Semnificația participării Turciei la Scutul Aerian European

Analiză a ziarului turc HÜRRIYET, preluată de Rador:

O fotografie care îi reunește pe miniștrii Apărării din Turcia, Germania și Grecia poartă o încărcătură simbolică deosebită datorită semnificațiilor pe care comportă. În primul rând să vedem locația. Acea fotografie a fost făcută la sediul NATO din Bruxelles. Dar și mai interesant, în sala de ședință a reprezentanței permanente a Germaniei de la sediul NATO. În centru stă ministrul german al Apărării, Boris Pistorius. În dreapta lui, ministrul turc al Apărării, Yaşar Güler, iar în stâng ministrul grec al Apărării, Nikos Dendias.

În timp ce Güler și Dendias semnează documentele aflate în fața lor, chipul lui Pistorius radiază de mulțumire că a fost semnat acordul și că el a fost amfitrionul acestui eveniment.

Textul semnat se numește „Documentul de reglementare privind participarea Turciei și Greciei la Scrisoarea de intenție a Inițiativei Scutul Cerului European”. Astfel, s-a materializat participarea Turciei și a Greciei la proiectul propus de Germania pentru consolidarea apărării aeriene a Europei, după invadarea Ucrainei de către Rusia.

Participarea comună a Turciei și Greciei la această inițiativă duce mai departe atmosfera de destindere care a apărut între cele două țări. Turcia și Grecia, care s-au confruntat frecvent în trecut în cadrul disputelor din Marea Egee și au fost percepute ca fiind situate pe o axă a conflictului, de data aceasta apar ca aliați care își strâng mâinile pentru solidaritatea alianței la sediul NATO.

Nu ar fi o greșeală să spunem că solidaritatea exprimată prin semnături a fost manifestată împotriva „amenințării comune”, adică a Rusiei, care a dus la apariția acestei inițiative prin atacurile sale cu rachete balistice și de croazieră asupra Ucrainei din ultimii doi ani.

În declarația făcută la ceremonie, ministrul turc al Apărării Naționale, Yașar Güler a subliniat că „această inițiativă condusă de Germania va asigura interoperabilitatea și integrarea aliaților” și a descris proiectul drept „un pas important spre îndeplinirea cerințelor NATO”.

Güler a precizat, de asemenea, că Turcia este pregătită să contribuie la această inițiativă cu „un evantai larg de instrumente”. Ministrul mai precizează că „dorește să-și exprime recunoștința față de Germania” pentru „rolul său de coordonare” în cadrul inițiativei.

Înțelegem că această coordonare se realizează în cadrul unui echilibru, în care Turcia și Grecia au semnat împreună documentele de participare la inițiativă și participă împreună la proces. Această situație pare să fie în concordanță cu efortul Germaniei de a-și asuma un rol de echilibrare între cele două țări, similar cu cel pe care l-au jucat SUA în ultimii ani, urmărind atenuarea tensiunilor și stabilirea dialogului dintre Turcia și Grecia.

Desigur, această fotografie are și alte semnificații. Această imagine consolidează noul climat care a început când Turcia, care a blocat mai multă vreme procesul de aderare al Suediei la NATO, a finalizat recent procedurile de aprobare a aderării acestei țări, iar apoi SUA au deblocat proiectul de vânzare a avioanelor F-16 către Turcia.

De asemenea, imaginea susține comentariile potrivit cărora Turcia s-a întors mai puternic către Occident în ultimele zile. Mai este un aspect care poate fi subliniat referitor la participarea Turciei la proiectul de securitate a spațiului aerian european. Deși acest proiect se desfășoară sub umbrela NATO, el apare în esență ca o inițiativă europeană. Implicarea Turciei într-un proiect de această natură este importantă și în ceea ce privește calendarul discuțiilor privind securitatea europeană, care au fost reluate în ultimele zile.

