Se întâmplă și în Cuba: părinți plecați pentru o viață mai bună, copii lăsați în urmă pe măsură ce valul de emigrare se amplifică / Cuba se confruntă cu un exod în masă, mai ales al tinerilor profesioniști

Cuba se confruntă cu un exod în masă. O criză politică și economică agravată de impactul pandemiei Covid a făcut ca mulți cubanezi să simtă că nu au altă opțiune decât să își părăsească patria pentru a căuta oportunități mai bune în străinătate. Tinerii cubanezi, și în special tinerii profesioniști, emigrează în masă, transmite BBC.

Sute de mii de cubanezi au sosit în SUA, atât pe uscat, pe la granița cu Mexicul, cât și pe mare. Potrivit Serviciului vamal și de protecție a frontierelor din SUA, numărul de întâlniri ale agenților de frontieră cu cetățeni cubanezi a sărit de la 39.000 în 2021 la 224.000 în 2022.

Acest număr este mai mare decât în timpul celor mai mari valuri de migrație cubaneză din anii ’80 și ’90 la un loc.

Având în vedere că atât traversarea pe mare, cât și cea pe uscat sunt foarte riscante, mulți dintre cei care emigrează fac alegerea dificilă de a-și lăsa copiii în urmă.

Părinții speră că copiii lor li se vor putea alătura după ce își vor fi legalizat statutul de migrant, dar acest lucru poate dura ani de zile. Între timp, ei muncesc pentru a câștiga suficient pentru a putea trimite bani și cadouri, în încercarea de a compensa absența fizică.

Mulți dintre cei rămași în urmă locuiesc cu rude apropiate.

Un studiu realizat în 2017 de psihologi cubanezi a arătat că copiii care cresc cu unchii și bunicii după ce părinții lor au părăsit țara au înregistrat niveluri mai mari de furie, tristețe și pierderea valorilor identitare ale familiei.

Cercetătorii au declarat că numărul mare de cazuri „face ca această problemă să fie unul dintre cele mai frecvente motive de consult psihologic în zona infantilă din Cuba”.

Cataleya Larrinaga Guerra, în vârstă de 9 ani, locuiește împreună cu sora ei mai mică, Caterine, în vârstă de 7 ani, și cu bunicii lor în Los Pocitos, un cartier sărac din Havana. Tatăl lor, Vladimir, a plecat din Cuba când Caterine avea o lună. Patru ani mai târziu, mama lor, Yanet, a luat un avion spre Panama, de unde avea să înceapă călătoria spre SUA pentru a se alătura tatălui fetelor.

De atunci, Vladimir și Yanet locuiesc în Austin, Texas, în speranța că cererea de reîntregire a familiei va fi soluționată în favoarea lor, astfel încât să li se permită să își aducă fiicele să locuiască cu ei.

În fiecare lună, Vladimir și Yanet trimit bani din SUA pentru a acoperi cheltuielile fiicelor lor în Cuba și, prin intermediul apelurilor video, fetele aleg jucăriile pe care mama lor le va cumpăra într-un magazin din Austin pentru a le trimite mai târziu în Cuba.

„Este foarte greu, ei simt pierderea”, spune bunicul lor, Alfonso, care este și principalul lor îngrijitor.

„Când i se întâmplă ceva celei mai mici, începe să plângă și spune că vrea să fie cu mama ei. Chiar și atunci când le oferim toată dragostea din lume, nu este același lucru, părinții sunt părinți și fetele au nevoie de ei”, adaugă Alfonso.

Alfonso spune că Caterine a început să le spună lui și soției sale „mamă și tată” și că au fost nevoiți să-i explice de multe ori că ei sunt bunicii ei și că părinții ei fac tot posibilul să fie din nou împreună în curând.

Alexander Gonzales León, în vârstă de 9 ani, locuiește într-o casă cu două etaje în Guanabacoa, la periferia Havanei. Până acum trei ani, părinții, bunicii, străbunicii, strămătușa și vărul său locuiau împreună acolo. Dar acum, majoritatea camerelor sunt goale, iar Alexander este îngrijit de mătușa sa, Mercedes, și de străbunica sa. Restul familiei se află în SUA.

Mama sa, Lourdes, obișnuia să meargă în țări precum Guyana sau Panama pentru a face cumpărături de produse esențiale pe care nu le putea obține în Cuba. De asemenea, ea revindea produse acasă pentru a face bani.

Într-o zi, ea a rămas în Mexic și a solicitat actele necesare pentru ca fiul ei să i se alăture acolo. Dar lucrurile nu au mers așa cum plănuise.

Frontierele au fost închise din cauza pandemiei Covid și Lourdes a rămas însărcinată cu al doilea copil în Mexic.

Întreaga familie a decis că ar fi mai bine ca ea să treacă în SUA, iar Alexander să rămână în Cuba până când se va putea alătura legal.

Alexander își vede mama în fiecare zi prin apeluri video. Dar au trecut trei ani de când a îmbrățișat-o ultima dată.

Mătușa lui, Mercedes, în grija căreia a fost lăsat băiatul, primește bani în fiecare lună de la mama lui Alexander.

„Mâncare, haine, chiar și uniforma școlară, totul îmi este trimis de Lourdes”, spune ea.

Mercedes spune că Alexander nu simte prea mult absența mamei sale pentru că reușește să o vadă pe ecranul telefonului ei.

„Doar când îl cert, îmi spune: «Trebuia să mă lași să merg cu mama mea».”

Alexander este convins că se va reuni în curând cu mama sa în SUA și că va avea ocazia să-și cunoască frățiorul. „La anul, nu voi mai fi în Cuba”, îi spune el mătușii sale.

Părinții lui Eyko Rodríguez Lara au plecat în Rusia în urmă cu un an, în căutarea unei vieți mai bune. În prezent, Eyko locuiește cu sora sa de doi ani, Elizabeth, și cu cele două bunici, Lourdes și Raisa. Cele două femei împart sarcinile de îngrijire a nepoților lor și locuiesc pe aceeași proprietate.

După ce părinții săi au plecat în Rusia, Eyko a început să dezvolte o afecțiune a pielii și a început să sufere de anxietate. Bunicile sale l-au dus la un psiholog, care le-a spus că absența părinților săi era cauza problemelor băiatului.

Eyko a participat la ateliere de artă la un centru cultural din Havana pentru a-și calma anxietatea.

Sora sa Elizabeth, care este foarte timidă, s-a atașat foarte mult de bunica paternă Lourdes.

Bunicile speră că părinții copiilor vor putea obține în curând un statut legal în Rusia și îi vor lua cu ei. Dar ele știu că acest lucru ar putea dura ani de zile.

Raisa spune că fiica ei regretă că și-a lăsat copiii în urmă. „Îi cade părul de tristețe, îi este atât de dor de ei”, spune ea.