Se împlinesc 80 de ani de la deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică / 70.000 de etnici au fost trimiși forțat la munca de reconstrucție – presă

În aceste zile se împlinesc 80 de ani de la deportarea etnicilor germani din România la aşa-numita muncă de reconstrucţie în Uniunea Sovietică, potrivit unui material publicat de RFI.

În ianuarie 1945, circa 70.000 de etnici germani din România au fost deportaţi în Uniunea Sovietică. Potrivit unor estimări se crede că în cei patru ani, cît a durat calvarul, 10 la sută dintre cei reţinuţi în lagărele de muncă şi-ar fi pierdut viaţa. Deportarea a fost prezentată ca o măsură de pedepsire a germanilor, învinuiţi colectiv de colaborare cu nazismul. De această „pedeapsă”, pur etnică, nu au scăpat nici comuniştii şi nici antifasciştii germani, arată RFI

„Despre deportarea tuturor femeilor între 18 şi 30 de ani şi bărbaţilor între 17 şi 45 de ani, mai ales în lagărele din Ucraina, s-au scris zeci de studii. Există o bogată memorialistică şi, nu în ultimul rînd, celebrul roman al Hertei Müller, Leagănul respiraţiei (Atemschaukel) în care tematizează trauma colectivă a populaţiei germane din România, culpabilizată colectiv pentru crimele naziştilor”.

În legătură cu aceste deportări care s-au desfăşurat în ianuarie 1945 s-a scris mai puţin despre faptul că şi etnicii germani antifascişti deveniseră victime ale acestor măsuri abuzive.

Reacţiile antifasciştilor germani, sindicalişti, social-democraţi şi comunişti, sînt documentate în fondurile unor arhive astăzi accesibile. Deportările care aveau la bază apartenenţa etnică a stîrnit chiar şi contrareacţiile unor ofiţeri de Securitate de origine germană. Unul dintre aceştia fusese Martin Schnellbach, descris în memorialistica foştilor deţinuţi politici drept un ofiţer extrem de dur.

Mai mulţi scriitori au abordat tema deportărilor în perioada ceauşistă. Chiar Nicolae Ceaușescu a vorbit despre adoptarea unor „măsuri greşite” care „au adus daune grave” economiei şi politicii naţionale.