Scrisoare deschisă către Noam Chomsky (și către alți intelectuali care gândesc la fel) cu privire la războiul dintre Rusia și Ucraina/ Demontarea minimalizării sau justificării războiului în 7 puncte

Un grup de patru economiști ucraineni din Statele Unite au adresa o scrisoare deschisă adresată celebrului lingvist și activist politic de stânga, Noam Chomsky, căruia îi dau o replică pentru afirmațiile sale justificatoare sau minimalizatoare la adresa războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

Stimate domnule profesor Chomsky,

Suntem un grup de economiști universitari ucraineni care am fost îndurerați de o serie de interviuri și comentarii recente ale dumneavoastră cu privire la războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Considerăm că opinia dumneavoastră publică în această privință este contraproductivă pentru a pune capăt invaziei rusești nejustificate din Ucraina și tuturor morților și suferințelor pe care aceasta le-a adus în țara noastră.

După ce ne-am familiarizat cu ansamblul interviurilor dumneavoastră pe această temă, am observat mai multe erori recurente în argumentația dumneavoastră. În cele ce urmează, dorim să vă semnalăm aceste tipare, alături de răspunsul nostru succint:

Modelul nr. 1: Negarea integrității suverane a Ucrainei

În interviul acordat lui Jeremy Scahill de la The Intercept din 14 aprilie 2022, ați afirmat: „Adevărul este că Crimeea nu mai este în discuție. S-ar putea să nu ne placă. Se pare că crimeenilor le place”. Dorim să vă aducem în atenție câteva fapte istorice:

În primul rând, anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 a încălcat Memorandumul de la Budapesta (în care a promis să respecte și să protejeze frontierele ucrainene, inclusiv Crimeea), Tratatul de prietenie, parteneriat și cooperare (pe care l-a semnat cu Ucraina în 1997 cu aceleași promisiuni) și, conform ordinului Curții Internaționale de Justiție a ONU, a încălcat dreptul internațional.

În al doilea rând, „Crimeea” nu este o etnie sau un grup coerent de oameni – dar tătarii din Crimeea sunt. Aceștia sunt populația indigenă din Crimeea, care a fost deportată de Stalin în 1944 (și a putut să se întoarcă acasă doar după ce URSS s-a destrămat) și a fost forțată să fugă din nou în 2014, când Rusia a ocupat Crimeea. Dintre cei care au rămas, zeci au fost persecutați, închiși pe baza unor acuzații false și au dispărut, probabil morți.

În al treilea rând, dacă prin „a vă plăcea” vă referiți la rezultatul „referendumului” din Crimeea din 16 martie 2014, vă rugăm să rețineți că acest „referendum” a fost organizat sub amenințarea armelor și a fost declarat invalid de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. În același timp, majoritatea alegătorilor din Crimeea au susținut independența Ucrainei în 1991.

Modelul nr. 2: Tratarea Ucrainei ca pe un pion american pe o tablă de șah geopolitică

Fie voit sau fără voie, interviurile dumneavoastră insinuează că ucrainenii se luptă cu rușii pentru că SUA i-a instigat să facă acest lucru, că Euromaidanul s-a întâmplat pentru că SUA a încercat să detașeze Ucraina de sfera de influență rusă etc. O astfel de atitudine neagă capacitatea Ucrainei și este o palmă dată milioanelor de ucraineni care își riscă viața pentru dorința de a trăi într-o țară liberă. Pur și simplu, ați luat în considerare posibilitatea ca ucrainenii să dorească să se detașeze de sfera de influență rusă din cauza unei istorii de genocid, de opresiune culturală și de negare constantă a dreptului la autodeterminare?

Modelul #3. Sugerarea că Rusia a fost amenințată de NATO

În interviurile dumneavoastră, sunteți dornic să aduceți în discuție presupusa promisiune făcută de [secretarul de stat american] James Baker și de președintele George H.W. Bush lui Gorbaciov că, dacă acesta va fi de acord să permită unei Germanii unificate să se alăture din nou NATO, SUA se vor asigura că NATO nu se va deplasa „nici un centimetru spre est”. În primul rând, vă rugăm să rețineți că istoricitatea acestei promisiuni este extrem de contestată în rândul cercetătorilor, deși Rusia a fost activă în promovarea ei. Premisa este că extinderea NATO spre est l-a lăsat pe Putin fără altă opțiune decât să atace. Dar realitatea este diferită. Statele est-europene au aderat, iar Ucraina și Georgia au aspirat să adere la NATO, pentru a se apăra de imperialismul rusesc. Au avut dreptate în aspirațiile lor, având în vedere că Rusia a atacat Georgia în 2008 și Ucraina în 2014. Mai mult, cererile actuale ale Finlandei și Suediei de a adera la NATO au venit ca răspuns direct la invazia Rusiei în Ucraina, în concordanță cu faptul că extinderea NATO este o consecință a imperialismului rusesc, și nu invers.

În plus, nu suntem de acord cu ideea că națiunile suverane nu ar trebui să încheie alianțe bazate pe voința poporului lor din cauza unor promisiuni verbale controversate făcute de James Baker și George H.W. Bush lui Gorbaciov.

