Senatoare republicană: USAID e o agenție scăpată în afara statului de drept / Acesta se eschivează de la întrebările Congresului cu privire la banii care au ajuns la traficanții de sex și la laboratorul de virusuri Wuhan

În vremuri de criză se poate conta pe inițiativa Americii. Ajutoarele oferite din compasiune de țara noastră au salvat în întreaga lume milioane de vieți periclitate de foamete ori boli. Toți americanii ar trebui să se poată mândri din plin cu generozitatea noastră. Iar agențiile guvernamentale care coordonează distribuția acestor ajutoare ar trebui să fie nerăbdătoare să ne detalieze modul în care utilizează ele banii contribuabililor americani pentru a face din lume un loc mai bun, scrie senatoarea republicană Joni Ernst, într-un text de opinie publicat de Wall Street Journal, preluat de Rador Radio România.

Dar, cu toate acestea, Agenția Americană pentru Dezvoltare Internațională (USAID) însărcinată cu repartizarea anuală a zeci de miliarde de dolari către alte țări reprezintă o birocrație scăpată de sub controlul cadrului legal. Am descoperit că USAID acționează adesea împotriva celor mai bune interese ale țării noastre și că se folosește de intimidare și de tertipuri pentru a ascunde destinația banilor, modul de cheltuire a acestora și motivul cheltuirii lor.

USAID mi-a respins în mod repetat solicitarea de a-mi remite lista beneficiarilor ucraineni ai fondurilor publice ale contribuabililor americani, pretinzând că respectiva informație e secretă. În ciuda acelei împotriviri eu am insistat. Într-un final USAID le-a permis angajaților mei să consulte lista, sub supraveghere, într-o încăpere de securitate maximă de la sediul agenției, cu interdicția de a-și lua notițe. [Un pilon esențial al puterii Congresului e abilitatea de a decide cheltuielile publice; e totodată un mecanism democratic vital de control asupra executivului – n.trad.]

De unde până unde o asemenea secretomanie? Am aflat atunci că ajutorul menit a ameliora dificultățile economice ale acestei țări sfâșiate de război era cheltuit pe acțiuni atât de frivole precum trimiterea de fotomodele și creatori de modă ucraineni la evenimente de profil în New York sau la London Fashion Week, Paris Fashion Week ori South by Southwest în Austin, Texas.

De același zid m-am izbit și când am solicitat de la USAID situația cheltuielilor indirecte [„negotiated indirect cost rate” în original; costuri de întreținere, cheltuieli de rutină – n.trad.], adică banii contribuabililor cheltuiți pe altceva în afară de programele de ajutor extern propriu-zise. USAID susținea că acestea sunt imposibil de determinat. Echipa mea a infirmat această idee, oferindu-i personalului USAID o legătură de internet către o bază de date publică. USAID a contraatacat, avertizând că divulgarea acestor informații ar viola legislația federală, inclusiv Legea Spionajului Economic.

Însă după ce am lansat o anchetă formală în colaborare cu Comisia de Politică Externă a Camerei Reprezentanților, USAID a capitulat. Și așa s-a dovedit că USAID le permite beneficiarilor săi externi să delapideze pentru uz propriu fonduri apreciabile, ajungând uneori și la mai mult de jumătate din suma totală a subvenției.

Avem nevoie de garanția că ajutorul american de stat deservește oameni care chiar au nevoie de ajutor, însă o evaluare recentă întocmită chiar de către inspectorul general al USAID a constatat că agenția nici acum „nu are documente adecvate pentru a justifica costurile indirecte facturate” de către beneficiarii subvențiilor.

În primul rând nici nu ar fi trebuit să existe situația de a fi nevoită să pun asemenea întrebări. Toate cheltuielile federale e obligatoriu să fie puse la dispoziția publicului pe site-ul USAspending.gov, o bază de date în care se poate căuta, înființată acum aproape două decenii pe baza unei legi bipartite.

