Schimbarea numelui străzii Ion Antonescu e o chestiune de legalitate, nu de oportunitate

O știre aparent anodină publicată recent de G4Media a provocat o dezbatere publică animată și a redeschis chestiunea asumării trecutului recent al României, dar mai ales a respectării legii.

Consiliul local al comunei 1 Decembrie, din județul Ilfov, la sud de București, a votat cu majoritatea compusă din nouă consilieri aparținând Partidului Național Liberal schimbarea numelui străzii Ion Antonescu.

Apărea menționat faptul că și la Constanța este o stradă cu același nume, iar primarul acelui oraș, Vergil Chițac, declara că că în jurul figurii și rolului jucat de Ion Antonescu în istoria României există ”evaluări diverse, chiar contradictorii, polemici și controverse”.

Primarul Chițac a invocat apoi rolul pe care mediile academice și istoricii din Constanța ar trebui să îl aibă în vederea unui verdict cu privire la schimbarea numelui străzii, pentru a evita ”abordările amatoriste”.

Intervenția sa a provocat reacții critice din partea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, a Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România și a ambasadorului Statului Israel la București, David Șaranga.

Ambasadorul Șaranga a reamintit rolul negativ jucat de Antonescu în timpul Holocaustului din România și l-a invitat pe primarul Chițac să viziteze Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim “pentru o cunoaștere aprofundată a atrocităților comi,se la ordinul lui Ion Antonescu împotriva evreilor din România”.

Primarul Chițac a revenit cu precizări în ultima dintre intervențiile sale spunând că strada Ion Antonescu a primit acest nume în anul 2000, înaintea adoptării Ordonanței de Urgență 31/2002 care interzicea numirea străzilor după fostul dictator fascist al României.

“S-a speculat în presă că aș încălca legea, făcându-se trimitere la art. 9, alin. (1), al Legii nr. 217 din 23 iulie 2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002, potrivit căruia ‘Se interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, piețe, parcuri sau altor locuri publice.”

Eu nu am încălcat sub nici o formă această lege, pentru că nu am atribuit nici un nume din această categorie străzilor din municipiu.” spunea primarul Chițac într-un comunicat publicat pe pagina de Facebook a primăriei Constanța.

Tehnic, el ar putea avea dreptate, mai ales că nu a devenit primar decât în urma alegerilor din 27 septembrie 2020. Dar asta nu înseamnă că a tolera o ilegalitate nu devine ea însăși o ilegalitate.

Institutul Wiesel a sesizat primăria Constanța cu privire la menținerea în mod ilegal a numelui străzii Ion Antonescu încă din 2014, dar iată că doar intervenția ambasadorului unei țări la București, în speță al Israelului, a trezit municipalitatea Constanța la faptul că de 18 ani se comite o ilegalitate sub jurisdicția sa.

Legea este încălcată de 18 ani

Motivarea schimbării numelui străzii Ion Antonescu nu este una de oportunitate, deși este clar că a menține numele unui dictator fascist responsabil potrivit Raportului Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, document oficial al statului român, de moartea a 280 – 380 mii de evrei și 11 mii de romi în perioada 1940 -1944 nu este oportun într-o țară membru al Uniunii Europene și NATO.

Ion Antonescu se face responsabil de moartea a peste un sfert de milion de evrei (foto: Muzeul Holocaustului, Washington)

A atribui și a menține numele Ion Antonescu pentru o stradă este ilegal, potrivit art. 13 (1) al OUG 31/2002.
Iar pentru cei care spun că Ion Antonescu a fost condamnat în 1946 de Tribunalul Poporului la ordinul lui Stalin, ale cărui trupe ocupau România la ora aceea, trebuie spus că un astfel de caz nu a fost izolat.

Aceeași soartă au avut-o lideri ai unor state aliate sau ocupate de Germania nazistă: Ferenc Szalasi în Ungaria, Jozef Tiso în Slovacia, Ante Pavelic (condamnat în contumacie) în Croația, dar și Pierre Laval în Franța (unde a fost condamnat la moarte și mareșalul Philippe Petain, dar sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață) sau Vidkun Quisling în Norvegia, ultimele două țări fiind democrații occidentale unde trupele sovietice nu erau prezente la momentul procesului.

Mai mult, în anul 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat decizia Tribunalului Poporului din 1946 prin care Ion Antonescu, printre alții, fusese găsit vinovat și condamnat la moarte pentru crime de război și crime împotriva umanității.

ICCJ nu a acționat sub presiunea unui stat totalitar, în condiții de ocupație militară, așa cum s-a întâmplat în 1946 cu Tribunalul Poporului și dacă se contestă și decizia celei mai înalte instanțe de judecată din România în condiții de democrație, atunci prin excludere se dă legitimitate și este exonerat regimul Antonescu pentru actele sale de genocid.

Cert este un lucru: a da și a păstra numele Ion Antonescu unei străzi din România este ilegal din anul 2002 și nu este o chestiune de oportunitate istorică sau politică.

Prin coincidență, primarul Chițac aparține aceluiași partid ca și consilierii locali de la 1 Decembrie care au votat schimbarea numelui străzii Ion Antonescu. Și că tot e vorba de comuna 1 Decembrie, coincidența face ca acolo să se afle singura stradă din România cu numele Regina Elena.

Foarte puțin știu că Regina Elena, mama Regelui Mihai, a fost decorată post-mortem în 1993 de Yad Vashem cu titlul Dreaptă între Popoare pentru rolul ei în salvarea de la deportare de către Ion Antonescu a evreilor din Regat și Sudul Transilvaniei, o intenție pe care dictatorul fascist al României a avut-o în vara anului 1942, dar la care a renunțat ulterior, inclusiv datorită demersurilor Reginei Mamă care a amenințat că părăsește țara dacă această intenție de deportare va fi pusă în practică.

Iată un nume semnificativ pentru primarul Chițac pentru renumirea străzii Ion Antonescu, dacă și când acesta se va decide să urmeze exemplul colegilor săi de partid de la 1 Decembrie și să propună consiliului local Constanța reintrarea în legalitate după 18 ani.