Modelul #4. Afirmația că SUA nu este mai bună decât Rusia

Deși recunoașteți că numiți invazia rusă din Ucraina o „crimă de război”, ni se pare că nu puteți face acest lucru fără să numiți în același timp toate atrocitățile comise în trecut de SUA în străinătate (de exemplu, în Irak sau Afganistan) și, în cele din urmă, să vă petreceți cea mai mare parte a timpului discutând despre acestea din urmă. În calitate de economiști, nu suntem în măsură să vă corectăm metaforele istorice și, inutil să mai spunem, condamnăm uciderea nejustificată a civililor de către orice putere din trecut. Cu toate acestea, a nu-l aduce pe Putin sub acuzația de crime de război la Curtea Penală Internațională de la Haga doar pentru că un lider din trecut nu a primit un tratament similar ar fi concluzia greșită de tras din orice analogie istorică. În schimb, noi susținem că urmărirea penală a lui Putin pentru crimele de război comise în mod deliberat în Ucraina ar crea un precedent internațional pentru liderii mondiali care încearcă să facă același lucru în viitor.

Modelul #5. Albirea obiectivelor lui Putin pentru invadarea Ucrainei

În interviurile dumneavoastră, faceți eforturi mari pentru a raționaliza obiectivele lui Putin de „demilitarizare” și „neutralizare” a Ucrainei. Vă rugăm să rețineți că, în discursul său televizat din 24 februarie 2022, care marchează începutul războiului, obiectivul declarat textual de Putin pentru această „operațiune militară” este „demilitarizarea” Ucrainei. Acest concept se bazează pe lungul său articol pseudo-istoric din iulie 2021, în care neagă existența Ucrainei și susține că ucrainenii nu erau o națiune. După cum se elaborează în „manualul de denazificare” publicat de agenția de presă oficială rusă RIA Novosti, un „nazist” este pur și simplu o ființă umană care se autoidentifică drept ucrainean, înființarea unui stat ucrainean în urmă cu treizeci de ani a fost „nazificarea Ucrainei”, iar orice încercare de a construi un astfel de stat trebuie să fie un act „nazist”. Conform acestui manual de genocid, denazificarea implică o înfrângere militară, epurarea și „reeducarea” la nivelul populației. „Demilitarizarea” și „neutralizarea” implică același scop – fără arme, Ucraina nu se va putea apăra, iar Rusia își va atinge obiectivul pe termen lung de a distruge Ucraina.

Modelul #6. Presupunerea că Putin este interesat de o soluție diplomatică

Cu toții am sperat foarte mult la o încetare a focului și la o soluție negociată, care ar fi putut salva multe vieți omenești. Cu toate acestea, ni se pare absurd modul în care atribuiți în mod repetat vina pentru că nu s-a ajuns la această înțelegere Ucrainei (pentru că nu i-ați oferit lui Putin vreo „portiță de scăpare”) sau SUA (pentru că se presupune că a insistat pe soluția militară în locul celei diplomatice), în locul agresorului real, care a bombardat în mod repetat și intenționat civili, maternități, spitale și coridoare umanitare chiar în timpul acestor „negocieri”. Având în vedere retorica escaladată (citată mai sus) a presei de stat rusești, obiectivul Rusiei este ștergerea și subjugarea Ucrainei, nu o „soluție diplomatică”.

Modelul #7. Susținerea faptului că cedarea în fața cererilor rusești este calea de a evita războiul nuclear

De la invazia rusă, Ucraina trăiește sub o amenințare nucleară constantă, nu doar din cauza faptului că este o țintă principală pentru rachetele nucleare rusești, ci și din cauza ocupării de către Rusia a centralelor nucleare ucrainene.

Dar care sunt alternativele la lupta pentru libertate? Predarea necondiționată și apoi eliminarea ucrainenilor de pe fața pământului (vezi mai sus)? V-ați întrebat vreodată de ce președintele Zelenski, cu sprijinul covârșitor al poporului ucrainean, imploră liderii occidentali să furnizeze arme grele, în ciuda amenințării potențiale a unei escaladări nucleare? Răspunsul la această întrebare nu este „Din cauza Unchiului Sam”, ci mai degrabă datorită faptului că crimele de război rusești din Bucea și din multe alte orașe și sate ucrainene au arătat că a trăi sub ocupație rusă este un „iad pe pământ” tangibil care se întâmplă chiar acum și care necesită acțiuni imediate.

Se poate spune că orice concesie făcută Rusiei nu va reduce probabilitatea unui război nuclear, ci va duce la escaladare. Dacă Ucraina cade, Rusia poate ataca alte țări (Moldova, Georgia, Kazahstan, Finlanda sau Suedia) și poate, de asemenea, să-și folosească șantajul nuclear pentru a împinge restul Europei la supunere. Iar Rusia nu este singura putere nucleară din lume. Alte țări, cum ar fi China, India, Pakistan și Coreea de Nord, sunt cu ochii pe noi. Imaginați-vă ce se va întâmpla dacă vor afla că puterile nucleare pot obține tot ceea ce doresc folosind șantajul nuclear.

Profesore Chomsky, sperăm că veți lua în considerare faptele și vă veți reevalua concluziile. Dacă țineți cu adevărat la viețile ucrainenilor, așa cum pretindeți, am dori să vă rugăm să vă abțineți de la a alimenta și mai mult mașinăria de război rusă prin răspândirea unor opinii foarte apropiate de propaganda rusă.

În cazul în care doriți să vă implicați în continuare în legătură cu oricare dintre punctele menționate mai sus, suntem întotdeauna deschiși la discuții.

Cu stimă,

Bohdan Kuharski, City University, New York

Anastassia Fedîk, Universitatea California, Berkeley

Yuriy Gorodnicenko, Universitatea California, Berkeley

Ilona Sologoub, ONG-ul VoxUkraine