E un alt tip de schimbare: pentru mulți americani, alte lucruri sunt mai importante decât munca.

Angajații sunt mai dispuși să își ia zilele de concediu care li se cuvin, o zi de concediu medical atunci când sunt bolnavi, o zi de concediu pentru sănătate mintală atunci când sunt stresați și toate concediile pentru creșterea copilului pe care le oferă angajatorii lor, din ce în ce mai înțelegători.

Și aceste modificări nu țin doar de intrarea Generației Z în producție, arată WSJ. Economistul Yongseok Shin de la Universitatea Washington din St. Louis și doi colegi au constatat că oferta de forță de muncă a scăzut brusc după pandemie, prin participarea mai scăzută la forța de muncă, iar cei care încă se află în câmpul muncii lucrează mai puține ore.

Participarea la forța de muncă și-a revenit acum în mare parte, la fel ca și orele de muncă pentru femei. Bărbații, însă, au lucrat cu 30 de ore mai puțin anul trecut decât în 2019, iar scăderea a fost concentrată în rândul absolvenților de facultate cu venituri superioare.

„Odată cu pandemia, îți dai seama: „Mă epuizez, vreau un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată””, a spus Shin. „Dacă ești singurul care încearcă să facă acest lucru, îți faci griji că nu vei fi lăsat pe dinafară la promovări și bonusuri. Dar cu șocul comun al pandemiei, dacă îți dai seama că toată lumea din jur face același lucru, inclusiv șeful tău, te simți mai confortabil în legătură cu reducerea orelor și cu restabilirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată.”