G4Media.ro

Scriitoarea Ioana Nicolaie, profesor de Limba română, despre predarea online: „Un profesor…

Ioana Nicolaie / Foto: Arhiva personala

Scriitoarea Ioana Nicolaie, profesor de Limba română, despre predarea online: „Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda”

Mutarea orelor din sala de clasă, în online a fost cea mai abruptă măsură luată în ultimii ani în sistemele de învățământ din toată lumea, cu atât mai mult în România, unde adaptarea școlii la vremurile în care trăim se face foarte lent sau deloc. Odată cu pandemia de coronavirus, am văzut o accentuare a discriminării dintre urban și rural, unde accesul la educație nu este același.

La fel s-a văzut și diferența dintre dotările școlilor de stat față de cele private. Nu în ultimul rând, și foarte important, s-a văzut diferența dintre generațiile de profesori și gradul lor de motivare și adaptabilitate într-o situație de criză. Pentru a înțelege mai bine prin ce au trecut profesorii care au trebuit să „inventeze un alt mod de a preda” practic peste noapte, Edupedu.ro a stat de vorbă cu scriitoarea Ioana Nicolaie, care predă Limba română la Școala Germană Hermann Oberth din Ilfov. Aceasta ne-a povestit experiența sa și cât de greu este să menții atenția elevilor printr-un ecran, să le transmiți informația ca și cum ar fi în clasă și, în același timp, să faci experiența aceasta cât mai umană posibil, în special într-un context social în care domnește frica și incertitudinea.

„Pe ecran și prin microfon, dispar gesturile sau tonul pe care-l folosim atunci când comunicăm direct cu o persoană față în față, mimica aceasta specifică și comportamentul nu rămâne și în comunicarea virtuală. Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda, pentru că nu mai are varianta clasică”, a explicat Ioana Nicolaie.

Gândurile și concluziile scriitoarei după experiența celui de-al doilea semestru școlar în 2020:

„A fost foarte interesant la început, a fost o schimbare de paradigmă. În momentul în care am aflat că nu ne mai putem întoarce la școală, ne-am organizat imediat, am făcut training-uri și am reușit să aflăm foarte repede, în patru-cinci zile, ce avem de făcut. Astfel, am reușit să revenim online la școală.

La început ne-am bucurat că putem socializa și comunica și mai ales că ne putem ține lecțiile. Nu am vrut să ne pierdem anul, a fost foarte important să ne ducem misiunea până capăt. Am avut de terminat o materie și nu am vrut să facem niciun compromis, gândul că va veni următorul an școlar și că va trebui să recuperăm lucruri pierdute nu a fost pe placul nostru. Ne-am făcut treaba până la urmă, dar cu acest tip de organizare și fără să avem în momentul acela o directivă care să vină de la minister, era perioada inițială de confuzie, de stres îngrozitor, totul era ciudat, era o perioadă de frică. Să nu uităm că prima lună a fost luna spaimei, toată lumea a fost înfricoșată, am stat în casă.”

 

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

12 comentarii

  1. Articol bun , responsabil ! Si necesar !

  2. Chiar daca iarna nu-i ca vara sau chiar daca este bine sa iti faci -vara sanie si iarna car – si chiar daca am fi nevoiti sa apucam – taurul de coarne -precum nemuritorul Ursus salvatorul Ligiei personajul de legenda din romanul lui Henryk Sienkiewicz- Quovadis – , tot nu razbim , daca nu ne punem cu totii la aceiasi masa si facem pace , fie ea – cu chiu cu vai – acceptata de noi toti .Unii vor- la bal, altii la spital – si ca sa respectam pe toata lumea , poate ar fi cazul -sa schimbam macazul – si sa ne reorientam spre viitorul modalitatilor noastre de a invata. Pandemia – bate-o vina – nu vrea sa plece – si cum inca -habar nu avem -ce este si ce face – ar fi mai bine sa respectam zicerea – paza buna trece primejdia rea -si sa mai sedem acasa – o tiruca de vreme – cu nelipsitul calculator in fata ochilor , ca doara nu om merge la clasa -sa dea napasta peste vreunul dintre copii nostri -tocmai acum cind – nu am sarit inca hopul – . Cea mai mica intimplare ce aduce un necaz si cum – necazul nu vine niciodata de unul singur – orisice infectare goleste degraba clasele de cursanti si sperie lumea mai ceva ca- bomba atomica – aia a lui Oppenheimer . Asa ca sedeti dragi – fii si fice- in fundul vostru – si mai va jucati cu tabletele cele inca nedate de guvernul -aici de fata – si – va mai hliziti- unii la altii , pina ce timpurile, ce va sa vina , vor alunga covidul , mai ceva ca balenele ucigase bancurile speriate de pesti . Cit despre pretul platit, la modul abstract , de copiii ce nu vor incepe la fix anul scolar , sa nu uitam cit de mult le place vacanta – cea venita – cu trenul din Franta- iar daca pandemia o mai tine mult asa poate si finalul cimiliturii – cel cu darimarea scolilor – sa fie parte a unui adevar viitor . Lasind glumitele la o parte , cineva in toata acesta punere in scena are o raspundere ce chiar este uneori de refuzat . Cine plateste -oalele sparte- daca se intimpla – doamne feri – vreo tragedie chiar acolo in salile de clasa ? Are cineva vreun raspuns sau isi asuma cineva in vreun anume fel posibila aparitie a unei astfel de o intimplari , ca sa nu mai zic necunoscutul unei situatii de acest fel ce poate produce si pagube colaterale , ca parte a unei legi sau decizii guvernamentale ? Eu unul nu cred ca cineva poate face asta si atunci solutia este una singura , acasa impreuna cu cele mai bune cursuri ce se gasesc online .O neintelegere cuprinde mintea unora dintre noi si ne arata imposibilitatea copilului de a sta acasa sau imposibilitatea de a nu merge la scoala in formatul clasic .Chiar nu este momentul sa spunem asta . Pentru o perioda de timp ,perioda ce cuprinde existenta acestei pandemii (n.b.: suntem intr-o stare decretata de OMS numita PANDEMIE)trebuie , ba chiar este absolut necesar, sa ne modificam intelegerea si sa acceptam invatamintul online . Dupa ce necazul covid 19 se va fi redus drastic sau va fi gasita o forma sigura de protectie , prevenire ,sau inlaturare totala a efectelor acestui virus ,ne putem intoarce fericiti la clasa . Pina atunci nu ne putem juca cu sanatatea nimanui . Cel mai mic accident ,provenit ce parte a efectelor coronavirusului ,produce tragedii si complica enorm lucrurile .Nu este de joaca .