Și tocmai schemele dubioase de cheltuire a banilor de către USAID au stat la baza ideii de a se adopta acea lege, astfel încât cheltuielile federale să devină mai transparente. Anchetatorii Congresului tocmai prinseseră în 2005 USAID că finanța o organizație din Asia implicată în traficul sexual cu adolescente. La acea vreme angajații USAID au calificat acuzația drept „distructivă” și au dezmințit-o vehement. Probele au indicat însă contrariul. Congresul a constatat că foști angajați ai USAID înființaseră un ONG-fantomă prin intermediul căruia banii contribuabililor americani erau canalizați spre organizația de trafic sexual.

USAID a învățat în timp să exploateze lacunele legislative, după cum a demonstrat de altfel și investigația mea privind originea pandemiei. Organizația de monitorizare White Coat Waste Project [grup activist opus experimentelor medicale pe animale, cu bani publici – n.trad.] a fost prima care a publicat probe cum că USAID și National Institute of Allergy and Infectious Diseases al lui Anthony Fauci au finanțat deopotrivă cercetări pe lilieci, inclusiv cu coronavirusuri, la Institutul de Virologie din Wuhan. Și totuși, pe USAspending.gov nu apăreau nici un fel de cheltuieli pentru acel laborator chinez. Un audit ulterior a descoperit că guvernul american plătise peste 1 milion de dolari pentru acele cercetări periculoase. Iar grosul banilor fusese plătit de USAID, nu de Fauci.

USAID s-a eschivat de la obligația ei de a raporta cheltuiala respectivă pe USAspending.gov prin utilizarea mai multor asociații-fantomă, printre care și infama EcoHealth Alliance, căreia îi este acum interzis să mai primească fonduri federale.

Ce anume mai exact dezvolta agenția noastră de dezvoltare internațională la Institutul de Virologie din Wuhan al Chinei? Dacă CIA și FBI au dreptate când afirmă că virusul Covid-19 a scăpat probabil dintr-un laborator, atunci e posibil ca și USAID să fi avut o contribuție la izbucnirea unei pandemii cum nu apare decât o dată la un secol, una care a ucis milioane de oameni.

Nu că USAID ar duce lipsă și de alte proiecte îndoielnice. Peste 9 milioane de dolari care ar fi trebuit să le asigure hrană și medicamente civililor din Siria au ajuns în mâna unor teroriști violenți. Alte 2 milioane au fost cheltuite pe promovarea turismului în Liban, o țară despre care însuși Departamentul de Stat ne avertizează că ar fi bine s-o evităm din cauza riscului de terorism, răpire și mine de teren neexplodate. Alte milioane de dolari au fost cheltuite de USAID pe săparea de canale de irigație în Afganistan pentru a-i încuraja pe fermieri să treacă la culturi alimentare în loc de mac pentru opiu [țara asigura în 2021 90% din consumul planetar de heroină – n.trad.]. Rezultat: culturile de mac aproape s-au dublat.

Multe alte organizații subvenționate de USAID fac o muncă minunată, îngrijind de exemplu orfani și bolnavi de SIDA. Imaginați-vă cât de multă astfel de muncă bună s-ar putea face cu dolarii care ajung acum să-i îmbogățească pe teroriști, traficanți sexuali, cercetători nebuni și carteluri ale drogurilor.

După ce și-au ascuns istoricul cheltuielilor de Congres și de contribuabilii americani, angajații USAID protestează acum din cauză că Departamentul Eficienței Guvernamentale (DOGE) al președintelui Trump îi verifică agenției contabilitatea. Și nici nu-i de mirare că inițiații de la Washington sunt mai supărați că DOGE încearcă să oprească risipa decât sunt supărați de deturnarea fondurilor publice de către USAID.

Întrebarea pe care ar trebui să o punem nu este de ce sunt verificate subvențiile acordate de USAID, ci de ce abia acum.

Sursa: THE WALL STREET JOURNAL / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba