Se desparte Orbán Viktor definitiv de Europa?

Povestea simplului sergent care spune “ne-au înconjurat! Dar nicio problemă, cel mult putem să atacăm în toate direcțiile” este povestea, prin care Németh Zsolt, președintele Comisiei de politică externă din Parlamentul Ungariei, l-a introdus auditoriului Taberei de vară de la Tusványos – 31, pe principalul actor, premierul Orbán Viktor. În discursul său tradițional, Orban a atacat în toate direcțiile.

Această strategie discursivă i-a dat mari bătăi de cap echipei de comunicare, care a fost nevoită să omită părți importante din rezumatul mesajului tradus în limbă engleză și trimis europarlamentarilor și altor actori externi (Scrisoarea lui Deutch Tamás șeful grupului europarlamentarilor FIDESZ către membri Parlamentului UE despre discursul lui Orbán Viktor de la Tușnad).

Orbán Viktor a confirmat din nou, dacă mai era nevoie, că starea permanentă de conflict este parte definitorie a personalității, din care se hrănește, își construiește și menține puterea. În discursul său, premierul maghiar a subliniat că este în război cu Occidentul, criticând valorile europene, sancțiunile UE și politica acesteia față de Rusia.

Orbán Viktor și-a structurat mesajul vorbind despre provocările Europei, despre războiul dintre Ucraina și Rusia, despre criza energetică și economică, dar și despre pe soluțiile națiunii maghiare în acest context geopolitic în schimbare.

Premierul ungar a reluat liniile sale de forță: civilizația occidentală este decadentă, Europa se confruntă cu scăderea demografică, care determină Vestul să sprijine migrația, iar la aceste două probleme se adaugă ideologia de gen, incompatibilă cu valorile creștine ale societății maghiare, o valoare străină maghiarilor pe care Bruxelles-ul  încearcă să-l impună.  În plus, a avut și o remarcă rasistă, care trimite la elemente din ideologia nazistă, atunci când a spus că Europa înțelege greșit amestecul de populații, arătând că:

„noi vrem să ne amestecăm unul cu celălalt, dar nu vrem să devenim o rasă mixtă”.

Răspunsul a venit prompt de la Frölich Róbert rabinul șef al Ungariei, care într-o postare pe pagina sa de socializare, fără să amintească numele acestuia, i-a transmis lui Orbán că:

„Multe rase diferite populează planeta noastră. Însă pe două picioare, lucrând, vorbind și uneori gândind există doar o singură rasă pe pământ: Homo Sapiens Sapiens. Această rasă este una și indivizibilă.”

Aceasta nu a fost singura remarcă radicală a premierului maghiar, care a depășit limitele când a asemănat persoanele care i-au întrerupt discursul cu „ocupanții narcomani ai podurilor” trimițând la protestatarii antiguvernamentali de la Budapesta, sau atunci când a vorbit despre problema energiei, a propunerilor UE privind măsurile de economisire a consumului de gaze, spunând că ”germanii au un know-how în legătură cu gazele”.

Din discurs nu au lipsit nici tentele conspiraționiste despre Uniunea Europeană condusă de armata lui Soros împreună cu birocrații de la Bruxelles.

Dacă Angela Merkel nu se retrăgea, iar Donald Trump ar fi fost președintele SUA, războiul nu ar mai fi avut loc, este de părere Orbán Viktor, care vede cauzele războiului în refuzul Vestului de a respecta cerințele și nevoile de securitate ale Rusiei.

De aici, rezultă că Orbán Viktor a mizat geopolitic pe parteneriatul de pe axa Berlin – Moscova, pe care fostul cancelar Angela Merkel l-a promovat și construit, cu scopul unei integrări a Rusiei în relația cu Vestul. Numai că Rusia s-a folosit de acest parteneriat cu rea credință, subminând Vestul, urmărind interesele imperiale ale lui Vladimir Putin. De altfel, punctul-cheie în această relație a fost încercarea de schimbare democratică din Belarus, care dacă ar fi reușit, ar fi făcut ca ”democrația să se apropia extrem de tare” de Moscova.

Încetarea războiului din Ucraina poate avea loc doar în urma unei negocieri dintre SUA și Rusia, iar acest proces ”noi europenii nu putem să-l influențăm, pentru că ne-am irosit șansele cu acordul de la Minsk din 2014”, a arătat Orban.

