Semnificația beatificării episcopilor greco-catolici din România, martiri ai comunismului: Un moment de reconciliere cu trecutul și cu Biserica Ortodoxă

“Momentul de beatificare de pe Câmpia Libertății din Blaj trebuie să fie un moment ecumenic, de reconciliere cu trecutul, cu Biserica Ortodoxă,” a afirmat Pr. Prof. Dr. Cristian Rus, de la Capela Arhiereilor din Blaj, referindu-se la decizia Papei Francisc de a promulga decretul de beatificare a celor șapte episcopi greco-catolici uciși în România între anii 1950 – 1970.

Cei șapte episcopi – Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu – ar urma să fie beatificați la 2 iunie, cu ocazia unei liturghii solemne pontificată de Papa Francisc în cadrul vizitei sale în țara noastră. “Ei au murit pentru unitate. Nu au murit pentru ca azi să fim și mai divizați!” a scris preotul Rus într-un material trimis G4Media.ro, afirmând că “rănile trecutului trebuiesc asumate, recunoscute și vindecate, nu astupate.”

Marți, Biroul de Presă al Vaticanului a anunțat că “Sfântul Părinte l-a primit în audienţă pe cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. În cadrul audienţei, Papa Francisc a autorizat Congregaţia să promulge, printre alte decrete, şi decretul privind recunoaşterea martiriului slujitorilor lui Dumnezeu Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, episcopi români greco-catolici ucişi din ură faţă de credinţă în diferite locuri din România, între 1950 şi 1970.”

Într-un material trimis G4Media.ro, preotul Rus vorbește de suferințele îndurate de episcopii greco-catolici, cum au încercat capii Bisericii Ortodoxe să îi determine să renunțe la credința lor și de ce momentul beatificării de la Blaj ar trebui să fie unul semnificativ atât pentru Biserica Greco-Catolică, cât și pentru cea Ortodoxă. Articolul a fost editat pentru claritate.

De ce Blajul și de ce Papa la Blaj?

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, influența Rusiei asupra României era deja trasată. Suferința Bisericii Greco-Catolice din România, cu capitala la Blaj, a fost provocată de un regim comunist-ateu, care, din păcate, în convivență cu Biserica Ortodoxă Română de atunci, a ales să o lichideze. Trebuiau rupte legăturile cu Occidentul și acum era și ocazia bună de “reîntregire” a Bisericii Ortodoxe Române. Trista decizie avea să se materializeze la data de 1 decembrie 1948 prin Decretul de lege numărul 358. Azi acest decret este abrogat, însă nu și efectele lui.

Marele eveniment de beatificare a episcopilor martiri va avea loc pe data de 2 iunie pe Câmpia Libertății din Blaj. La data de 15 mai 1948, pe Câmpia Libertății de la Blaj, cu ocazia aniversării centenarului Revoluției de la 1848, Guvernul comunist și Biserica Ortodoxă au încercat să dea un ultim apel Bisericii Greco-Catolice de a intra în Biserica Ortodoxă Română, renunțând la jurisdicția Papei de la Roma. Un stat comunist-ateu ce convingea lumea să treacă la o Biserică?!

Pe Câmpia Libertății, Mitropolitul Ortodox Nicolae Bălan, flancat de liderii comuniști, făcea acest apel “frățesc.” Episcopul Martir Ioan Suciu intenționa să răspundă acuzației de “rătăcire” adusă greco-catolicilor însă nu i s-a dat voie. Câteva zile mai târziu, înainte să fie prins de autoritățile comuniste, într-o predică rostită la Blaj, episcopul Suciu a afirmat: “Aici, în spatele altarului, pe Câmpia Libertății, mi s-a spus că suntem ‘rătăciți’. Dar de la ce suntem noi rătăciți? De la credință, de la neam, de la țară? Nu! Biserica Catolică niciodată nu a fost rătăcită. Sunt rătăciți acei care vor să servească interesele neamurilor străine.”

Tot pe Câmpia Libertății de la Blaj, ]n aceeași zi aniversară din 1948, au fost amplasate pozele mari cu liderii comuniști ai Rusiei, dar și ai celor din țară. În locul lor, acum, după 71 de ani, vor fi arborate icoanele celor șapte episcopi martiri.

Evenimentul trebuie să fie și unul ecumenic. Una dintre preocupările episcopului și cardinalului Iuliu Hossu, în timp ce era închis, așa cum le-a expus în memoriile sale, Credința noastră este viața noastră, a fost aceea ca fiii Bisericii Greco-Catolice să nu fie marcați negativ pe urma acestei acțiuni de desființare a Bisericii Greco-Catolice la care a luat parte și Biserica Ortodoxă Română. Rănile trecutului trebuiesc asumate, recunoscute și vindecate, nu astupate. Episcopii martiri nu au fost închiși doar în închisorile comuniste, ci și în Mănăstirile Ortodoxe.

O spune răspicat Episcopul greco-catolic Ioan Bălan, atunci când, închiși fiind la Mănăstirea Ortodoxă de la Dragoslavele, au fost vizitați de Patriarhul Ortodox Iustinian Marina. S-a pregătit un prânz copios, arătându-le episcopilor greco-catolici cum vor trăi dacă vor trece la Biserica Ortodoxă. Justinian le-a spus: “Dacă nu veți trece la Biserica Ortodoxă, eu îmi voi lua brațul ocrotitor de pe Dumneavoastră.” Episcopul Ioan Bălan a luat cuvântul și a zis: “Preafericite, dacă noi, Episcopii greco-catolici, am crede că Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică a lui Cristos, în acest moment ne-am da semnătura de trecere, căci noi voim să fim cu Cristos! Dar nu ați venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuțile creștinești, ci ne-ați arestat și ne-ați întemnițat. Hotărât, acestea nu sunt metodele lui Cristos! Dacă nouă, Episcopilor uniți, ne-ar fi propus și promis cineva că ne dă toată Biserica Ortodoxă pe mână, cu condiția să arestăm și să întemnițăm pe ierarhii ei, sau numai pe unul dintre ei, noi ne-am fi dat viața, dar nu am fi acceptat. Atâta vreme cât suntem în Edificiile Bisericii Ortodoxe, suntem prizionierii ei.” Ioan Bălan a spus astfel că ei au fost arestați nu neapărat de statul comunist, ci mai degrabă de Biserica Ortodoxă. Patriarhul a ieșit tare gânditor de la întâlnirea cu episcopii greco-catolici, mărturisindu-i unui preot ortodox ce era acolo: “E chestiune de convingere.”

Așadar momentul de Beatificare de pe Câmpia Libertății trebuie să fie un moment ecumenic, de reconciliere cu trecutul, cu Biserica Ortodoxă. Trecutul le aparține lor, prezentul nouă. Apropierea dintre cele două Biserici Surori trebuie să se facă prin iubire și rugăciune, invocând harul și meritele înaintașilor celor două Biserici Românești. Ei au murit pentru unitate. Nu au murit pentru ca azi să fim și mai divizați! Meritul lor nu se poate răsfrânge doar asupra unei comunități, ci asupra tuturor celor care  îl mărturisesc și azi pe Isus Cristos. Ei, martirii Bisericii Catolice și martirii Bisericii Ortodoxe, trebuie să inspire azi dorința de unitate, de înțelegere și acceptare a celuilalt. Momentul de Beatificare de pe Câmpia Libertății de la Blaj să ne unească într-un singur cuget!

Foto: Episcopul Iuliu Hossu citind „Rezoluțiunea” de la Alba-Iulia, declaraţia de Unire a Transilvaniei cu Regatul României, la 1 decembrie 1918 / Sursa: Facebook