  3. Este corect ca o perioada (sa speram cit mai scurta de vreme )sa acceptatam invatamintul online . Dupa ce covid 19 dispare ne putem intoarce la clasa . Va imaginati ce ar insemna ca un coleg sa provoace infectarea colegilor sau un profesor sa faca acelasi lucru si urmarile sa fie tragice . Nici nu vreau sa ma gindesc la asa ceva . Poate ar fi chiar bine sa vedem, cu aceasta ocazie, care profesori pot trece in online cu activitatea de predare si care nu . Concurenta ne va arata valoarea unora si non valoarea altora . O vreme sa facem asta ,iar cind situatia medicala ne va permite sa ne intorcem in clasa .

  4. OMS estimează că epidemia de Covid-19 va fi foarte lungă. Tedros Adhanom Ghebreyesus: Este o criză sanitară aşa cum nu vedem decât una pe secol şi efectele sale se vor resimţi în deceniile care vor veni

  5. „…să inventeze un alt mod de a preda”

    Învățământ la distanță există de zeci de ani. Pentru domnia-sa fiind o noutate, consideră că trebuie să inventeze.

    Nu-i nevoie să inventați, doamnă profesoară, este suficient să aplicați metodele de predare și evaluare existente în lumea civilizată. În România învățământul la distanță a fost denigrat în mod constant și inept atât de părinți, cât și de cadrele didactice, fiind considerat „jocuri pe calculator cu x și 0”. Mai ales de către cei înspăimântați de calculator.

    Este momentul ca și profesorii români să învețe (și să-i învețe și pe elevi/studenți) să utilizeze computerul, înțelegând că pot fi cel puțin la fel de performanți ca la învățământul față în față (în realitate posibilitățile de sporire a performanței sunt mai mari).

    • D-na este sotia lui Cartarescu, s-a trezit sa iasa la rampa ca probabil sotului i s-a lasat cu gura amara dupa ce a incercat sa miste putin cu niste comentarii politice.

  6. Invatamantul la distanta exista anterior in cazul elevilor de peste 15 ani. In cazul celor de 6,7 ani care invata scrisul, cititul…..va fi dezastru.

  7. Invatamantul de la distanta a existat, adevarat, intotdeauna, dar ca o alternativa, nicidecum ca o solutie unica. Si sa fim seriosi, cei care suntem cadre didactice, nu a fost niciodata de calitatea si cu rezultatele unui invatamant obisnuit. Si asta oricat de mult ne- am implicat. Dar astazi, asta e, sanatatea inainte de orice! Degeaba incerci toate caile de performanta, daca ce este esential lipseste, adica sanatatea si siguranta. Asa ca nu e cazul sa fortam partea medicala, astazi asistam neputinciosi la dezastrul care creste de la o zi la alta, fara sa intelegem toti ca este consecinta faptului ca am fortat lucrurile. Sa nu implicam copiii si tinerii in inconstienta asta, pana la urma societatea pe ei se bazeaza.

    • Cat de mult v-ati implicat in invatamant la distanta pana anul acesta? Vrajeala de la facultati nu se pune, era doar pentru a primi niste bani suplimentari de la respectivii studenti.

    • Cadre didactice, in vacanta continua din martie, va luați salariile pentru statul acasa, si va mai si plangeti. Nesimtitilor.

  8. Este greu pt profesorii în vârstă care sunt străini de calculator. Avantajul: se elimină stresul cu elevii indisciplinati care veneau la școală doar să se joace.

  9. Învățământul la distanță se face de la un anumit nivel de pregătire. Scrisul si cititul nu se face de la distanță. Ce ziceți, daca un medic s-ar forma profesional de la distanta v-ati da pe mana lui? Personal nu as avea curajul. Toata aceasta nebunie cu învățământul la distanță este ca să ne prostească de mici si sa fim usor de manipulat.