Sebastian Burduja vine în campanie cu o promisiune veche de peste 170 de ani: Bucureștiul, port la Dunăre / O idee avută de-a lungul timpului de Cuza, Carol I, Ceaușescu, Iliescu și Firea / Fostul primar PSD a promis asta în campania din 2020

”Țera Romănescă. După cum se aude, Direcțiunea plutirii cu vapoare pe Dunărea deschisu negoțiațiuni cu guberniulu Țerii Romănești, spre a face râulu Argeșiu plutelnicu, ceea ce se poate ușuoru practica. Decă Argeșiulu se va uni cu râulu Dâmbovița aproape de București, atunci se voru sui vapoarele pănă la capitala țerei acestia”.

Telegraful Român relata cu litere chirilice, în 1853, despre planul de a face un port în București, astfel ca vasele să urce de pe Dunăre, aproape de capitală, pe Argeș și Dâmbovița. Ideea autorităților române din vremea lui Carol I a fost abandonată atunci, însă a fost reluată periodic. Ultima oară, luni, de candidatul PNL la Primăria Capitalei, Sebastian Burduja.

El a prezentat luni ”Planul pentru Bucureşti”, care prevede, printre altele, propuneri referitoare la combaterea drogurilor, mutarea transportului în subteran, termoficarea, digitalizarea şi un Bucureşti verde.

Liberalul a spus în acest context că îşi doreşte ca Bucureştiul să devină port la Dunăre.

„E un proiect la care ţin mult şi se numeşte ”Bucureştiul port la Dunăre”. Avem un canal Dunăre-Bucureşti, care e terminat în proporţie de cam 70%. Nimeni nu a fost în stare în 34 de ani să facă asta. Ideea nu e a comuniştilor, e de la Alexandru Ioan Cuza. Gândiţi-vă cum ar fi ca Bucureştiul să intre în liga oraşelor europene care sunt port la Dunăre: Budapesta, Belgrad, Viena, Bratislava. Aparţinem de acest club. Transportul pe apă, apropo, e cea mai ieftină formă de transport. Croazieră pe Dunăre Bucureşti-Viena? Sigur! Croazieră pe Dunăre Bucureşti – Delta Dunării? De ce nu? Am spus de la bun început, nu trebuie să ne mai propunem lucruri mici, mizele mici fac oamenii mici şi oraşe mici, mizele mari fac oamenii mari şi oraşe mari”, a afirmat Burduja.

Cu aceeași idee a venit însă și actualul candidat la Primăria București, Gabriela Firea, în urmă cu 4 ani.

„Vreau să continuăm acest proiect, să preluăm responsabilitatea realizării lucrărilor în Bucureşti, iar investiţia să devină o prioritate pentru Capitală. După discuţiile pe care le vom avea cu reprezentanţii unităţilor administrativ – teritoriale responsabile, şi după întocmirea documentaţiei necesare vom putea demara procedurile pentru obţinerea cofinanţării proiectului din fonduri UE. Avem deja sprijinul Comisarului European, Corina Creţu pentru realizarea acestui proiect important”, a declarat atunci Primarul Capitalei, Gabriela Firea.

Discuţiile despre reluarea proiectului au fost iniţiate într-o şedinţă la care au participat cei care au realizat studiul de fezabilitate din 2012 şi 2013 şi angajaţii fostului Institut de Proiectari pentru Transporturi Auto, Navale si Aeriene, autorii proiectului realizat înainte de 1989.

”Directorul IPTANA, Cornel Martincu a explicat că investiţia a fost realizată până în anii 1990 în procent de aproximativ 70 la sută. Din cauza stagnării şi abandonării acestor lucrări, în prezent, lucrările s-au degradat sau au fost distruse în bună măsură, stadiul de realizare, în prezent, fiind de 50 la sută”, arata Primăria Capitalei în urmă cu 4 ani.

Lucrările la canalul Dâmboviţa – Dunăre au început în 1986 şi au fost abandonate după Revoluţia din 1989.

Ion Iliescu este cel care a vorbit primul, după Revoluție, despre necesitatea reluării proiectului, inclusiv pentru dezvoltarea turistică a mai multor localități aflate lângă Dunăre.

”Din păcate, noi nu le oferim turiştilor ocazia să nu se plictisească în porturile de la Dunăre. Nu stă omul două săptămîni pe vas. Se mai dă jos, se mai dezmorţeşte, ia masa la un restaurant”, preciza Iliescu în mai 2004, referindu-se la facilităţile care ar trebui create în porturi pentru turiştii care fac croaziere pe Dunăre.

El a apreciat atunci că dezvoltarea turismului ar fi soluţia relansării economice a zonei, deoarece acesta ar atrage dezvoltarea mai multor activităţi economice, în special a serviciilor, ceea ce ar duce la creşterea nivelului de viaţă al cetăţenilor.