”Politica externă – esența FIDESZ”

Și discursul din acest an a lui Orbán Viktor  a fost axat pe analiza și viziunea de politică externă a Ungariei, așa cum au fost toate celelalte discursuri ale premierului ungar la școlile de vară de până acum din Tușnad (vezi analiză în acest sens: Analiza Centrului – Méltányosság Központ în așteptarea discursului de la Tușnad a lui Orbán Viktor).

Potrivit analizei mai sus amintite, ”esența FIDESZ este politica externă”. Discursurile lui Orbán de la Tușnad au ca temă centrală schimbările radicale ale erei în care trăim,

”lumea se schimbă radical, este în schimbare, iar în cadrul acestei schimbări, se modifică fundamental și liniile de putere geopolitică”

Evoluțiile geopolitice arată un Vest și un Est aflate în schimbare, dar și în competiție. Ungaria lui  Orbán Viktor

”se află între Vest și Est, a ales rolul  de mediator între civilizații”

În acest scop, Orbán Viktor caută să nu copieze Vestul, așa cum au făcut în mod neautentic partidele de stânga din Ungaria,

ci caută să fie un mediator între marile puteri ale lumii și să construiască un stat competitiv.

În acest sens, cheia discursului lui Orbán Viktor de la Tușnad din 2014, nu este introducerea conceptului de stat iliberal, ci mai degrabă următorul enunț al acestuia:

”o cursă pentru inventarea acelui stat, care este cel mai capabil ca să facă o națiune să fie de succes”

Și discursul din acest an al premierului ungar de la Tușnad continuă în linia schimbărilor geopolitice imprevizibile determinate de războiul din Ucraina și crizele multiple cu care se confruntă lumea.

Orbán Viktor concepe și implementează o politică externă astfel încât schimbările geopolitice, chiar și cu inevitabilul lor grad de imprevizibilitate, să găsească Ungaria într-o poziție favorabilă, de beneficiar al noilor realități.

Realitatea este însă mai aproape de cea a ”sergentului simplu”, dar în varianta diferită:

Ungaria nu este sub un asediu internațional, Ungaria s-a autoizolat pe plan internațional din cauza liniilor sale de politică externă și internă. Budapesta s-a autoasediat.

Pur și simplu, nu poți combina regulile Vestului cu unele ale Estului.

Grupul de la Vișegrad s-a destrămat, relația cu UE este critică, pentru că există o serie de proceduri inițiate de Comisia Europeană împotriva Budapestei despre subiecte ce țin de încălcarea statului de drept. Ungaria nu are un acord pe fondurile de reconstrucție după pandemie (PNRR).

În ce privește fondurile structurale, este în curs o procedură de suspendare a acestora pentru nerespectarea principiilor statului de drept. Având în vedere realitățile economice dificile, Ungaria are nevoie disperată de aceste fonduri, în acest sens inițiind o serie de negocieri cu oficialii de Comisia Europeană. Rămâne de văzut dacă Uniunea Europeană va merge până la capăt în procedurile care le-a inițiat împotriva Ungariei, sau se va ajunge la un acord de compromis între cele două părți (vezi o analiză în Die Welt: A mers Orbán prea departe de data asta?)

Situația Ungariei exprimă și eșecul, și responsabilitatea Vestului în relația cu statele fost comuniste. De ce Occidentul, după ce a câștigat Războiul Rece, și-a pierdut echilibrul politic? A se vedea unele răspunsuri în excelenta carte a autorilor Stephen Holmes și Ivan Krastev  The Light That Failed: Why the West Is Losing the Fight for Democracy.

De altfel, politica suveranistă a lui Orbán Viktor este din ce în ce mai populară și în rândul cetățenilor români, a politicienilor români.

De ce Tușnad? Orbán Viktor și maghiarii din Transilvania

Secuimea este un simbol al rezistenței maghiarilor împotriva asimilării, a luptei pentru autonomie. Secuii au rezistat chiar și politicilor de asimilare a regimului național comunist al lui Ceaușescu, județele Harghita, Covasna și o parte din județul Mureș fiind singurele unități administrativ teritoriale în care maghiarii trăiesc în mod compact și sunt majoritari.

Primirea călduroasă a premierului Ungariei la Tușnad, respectiv la partidele de fotbal de pe stadioanele din Sfântu Gheorghe și Miercurea Ciuc, construite cu fondurile din Budapesta demonstrează că

Orbán Viktor a câștigat competiția pentru ”sufletele maghiarilor din Transilvania”, strategia de reunificare a națiunii maghiare din Bazinul Carpatic își arată roadele. Orbán Viktor a fost îndelung ovaționat, maghiarii din Transilvania îl percep ca un lider care oferă o viziune, alocând și resurse semnificative pentru comunitate.

