Semnificația tunelurilor din Fâșia Gaza: Hamas ar fi putut să dedice banii construcției unui viitor pentru poporul său, nu unei fortărețe – New York Times

Analiză publicată de Bret Stephens în The New York Times, preluată de Rador Radio România:

Încă de când Israelul și-a retras soldații și coloniștii din Fâșia Gaza în 2005, vocile critice îl acuză că a izolat prin blocadă și a sărăcit teritoriul – transformându-l, afirmă ei, într-o „închisoare în aer liber”.

Această acuzație a fost de la bun început absurdă. Fâșia Gaza are graniță cu Egiptul. Locuitorii ei au fost tratați adesea de cancer și alte boli letale în spitalele israeliene. Israelul a aprovizionat Fâșia cu grosul electricității ei și alte bunuri esențiale, chiar și după ce Hamas a venit la putere în 2007.

Acum, când trupele israeliene scot la iveală tot mai mult din imensul oraș subteran de sub Fâșie, falsitatea acelei acuzații a devenit chiar și mai evidentă.

Conform unui articol de luna aceasta din The New York Times, armata israeliană (IDF) estimează acum că tunelurile construite de Hamas totalizează undeva între 560 și 725 de kilometri – într-un teritoriu nu mai lung de 40 de kilometri. (Pentru comparație, metroul din Londra are doar 400 de kilometri.) Unele tuneluri din Gaza sunt suficient de mari pentru a se putea circula cu automobilul prin ele; altele trec de 45 de metri adâncime; unele servesc drept depozite de muniție; altele sunt dotate cu facilități care asigură confortul, funcționând ca buncăre de comandă.

Israelul mai estimează că sunt 5.700 de intrări în rețeaua de tuneluri – unele ascunse în casele unor civili, altele direct sub spitalul principal din Gaza City, despre care și serviciile secrete americane au spus că a fost folosit în calitate de comandament al Hamas. Undeva în interiorul acestui labirint sunt sechestrați nenumărați ostatici israelieni, inclusiv un bebeluș de 1 an, ținuți fără aer proaspăt, fără să vadă soarele, fără medicamente și hrană adecvată, fără vizite de la Crucea Roșie.

Toate acestea ar trebui să restructureze în mod radical modul în care gândește lumea despre ce a făcut Hamas în Fâșia Gaza – ce i-a făcut Hamas Fâșiei Gaza. Organizația teroristă a transformat tot acest teritoriu într-o fortăreață gigantică anume concepută pentru a ataca Israelul, a rezista apoi represaliilor Israelului și a interpune în acest scop viețile civililor și infrastructura de la suprafață între ea și Israel, parte integrală a strategiei ei defensive. Imaginați-vă oricare alt guvern făcându-i același lucru propriului popor – de exemplu guvernul american amplasând centrul de comandă NORAD chiar sub piața principală din New York – pentru a vă putea face o idee despre atrocitatea pe care Hamas a comis-o împotriva propriului popor.

Dar nu e singura atrocitate. Cât a costat oare construcția acestor tuneluri? Cât beton, cât oțel și câtă electricitate a luat Hamas de la civili pentru a le construi? Câte milioane de ore de muncă au fost dedicate acestui efort? Cât a costat fabricarea arsenalului de mii de rachete, care încă mai e folosit și acum la bombardarea Israelului? Câți oameni de rând din Fâșie au fost recrutați pentru munca ingrată de a da cu cazmaua adânc în subteran – și câți dintre ei au murit astfel muncind?

Poate că nu vom ști niciodată cu siguranță. Dar în 2014, când Israelul începuse să prindă de veste cam cât de amplă era rețeaua de tuneluri a Hamas, The Wall Street Journal scria, citând IDF, că costul construcției a 32 de tuneluri (o parte infimă din ce s-a descoperit între timp) fusese în jur de 90 de milioane de dolari.

„Unele materiale folosite la construcția tunelurilor proveneau din ajutoarele remise special pentru proiecte de dezvoltare de către organizații internaționale umanitare din Gaza ori fuseseră achiziționate de pe piața liberă, odată ce Israelul a început să permită unele importuri în Gaza, din 2010”, mai preciza ziarul.

Cu alte cuvinte, Hamas a furat de la donatorii străini, a furat de-a lungul anilor probabil miliarde de dolari din PIB-ul Fâșiei Gaza, a redirecționat munca de la scopuri productive la scopuri distructive – totul pentru a-și hrăni mașinăria de război. Progresiștii occidentali se opun de obicei acestui gen de demers, mai ales când compară cheltuielile militare cu cheltuielile sociale în propriile democrații. Acum de ce sunt practic complet tăcuți pe acest subiect?

Tunelurile ne ajută totodată să explicăm și gradul de distrugere provocată de Israel în Gaza de la începutul războiului. Dacă Hamas își ascunde grosul luptătorilor și muniției în tuneluri, Israelul e nevoit să caute, să găsească și să distrugă acele tuneluri. Dacă Hamas și-a construit intrările în respectivele tuneluri în case private, spitale și școli, atunci toate aceste clădiri devin ținte militare.

Și dacă mai există și aproape 6.000 de asemenea intrări, atunci e ca și garantat că distrugerea va fi de proporții epocale – exact cum a fost și în Mosul când SUA au ajutat Irakul să distrugă ISIS (care era fortificat acolo mult mai slab decât e Hamas în Gaza) într-o perioadă de nouă luni din 2016-2017. Și nu-mi aduc aminte ca în perioada respectivă să fi fost în campusurile universitare vreo manifestație de tip „Opriți focul acum!”.

E posibil ca Israelul să fi putut lupta cu mai mult discernământ pentru a mai cruța din viețile palestinienilor în timp ce distruge capacitatea Hamasului de a purta război. Și dacă într-adevăr așa stau lucrurile, atunci le revine celor care critică mereu Israelul să explice anume cum poate fi făcut, dar într-un mod care să nu ajute Hamas. În caz contrar, realitatea tragică a acestui război e că va fi catastrofal pentru Fâșia Gaza – nu pentru că Israelul o vrea, ci pentru că Hamas și-a petrecut ani și ani depunând cu cinism eforturi pentru a crea prezenta situație.

Hamas ar fi putut evita această tragedie dacă ar fi transformat Fâșia într-o enclavă a păcii, iar nu într-una a terorii. Ar fi putut s-o evite dacă înainte de 7 octombrie n-ar fi început alte patru runde de război contra Israelului. Ar fi putut s-o evite dacă ar fi respectat armistițiul care era în vigoare la data de 6 octombrie. Ar fi putut să salveze vieți de palestinieni dacă ar fi luptat fățiș, nu din spatele civililor. Ar fi putut să salveze vieți de palestinieni dacă ar fi eliberat toți ostaticii. Ar putea să pună capăt distrugerii chiar în această clipă, predându-și liderii și trimițându-și luptătorii în exil.

Până atunci, un lucru pe care l-am scris încă din octombrie rămâne valabil în continuare: Hamas poartă vina pentru fiecare viață pierdută în acest război. (Traducere: Andrei Sub)