Această evoluție vine în urma ultimei ieșiri a candidatului republican Donald Trump, care sugera că dacă va câștiga alegerile prezidențiale, SUA și-ar revizui angajamentele față de unele țări NATO. Aceste cuvinte ale lui Trump au declanșat în rândul aliaților europeni un proces de căutare a unei opțiuni de securitate europeană independentă.

Faptul că deși a fost conceput în cadrul NATO, proiectul „Scutului Aerian European” s-a dezvoltat în mare măsură ca o inițiativă în rândul țărilor europene arată că cel puțin un reflex în această direcție este în evoluție. Includerea în inițiativă a unor țări europene din afara NATO, cum ar fi Elveția și Austria, este un factor semnificativ care confirmă orientarea dominantă către identitatea europeană a conceptului.

În timp ce securitatea europeană se remodelează după atacul Rusiei asupra Ucrainei iar Europa discută tot mai intens despre necesitatea de a-și lua propriile măsuri de securitate în fața unei posibile slăbiri a angajamentului SUA, Turcia dovedește, prin semnătura pe care a pus-o pe proiectul „Scutului Cerului European” că este o parte din arhitectura de securitate europeană.

Ideea acestei inițiative a fost adusă pentru prima dată în actualitate într-un discurs rostit de cancelarul german, Olaf Scholz, în timpul vizitei pe care a făcut-o în Republica Cehă pe 29 august 2022. În discursul de la Praga, Scholz s-a concentrat asupra amenințărilor aeriene la adresa Europei după invazia rusă și a anunțat că Germania și-ar putea organiza viitoarea apărare aeriană într-un mod în care „vecinii săi europeni” să poată participa dacă doresc.

Scholz a spus că un sistem de apărare aeriană care să fie dezvoltat în comun ar fi mai eficient și mai rentabil decât dacă țările ar face în mod separat acest demers și a mai declarat că, în acest fel, coloana europeană a NATO va fi consolidată.

În urma acestui apel, Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Finlanda, Germania, Ungaria, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Slovacia, Slovenia, România și Regatul Unit au semnat o declarație comună de intenție în acest sens în octombrie 2022, marcând oficial începutul proiectului.

Ulterior, Danemarca și Suedia s-au alăturat inițiativei în februarie 2023, iar Austria și Elveția în luna iulie a același an.

Un aspect interesant este că două țări cu statut „neutru”, care nu sunt membre NATO, precum Austria și Elveția, sunt și ele incluse în proiectul scutului aerian. Nu este surprinzător nici faptul că Finlanda și Suedia au fost acceptate în această inițiativă când aderarea lor la NATO nu fusese încă finalizată, din cauza opoziției Turciei. Aderarea Turciei și Greciei a avut loc în al patrulea val.

Într-o declarație făcută înainte de aderarea Turciei și a Greciei, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat că inițiativa „se referă la furnizarea și utilizarea în comun a sistemelor de apărare aeriană”.

Inițiativa este concepută pentru a utiliza sisteme de apărare aeriană multistratificată împotriva rachetelor cu raze diferite. În acest context, inițiativa se concentrează asupra sistemelor precum IRIS-T SLM german, Patriot din SUA și coproducția SUA-israeliană Arrow-3, care au raze diferite de acțiune.

Germania se confruntă cu o serie de dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei inițiative. Una dintre probleme este că sistemele de apărare antiaeriană SAMP-T produse de Franța împreună cu Italia sunt excluse din proiect. De asemenea, țări NATO precum Italia, Spania și Polonia preferă să rămână în afara inițiativei în această etapă.

Participarea la această inițiativă de apărare ridică o serie de întrebări și pentru Turcia. Cea mai importantă este că Germania, pionierul acestei inițiative, impune Turciei un embargo asupra armelor pe mai multe paliere.

În același timp, paradoxul este că Turcia, care va lua parte la „Inițiativa Scutului Aerian European”, concepută în mare măsură împotriva amenințării cu rachete balistice din Rusia, are și sisteme de apărare aeriană S-400 achiziționate din Rusia.

Autor Sedat Ergin / Traducerea Florin Matei