Și cu această ocazie, acum în prezența lui Orbán Viktor, maghiarii și-au exprimat identitatea etnică, apartenența la națiunea maghiară din punct de vedere etnic, cultural și istoric, afișându-și simbolurile și intonând imnul maghiarilor și al secuilor (not. – nu există un imn al Ținutului Secuiesc, există doar un imn al secuilor).

Maghiarii din Transilvania au fost transformați după chipul și asemănarea lui Orbán Viktor, Budapesta având un control creat prin ani de dominație mass-media de limbă maghiară în Transilvania.

Această realitate îi pune în dificultate liderii UDMR, și pe președintele Kelemen Hunor. Din necesitate sau pe alocuri chiar din credință, liderii UDMR promovează doctrina lui Orbán Viktor, ceea ce riscă să genereze o izolare a comunității maghiare din Transilvania în politica internă și pe plan extern.

UDMR nu are spațiu de manevră, de a-și nuanța cu adevărat pozițiile politice în mesajul către comunitatea maghiară din Transilvania, pentru că, dacă ar face acest lucru, ar risca să-și piardă electoratul.

UDMR nu mai are un control majoritar asupra propriului electorat, este nevoit să fie în linia politicii FIDESZ, atât pe plan intern, cât și cel extern.

Chiar dacă UDMR este cea mai performantă formațiune la guvernare, PNL și PSD privesc cu jind la portofoliile administrate de UDMR, mai ales la ministerul Dezvoltării, pe care n-ar mai vrea să-l lase nicio zi în mâinile maghiarilor

La nivelul guvernului, UDMR nu poate miza pe impunerea unor puncte de vedere importate de la FIDESZ, populare în rândul maghiarilor din Transilvania, dar imposibil de susținut de PSD și PNL mai ales în relațiile cu UE.

În cazul unor astfel de divergențe, e posibil ca PNL și PSD să-și urmărească propriul interes în viitor și să renunțe la UDMR. Uniunea în schimb, va fi foarte atentă și își va maximiza prezența la guvernare, astfel încât să nu piardă această poziție. Ultima dată când au făcut-o în 2011, au urmat mulți ani de opoziție cu efecte extrem de negative. UDMR are nevoie de guvernare, într-o perioadă profundă de crize suprapuse în care comunitatea maghiară urmărește să aibă acces în mod echitabil și cu șanse egale la fondurile interne dar mai ales la cele de la UE.

Astfel de evenimente ca cele de la Tusvanyos, partidele de fotbal de la Sfântu Gheorghe și Miercurea Ciuc vor genera din ce în ce mai multe semne de întrebare cu privire la loialitatea maghiarilor față de statul român: astfel de teste sunt  deja din ce în ce mai prezente. Acuzațiile de lipsă de loialitate a maghiarilor față de România, vor fi factori de presiune asupra PSD și PNL pentru a renunța la UDMR în actul de guvernare. Totuși, testele de loialitate sunt  nefondate.

Dar ce se întâmplă cu sergentul simplu?

Realitățile îl confirmă pe Orbán Viktor, lumea se află într-o schimbare profundă, în care se conturează noi linii de putere geopolitică. Indiferent cum se termină războiul din Ucraina, sau cum evoluează criza economică, energetică și pandemică, regulile relațiilor internaționale se rescriu profund.

Evoluția relațiilor internaționale are un grad ridicat de impredictibilitate. Știm însă din istorie că maghiarii au fost pierzătorii schimbărilor geopolitice profunde globale și regionale atunci când s-au autoizolat sau au fost izolați (este doar o chestiune de asumare a responsabilității, pentru că efectele au fost identice).

Dar ce așteaptă premierul Ungariei de la lumea în schimbare? În acordurile de final ale discursului său, Orbán Viktor a vorbit despre importanța ambiției, spunând că ″întotdeauna ni s-a luat mai mult de la noi, decât am primit. Aceste datorii le vom încasa”, a declarat Orbán, în spatele cuvintelor sale se poate bănui durerea istorică a Trianonului, și liniile de revizionism asimetric, hibrid.

În prezența acestor realități și a gradului ridicat de impredictibilitate, rămâne de văzut dacă ungurii vor începe și acest mileniu ca învingători în înfrângeri, sau nu.

(Recomand cartea lui Paul Lendvai: Ungurii. Timp de un mileniu învingători în înfrângeri)